sâmbătă, 27 septembrie 2008

S-a sunat de intrare!


Nici n-a inceput bine scoala , ca doamna invatatoare a si "administrat "clasei a II-a un test , pentru a carui verificare, acasa , parintii , bunicii si cateva cunostinte au facut un consiliu extins ,ca sa poata rezolva totul ca in barem.

In clasa a VIII-a , se studiaza , de cativa ani buni , limba latina: pentru ca elevii sa inteleaga, mai bine , ca sunt(em) si urmasii lui Traian.
S-ar putea numara pe degete profesorii care stiu sa predea declinarile si conjugarile in graiul lui Ovidiu. Cei mai multi, mai ales cei tineri-nu am nimic cu tanara generatie, chiar admir elanul celor care cred in meseria de educator , acum, cand , ea a devenit o cenusareasa- transforma , cu buna stiinta , respectivul obiect de invatamant in a 5-a ora de limba romana.

Asa ca , le promit elevilor , inca de la inceputul anului scolar, ca daca vor invata cateva maxime si vor prezenta doua referate-acestea sunt gata facute pe internet, vor primi media 10( cum se stie aceasta are pondere la intrarea in liceu) .

Copiii, de cand se invata carte, o stim toti , se bucura cand scapa de o munca greoaie si cam plictisitoare.Cum nu toti iubesc matematica, multi ajung la uman .
Atunci incepe necazul. La limba latina se da teza , in program este o singura ora, profesorii sunt pretentiosi , nu admit sa reia , prin recapitulare , cunostintele ce ar fi trebuit acumulate anterior.

Ei , si? vor zice unii-mijloace de a obtine note mari se gasesc sau se inventeaza.
Cat despre ceea ce ar trebui sa insemne invatarea acestei limbi, mai raman cativa tocilari ochelaristi.


O fosta eleva , absolventa in vara asta a unui prestigios colegiu din oras , a fost admisa la facultatea de medicina din Bucuresti , cu media 9,99.Tot la aceeasi facultate a devenit , tot din aceasta vara , student, un tanar care a obtinut nota 4,60( n-am vazut listele , dar o cred pe cuvant pe fosta mea eleva).

Peste cativa ani , amandoi vor fi medici.

Sa ma mir, sa ma intreb?
Mai bine astept ; era o vorba la Junimea"Intra cine vrea , ramane cine poate".

duminică, 14 septembrie 2008

copie la indi(n)go

Ca multi altii din tara asta , imi doresc , ca maine , sa-mi fie , cel putin , un pic mai bine , decat astazi.Pentru asta, incerc, atunci cand am timp si starea necesara, sa analizez( cam pretentios cuvantul) cum? de ce? unde? am gresit si sa fac sa nu se mai intample ceva , neplacut, maine.
Plec de acasa , bunaoara , undeva , sa rezolv ceva . Imi propun sa: zambesc vanzatoarei, spun multumesc pentru orice gest, nu reactionez rapid, daca se intampla ceva care nu-mi pica bine, ajut, daca pot etc.
Bun!!magazinele in care am intrat si am si facut cumparaturi , in ultimele saptamani, au fost cele cu produse necesare in constructii: vopsea , fier pentru acoperis, cuie, var, ciment, conductor electric, diluant etc.
Prima constatare sau printre primele: preturile sunt total , dar absolut total , diferite , de la un magazin la altul.Calitatea? cine sa mai stie?Dar calitatea vanzatorilor? cei mai multi habar nu au ce vand; nu sunt in stare sa dea nici macar minime informatii, ce sa mai zic de explicatii sau gesturi de intelegere..figuri pe care nu citesti nimic, o lehamite , aproape organica.
Bani! toate se invart in jurul banilor; se iau rapid , n-ai nicio sansa sa speri ca , daca o incuietoare de usa s-a dovedit defecta , se mai poate schimba.

Mi-am propus , chiar mi-am impus sa nu dau spaga!!!
Aiurea!
NU SE POATE!!!

Poti astepta mult si bine sa primesti raspuns sau explicatii cuvenite, la o problema pentru a carei rezolvare niste oameni sunt platiti si prin contributia ta.
De exemplu-de ce , undeva, la tara, persoana care vine sa citeasca consumul de curent electric n-a mai comunicat "la centru" cantitatea inregistrata, din 27 octombrie 2007? Tu, persoana corecta, incerci sa te documentezi.Asta inseamna , mai intai , deplasare in alta parte a judetului, pe un drum ca pe vremea cand Dinicu Golescu isi scria "insemnarea", apoi asteptare- doamna de la ghiseul cautat lipseste putin( cam mult) , cand apare-" stiti ? aveam altceva de facut, asteptati, va sunam noi, va veni cineva sa constate ", domnul inginer este , vizibil, foarte ocupat .

Orele trec, nu mai poti indura asteptarea , nervii te lasa si? ce sa faci? deschizi poseta, fetele se mai descretesc, doamna isi face putin timp, cauta in calculator , tu pleci , oarecum linistit acasa, iti zici ca va fi bine, vremea isi urmeaza cursul, speri ca vei primi raspunsul dorit!

S-o crezi.. astazi este deja maine pentru ieri , poimaine, pentru alaltaieri si toate zilele seamana , aproape leit.

duminică, 7 septembrie 2008

de ce?

Cu niste ani in urma , m-a impresionat un gand al lui C.Hogas ".....si potecile , ca orice lucru in lumea asta, trebuiau sa aiba, pana la urma , un capat si un sfarsit.."
Ideea este rupta dintr-un context amplu. Il retin , aproape in intregime , dar nu despre el este acum vorba..
Am descoperit cugetarea , nu in timpul unei lecturi a textului integral , ci , asa , fara legatura cu preocuparea scriitorului de a aborda o anume tema .
Textul, scris frumos , in perioade bogate, cu o muzicalitate speciala , era inclus intr-un manual de gramatica , pentru studierea unei subordonate ; n-as vrea sa gresesc , nici nu verific acum , dar cred ca era vorba de concesiva.

Mesajul acestei propozitii ascunde ceva real , dar imposibil de luat in seama la tot pasul. De cate ori mi-a venit in minte , am diferentiat, dar am si apropiat cele doua componente: potecile si lucrurile-toate au