marți, 27 mai 2008

Peisaj de cartier

cu putine zile inainte de Duminica Orbului

Coloane de masini  claxonand strident, steaguri de matase, dimineata, verzi sau galbene, la pranzisor,rosii, catre seara, albe, mai apoi, portocalii.
Formula lingvistica, de maxima folosire"VOTATI cu:” ,manele tipate de-ti sparg timpanele, tineri, care ar fi trebuit sa se afle la scoala, dar, pentru" un ban gramada", slujesc diverse cauze, impartind in stanga si in dreapta pliante, stegulete, sepci , tricouri( mai putine) , cu imprimeuri sugestive.
Ciresele nu se mai fura ca pe vremea lui Nica a(l) lui Stefan a(l) Petrii Ciubotariul , indesandu-se in san, pentru ca tricourile lalai se poarta pe afara.
Asa ca dupa ce se rup crengi bogate, gasca alearga disperata ca nu cumva sa apara vreo matusa Marioara,  pregatita sa arunce cu apa fiarta sau vreun mos Andrei , inarmat cu pietre pastrate strategic de anul trecut in balcon, cu destinatie sigura.
Doamne cu parul oxigenat sau in mai multe culori se chinuie, de la inaltimea tocurilor -cui , sa care sacosele din care ies legaturile de ceapa verde si bidoanele de bere lesioasa.
Negustorii de portelanuri: farfurii, cescute si castronase din plastic si-au expus marfa pana in strada...vin Mosii de vara!
n fata carciumii din piata , cativa muncitori angajati sa mai sape o fantana( cu chiu cu vai au terminat-o pe cealalta ,doua blocuri , mai la dreapta) isi ineaca zapuseala la o bere si-o tigara.( va intra orasul in vreo carte a recordurilor pentru numarul de fantani aparute in ultimele luni ,precum ciupercile dupa ploaie?)
Rasturnati pe doua banci , asezate fata in fata , ca abia poti trece, mai multi tineri , cu freza emo ( vad ca eleva mea ma corecteza- nu sunt chiar emo, ci imitatii) , scuipa, dupa modelul"Margelatu", cojile de seminte , cu sonorul dat la maxim , direct pe trotuar; au rasarit cateva cosuri verzi , dar poate ca ei nu le-au vazut .
Cativa batranei , in sandale si camasi cu maneca scurta , fac politica , fara prea mare convingere.
Un comunitar plictisit isi asteapta covrigul.
Ici-colo , prin gardul viu, corectat atent de vreo cateva zile, zambesc sfiosi , din tufe, bujorii.

duminică, 25 mai 2008

La tarm



Daca ar fi ajuns pe tarmul batranului Pontus Euxinus,la Neptun, intr-un asfintit de mai , nici Ovidiu n-ar fi simtit sederea acolo ca un exil.
Azurul unduios al marii pare o prelungire a nemarginitului celest .

vineri, 23 mai 2008

Profesorului meu de limba romana,totdeauna, cu dragoste

" Nimic pe lume nu este intamplator". Mi-am spus , adesea , vorbele astea ; le-am auzit rostite de altii, cu emfaza sau cu tristete. Si totusi..in dimineata asta , cand mi-au venit , din nou , in minte, am realizat ca ele chiar au un rost.
Ma intorc la ziua de ieri: un apel telefonic primit de la o fosta eleva , draga sufletului meu , a fost urmat de o vizita scurta, a ei si a inca doi colegi de clasa. Au venit sa ma invite la banchetul lor de absolvire M-au surprins in ipostaza de "eleva"-iau lectii de limba engleza, cam tarziu, de la o alta fosta eleva, devenita profesoara .
Tuspatru am fost emotionati. Am acceptat sa-i insotesc"la decolare"-asa mi-au scris pe invitatie-, undeva, la malul marii. Imi place mult marea , asa ca, sper sa fie o experienta deosebita.
Dupa plecarea lor, m-am dus cu gandul si cu ochii mintii inapoi...la multii mei ani de profesoara ,de studenta, de eleva, la fel de fel de intamplari vesele sau triste.

Din noianul de imagini , s-a desprins figura primului meu profesor de limba romana-domnul Fulga. Era recunoscut pentru eruditie si talent in toate satele din jur. La vremea aceea , nu intelegeam cat de important este sa ai un profesor adevarat. Amintindu-mi-l, il asociez , involuntar, cu caietele mele de notite-niste maculatoare fosnitoare , cu foaie galbuie, aspra . De fapt, caietul de teme si cel de clasa erau la fel de ordonate; titlul era marcat printr-o subliniere speciala , pe care am transmis-o si elevilor mei.
Domnul profesor acorda mare atentie memorarii textelor frumoase si importante , scrise-fie in versuri, fie in proza; stiu si acum fragmente mari din "Scrisoarea III","Amintiri din copilarie","Toma Alimos","Ardealul".
Nu stiam pe atunci ca voi deveni profesoara de limba romana-poate ca simteam doar , in marea mea admiratie pentru profesor. Inalt , imbracat totdeauna impecabil, desi venea la scoala , adesea, cu o motoreta visinie "Simpson", impunea respect tuturor-copii , parinti , colegi.

Am pastrat multi ani caietul de teze din clasa a V-a. Cand, nu stiu din ce cauza , nu l-am mai gasit, am suferit mult.In primul trimestru , am avut de tratat , la literatura un fragment din " Amintiri din copilarie", de Ion Creanga, iar la limba romana cateva cerinte de morfologie.
Erau subliniate cu creion rosu doua sintagme. Retin ca am avut si o greseala de scriere,care nu s-a mai repetat vreodata ;am scris "incepe ai", in loc de "incepe a-i".

La sfarsitul tezei , domnul profesor a adaugat:" Desi lucrarea nu este lipsita de unele greseli de exprimare si de scriere , este foarte buna. Ea anunta pe viitorul intelectual. Daca vei munci mult si fara intreruperi , vei cuceri cetatea stiintei".
N-am schimbat niciun cuvant din vorbele dumnealui , pentru ca n-am uitat nimic din ce era scris pe teza mea.
N-am cucerit cetatea stiintei, dar mi-am facut meseria cu pasiune si cu dragoste.

Au trecut anii, am absolvit- cu toata dezamagirea si dificultatile de rigoare- sectia reala a unui liceu teoretic foarte bun , apoi am intrat , printr-un concurs serios , la Facultatea de Filologie.
Vremea fuge ca nebuna...37 de ani de munca cu elevii. Sunt multi , sunt putini, deja tin de trecut. Necrutator este timpul!

Domnul Fulga isi odihneste pasiunea sub o cruce alba, nu foarte departe de scoala, unde am invatat. Cand merg la mormintele parintilor, aprind o lumanare si ii pun cate o floare.

sâmbătă, 10 mai 2008

Computerul este ( in)sensibil!?

Oameni mari, care ati ajuns prin cine stie ce dat al sortii sa conduceti ( o fi acesta cuvantul ce exprima adevarul? ) scoala romaneasca, indrazneste -sa va spuna cate ceva- o persoana care a muncit 37 de ani ,cu elevii , ca profesoara de limba romana. Unii resping verbul " a munci"; ziceti-i cum vreti! oricum , in viziunea mea , el este antonimul constructiei verbale" a avea vechime in invatamant" si se afla foarte departe de " a semna condica".

Am incercat sa inteleg rostul, continutul , motivatia, organizarea, desfasurarea, importanta etc. tezei cu subiect unic la obiectul de invatamant, scris primul in catalog , de cand a inceput evaluarea elevilor prin note si medii.

1)Prin urmare , ati inlocuit in ultimii ani-cam multi la numar- examenul de admitere in liceu (colegiu), scoala profesionala, acum SAM si cine stie cum ii veti mai zice, cu: examen de capacitate, testare nationala, teza cu subiect unic , la clasele a VII-a si a VIII-a.
Ati spus( scris) in ziare, la radio, la tv, mai la inceput , ca elevii vor fi asistati, in timpul desfasurarii respectivelor probe, de catre profesori si invatatori din alte scoli. Pe parcurs ati uitat; asa se face ca in unele scoli , urbane sau rurale, in functie de (ne)seriozitatea supraveghetorilor - refuz sa scriu alt cuvant- unii elevi au avut posibilitatea sa copieze de la altii sau din carte , sa primeasca "indicatii"( pana mai ieri primeau adultii) de la responsabilii cu respectarea egalitatii sanselor tuturor elevilor. De aceea , unii, care la clasa abia "se ridicau " la nivelul notei 5 , au primit la teze nota 7
Aceasta este o observatie valabila nu numai pentru limba romana.

2) Despre partile componente ale tezei: Ani de-a randul, persoane din Ministerul, care si-a schimbat numele , dar nu si...- exista o zicala- destul de des , au umplut pagini intregi cu vorbe din a caror gramada rezulta o "lupta darza"!! impotriva invatarii pe de rost de catre elevi a comentariilor literare. Este drept ca existau si adulti care procedau ca si elevii, adica memorau din lucrarile altor colegi si expuneau respectivele pareri, ca si cum le-ar fi apartinut.
Asadar, a memora lucrari gata facute este o metoda veche.

Bun!!! A disparut metoda ?NU!!!
Zeci de persoane au rasturnat pe tarabe "culegeri", multe "subtilizate" de la altii , in care , ce gaseste bietul copil?-comentarii . Ce sa faca el cu ele? Pai , in functie de cum sta treaba; le cumpara pe ale profului de la clasa si" se pune pe bune" cu el, le invata , daca vrea sau daca il obliga parintii , copiaza din ele , la nevoie.
Acum, cand exista aceasta gaselnita, numita teza cu subiect unic, una dintre probe este:"Exprima-ti opinia despre..."Cum se rezolva chestiunea evaluata cu 12 puncte din 100? I se sugereaza sau i se dicteaza-el invata pe de rost si spune:" Opinia mea este.....in primul rand, in al doilea rand...in concluzie..."; toate acestea , in 10-15 randuri.
Ce faceti, oameni buni , din copiii acestia? Ce invata ei - bun, frumos , corect? Cu ce raman in suflet, in minte , in atitudine, din secventa asta a tezei?


Alt subiect este: " Argumentati , in 25-30 de randuri , ca fragmentele ( la clasa a 7-a se studiaza: nuvela, balada culta, imnul; la clasa a 8-a : romanul si comedia) studiate fac parte dintr-o specie litarara invatata la clasa. Acesta este un tip de subiecte; altul este" Caracterizati un personaj literar din fragmentele studiate"; exista si variante cu cerinte pentru un text , la prima vedere. (chiar astfel de subiecte au primit in semestrul trecut).

Bun!!! la clasa a 8-a se studiaza un fragment din comedia" O scrisoare pierduta".Este o capodopera( invata copiii , de pe unde apuca fiecare . Cum demonstreaza?Pai, uite ce zic eu, care, de fiecare data, mi-am dus elevii , din promotii diferite la teatru sa vada piesa pe scena.Ultima data,am mers cu aproape toata clasa la spectacol, chiar si cu cativa parinti, iar copiii i-au vazut pe: Mihai Calin , George Ivascu, Claudiu Bleont, Medeea Marinescu, in rolurile principale. Ca sa inteleaga copilul de 13-14 ani continutul si mesajul unei asemenea creatii, trebuie sa vada spectacolul. Sa vada tot, sa simta ironia si sursele comicului-de situatie , de limbaj , de caracter , sa sesizez esubtilitatile textului, sa auda , sa rada .
Daca profesorul lui, care nu are simtul masurii, crede ca poate fi, in fata clasei , si Zoe, si Farfuridi, si Agamita Dandanache , elevul -spectator va rade, de buna seama, dar nu pentru ca intelege mesajul operei , ci de ridicolul situatiei.
Ca doar este o comedie-paralela cu textul, nu?

Ma intreb, va intreb, imi bat capul sa pricep; pana la urma , cum sa poata caracteriza elevul un personaj literar dintr-o balada culta, text la prima vedere, daca lui i s-a citit o singura balada in clasa si daca el n-a fost determinat si ajutat sa memoreze si sa recite 5,6,7 strofe din opera studiata?
Ce sa mai spunem in legatura cu lectura a inca cel putin 5 balade ? Va invata pe de rost o caracterizare a unui personaj , pe care o va transcrie, din memorie, fara sa se mai oboseasca sa inteleaga textul dat; n-as vrea sa supar pe nimeni , dar aici sunt multe de spus.

3)Limba romana; elevii spun, neconditinat:gramatica.Fac o paranteza. In urma cu 4 ani, mi-am insotit cele doua eleve, care participau la faza nationala a concursului 'Mihai Eminescu", ce se desfasura la Galati. De la Minister, a venit, a vazut , a dat dispozitii- era cat pe ce sa spun:"a invins"- o doamna, cu prenume pastoral, dar atat de vijelioasa , ca m-am speriat mai tare ca de Aneta Spornic, cu care ma confruntasem cu niste ani in urma.Doamna in cauza a decretat: sa se studieze textul de literatura , in intregime, asta insemnand :3, 4, 5, 6 ore; daca in manual, el este urmat tot de un text literar , se studiaza si respectivul text.
In asemenea situatii , limbii romane , gramaticii , cum zic elevii, ii vine randul si dupa o luna.

Subiectele din aceasta teza cu subiect unic nu sunt pentru nivel mediu. Intrebare :cum si cand se reactualizeaza toate cunostintele invatate incepand cu luna noiembrie?
Este materie, mai ales la clasa a 7-a, invatata aproape intr-un intreg an scolar.

4)Data la care se sustin tezele cu subiect unic : in saptamana de dupa Sarbatorile Pascale: vineri, marti, vineri. Sunt profesori care predau alte obiecte de studiu: fizica , limbi straine , chimie etc; ei dau teste, pun note la obiectele lor in aceasta perioada.Copilul , care tocmai joi, respectiv luni , a "incasat" o nota de 4 la chimie, a spart, sa zicem si un geam sau , cine stie ce problema a creat , pentru care i se va scadea nota la purtare , are o stare de concentrare nu tocmai potrivita pentru o teza , la care si o sutime conteaza..Intamplarile anterioare il vor influenta negativ.

Nu cred ca atunci cand s-a hotarat ca aceasta teza de al carei rezultat se stabileste admiterea computerizata a absolventilor in colegii si in alte forme de invatamant , care vor mai fi acelea? s-a tinut seama de capacitatea de concentrare a copilului , aflat in plin semestru . Sa nu uitam cat conteaza mediile tuturor obiectelor de studiu. Sunt multe de spus si aici. Ideea este ca elevul invata , nu cum sa invete, ci cum sa afle modul cel mai usor de a obtine note mari; ceea ce mi se pare ceva Rau de tot.

Oameni mari, ca varsta si ca inaltime a fotoliilor pe care le ocupati, vremelnic, luati, din cand in cand, cate o coala alba -format obisnuit- nu uitati sa lasati margine si aveti grija cu alineatele- neatentia se sanctioneaza! si incercati sa rezolvati , in doua ore, continutul unei teze cu subiect unic- la limba romana ; faceti punctajul- respectand baremul- si ganditi-va unde ati fi repartizati de catre computer. Succes!

luni, 5 mai 2008

Trei zile in Maramures

Ma intreb daca li se mai intampla si altora sa descopere, intr-un anume moment al vietii, ca , din cine stie ce motive , au ajuns sa cunoasca locuri straine-deosebit de frumoase , ce e drept- dar sa nu-si fi dat seama ca nu foarte departe de ei exista altele , cel putin la fel de frumoase.

Am tot amanat sa merg in Maramures-dintr-un motiv sau altul. In urma cu vreo doua saptamani, am aflat intamplator ca se organizeaza o plecare la o manastire situata aproape de granita cu Ucraina-"Petrova ". Gandul ca as putea ajunge in niste locuri , pe care , daca nu le-as fi vazut nici de data aceasta , as trai o mocnita suferinta , s-a transformat pe loc intr-o mare dorinta. Nu am putut primi deloc informatii in legatura cu scopul deplasarii , dar n-am renuntat la ideea de a merge.

Miercuri , 30 aprilie , orele 12,10; Pe o vreme destul de inchisa , am pornit la drum-40 de persoane dintr-o scoala argeseana: 28 de femei , 7 barbati si 5 copii . Am revazut cu placere Valea Oltului , apoi Sibiul si localitatile invecinate , care te incanta prin pitorescul lor , dar si prin felul in care casele se tin una de alta , marcate prin intrari sobre, inalte creandu-ti un sentiment ciudat: iti este interzis sa vezi sau sa afli ce se intampla dincolo de poarta; sau poate ca trecutul persista , cu spaimele lui.

In Turda , ploaia ne-a lasat sa vizitam in graba cele doua catedrale: ortodoxa si protestanta, ingrijite de o familie simpatica:el-un rotofei mucalit, ea- o unguroaica autoritara. Am facut cateva fotografii.
La Cluj am ajuns catre seara. Aveam la dispozitie 20 de minute, dar a inceput o ploaie atat de puternica , incat , dupa ce am iesit din Catedrala , am facut un adevarat cros pana la autocar. Perechi de tineri surprinsi in parc, fara umbrele , se inghesuiau , amuzandu-se in timp ce alergau sa prinda un loc in primul bar .

De la fereastra masinii , Ardealul lasa sa i se vada spiritul curat, asezat ; un curcubeu si-a aruncat braul inainte de asfintit.

Drumul pana la Petrova a fost lung si anevoios. Ploua greu , rece, apasator, parca , la nesfarsit. Mult dupa miezul noptii , autocarul , dirijat de staretul manastirii , parintele Agaton, care ne-a iesit in intampinare , la timp-undeva cu vreo 8 km, inainte de a ne rataci , a reusit sa ajunga in fata manastirii, de pe dealul Hera.
Rugaciunea parintelui a binecuvantat tarzia noastra cina fierbinte ; apoi fiecare a dormit , mai mult sau mai putin, incalzindu-se sau tremurand , dupa cum i-a fost norocul.

Dimineata a fost ploioasa si mohorata , insa am putut vedea si simti frumusetea unei oaze de verdeata a carei armonie o implineau imbinarile culmilor domoale ale Herei , acoperite de fagi. Cat vezi cu ochii se numeste, deloc intamplator, "Valea Luminata".
Manastirea isi deschidea ochii ferestrelor , in care , maini harnice pusesera, in timpul noptii, zeci de ghivece cu muscate rosii.
Era mare forfoata-stiam ca a doua zi , vineri , va fi Hramul manastirii. Nu-mi imaginam insa , ca pe o asemenea vreme, vor veni atatia oameni-femei si barbati , sa ajute la prepararea hranei, la amenajarea cortului sub care avea sa se desfasoare slujba de tamaduire a apei , la pregatirea meselor, a locului.


Am parasit manastirea indreptandu-ne spre Sapanta, trecand prin sate mici- romanesti si ucrainene- cu casute construite din lemn, inconjurate de curti micute, cu cate un petic de iarba in fata casei. Incercam sa-mi dau un raspuns la intrebarea pe care mi-am pus-o in legatura cu absenta florilor din asezarile pe care le-am vazut : probabil ca viata este atat de aspra, incat lupta cu dificultatile nu lasa loc pentru culoare. Sunt suficiente: albastrul cerului si verdele padurii.

Ne oprim in Sighetul Marmatiei, facem poze, vedem o catedrala moderna( din exterior) si ne continuam drumul pana la" Cimitirul vesel" de la Sapanta: cruci viu colorate , impodobite cu picturi naive si completate cu epitafuri.
"Aici eu ma hodinesc
Pop Ileana ma numesc
Tanara m-am maritat
Si bun barbat miam luat
Dar nu am avut noroc
Sa traiesc cu el deloc
Doi copii avui pe lume
Unul l-am luat cu mine
Si lumea o lasai la 25 de ani."

"Aici eu ma hodinesc
Si Pop Toader ma numesc
Drag mi-a fost clanitaru
Si tuica din paharu
Catam trait pe pamant
Tot la asta mam gandit
Sa am ce bea si minca
Din clanitar acinta
Dar am avut si nacaz
Ca vaduv am ramas
Si va cint cu veselie
Nu va cint asa ca mie."

"Pe lume cit trait eu
Ma rugam lui Dumnezeu
Sa traiasca calu meu
Si sa ne fere de rau.
Aici hodineste raposatu
Stan Grigore lu
Ionu Diacului.
A trait 64 de ani."

Lectura lor- cat mi-a permis timpul-a fost ca un scurt ragaz de a afla un fel de filozofie speciala asupra mortii: nu spaima, nu durere, ci un echilibru greu de acceptat in lumea din care vin eu. Intr-un numar de versuri- mai mic sau mai mare- dupa cum a fost si viata celui de sub lespede- se da un sens trecerii prin viata: ironic, modest, spectaculos sau cuminte , fie el sau ea -Pop ori Stan- cioban , sofer, padurar, cioplitor, croitoreasa ori gospodina.
In fata cimitirului se insira multe magazine de unde am cumparat mici suveniruri: obiecte de ceramica, iconite, impletituri, ilustrate.

Urmatorul popas-manastirea Barsana-situata pe malul drept al Izei; un ansamblu in care se intra printr-o poarta maramureseana , dincolo de care te intampina parca imaginea miniaturala a Raiului.
11 maicute si 3 surori ingrijesc un spatiu in care cateva constructii absolut extraordinare, in alb, albastru si rosu, smaltuite cu verdele ierbii, cu lalele de toate culorile, cu clopotei parfumati si cu susur molcom de izvor iti infatiseaza geniul taranesc maramuresean , eleganta simpla si desavarsirea acelei armonii de care ai nevoie pentru a simti nesfarsirea clipei.
Pe niste suporturi de lemn, fixate in pamant, in afara manastirii, pe malul apei , cu vedere spre: Biserica, spre Altarul de vara, spre Casa Artistului si spre Muzeu, am asternut masa , zabovind in linistea unei dupa-amieze, odihnindu-ne privirea si sufletul , urmarind multimea de vizitatori-romani si straini, pe ale caror figuri citeai emotia .

Ne-am continuat drumul, oprindu-ne , atat cat ne-a permis timpul, la manastirea"Schimbarea la fata" , de la Stramtura , apoi , in Cuhnea , localitatea voievodului Bogdan I , in fata careia se inalta, mandra, statuia Domnului, iar mai apoi , cand apunea soarele, la Moisei.

Munti de cremene, pajisti domoale, drumuri calme , case linistite, cate un tractoras -pe ici pe colo, autoturisme prin curti , liliac in gradinite , multe biserici.

Ne-am intors la Petrova pe inserate. Focul duduia in vetrele , cu plita, din spatele manastirii, pe care fierbeau, in oale mari , sarmalele. Gospodine de toate varstele, rosii in obraji, roboteau ,neluand in seama ploaia.
Am cunoscut o femeie simpla, buna ca painea calda , mandra de feciorii ei: unul calugar acolo, in manastire, altul plecat sa se rostuiasca in Londra.
Am participat, alaturi de tineri si de varstnici, veniti din diverse sate , in ciuda ploii , la vecernie. Biserica devenise neincapatoare.
Am adormit tarziu si ne-am trezit devreme.

Culmea dealului era impanzita de masini; numarul lor a tot crescut pana la 10, cand a inceput, afara, in cort, slujba de Hram si de sfintire a apei . Era sarbatoarea "Izvorul Tamaduirii".Valea Luminata a rasunat timp de cateva ore de slujba oficiata si in limba romana si in ucraineana de 24 de preoti, veniti din diverse parti ale Maramuresului.
Ploaia nu s-a oprit o clipa, dar oamenii aceia, mai ales femeile , imbracate in rochii inflorate, pe fond rosu sau verde, presarat cu trandafiri, purtand pe cap basmale in aceleasi culori, au ascultat cu smerenie intreaga slujba.

A fost o dimineata pe care nu cred ca o voi uita-femeile acelea ,venite cu doua zile in urma sa munceasca fara sa li se fi cerut( stiu asta de la ele) , au ascultat slujba sub bataia ploii, de care umbrelele nu reuseau sa le acopere.
Am auzit atunci, acolo, in predica unui inalt prelat, cel mai frumos elogiu adus femeii-mame.M-a uimit , mai ales , pentru ca am inteles cat de puternica poate fi iubirea unui calugar fata de mama, desi el si-a ales sa traiasca departe de ea toata viata.

Am parasit manastirea dupa pranz , primind binecuvantarea parintelui staret si indemnul lui de a ne opri la "Izvorul tamaduirii", situat in apropiere.

La Baia Mare am facut un scurt popas, dar spre dezamagirea mea, Muzeul de Mineralogie , pe care voiam din tot sufletul sa-l vad, era inchis. Am marcat trecerea prin oras, in cateva fotografii. Timpul nu m-a lasat sa-mi cumpar ia , trecuta pe lista dorintelor.

Drumul de intoarcere a fost o curgere lina printre munti strajuind de o parte si de alta; sate ingrijite, cu case de lemn, inaltate pe temelie de piatra , din hornurile carora se rasucea fumul, apoi portiuni de ogoare proaspat lucrate, livezi, turme de oi si ploaia necontenita.

Intr-un satuc am vazut, in curti , agatate pe suporturi , unele mai inalte, altele mai scunde, oale- de culori si marimi diferite. Am aflat mai apoi ca ele au un rost- anunta ca in casa aceea exista o fata de maritat; cu cat sunt mai multe oale, cu atat zestrea fetei este mai mare.

Umbrele apusului ne-au surprins la manastirea "Maicii Domnului", situata pe valea Ruoaiei , la cativa km. de soseaua Lapus-Baiut, la poalele Tiblesului.
Ploaia s-a oprit. In rosul timid al asfintitului ,Casa cu paraclis isi rasfrangea profilul regesc in undele unui lac , in jurul caruia cineva pusese(.... ) din loc in loc bancute colorate in : rosu, galben si albastru.
Cele 14 maicute ( ele isi spun" vietuitoare") ingrijesc un complex monahal in realizarea caruia nu-ti este greu sa descoperi si harnicia, dar si o eleganta studiata : biserica , o casa cu paraclis, dependintele, toate pastrate intr- o curatenie desavarsita.
Am fost conduse in camere mobilate simplu, impodobite cu scoarte maramuresene. Dupa un somn odihnitor, ne-am trezit la 5,30, pentru ca, in drum spre casa, ne-am dorit sa vizitam manastirea"Sfanta Ana-Rohia".

Am parasit drumul modest de tara, pe care localnicii isi manau cirezile de bivolite la pascut si, desi puteam urca mai usor pe soseaua asfaltata, am ales scurtatura aspra, o carare chinuita. Asemenea vietii ea serpuieste cu urcusuri si coborasuri, cu capcane si portiuni netede ca-n palma , printre tufisuri pe care intarziau boabele ploii din ajun . La capatul cararuii, ocrotita de o padure de fagi si de stejari, se inalta mandra , printre crestetele copacilor, manastirea Rohia, ultima ctitorie pe care am avut privilegiul s-o vad.

Ce se arata ochiului este o adevarata minunatie- biserica in forma de cruce, in a carei maiestrita zidire se imbina armonios elemente arhitecturale apartinand celor 3 provincii romanesti, inconjurata de alte cateva constructii , una mai frumoasa decat alta.
In demisolul bisericii am ramas indelung in fata Icoanei Maicii Domnului, pictata de un calugar de la Muntele Athos, restaurata in 2004 , dupa ce a scapat dintr-un incendiu.
Asezamantul cuprinde valori deosebite: biserica veche si altarul de vara, chilia monahului Nicolae Delarohia , autorul" Jurnalului fericirii",Casa poetului , unde a locuit creatorul "Imnelor Transilvane",Casa cu paraclis , biblioteca si noua biserica, Casa de stejar si casa alba.
Sobrietatea acestor lacasuri te indeamna sa vezi totul cu ochii sufletului.

O pace care vine din adancuri le invaluie , determinandu-te sa vorbesti in soapta si sa calci usor.
Sa nu tulburi odihna sfintilor.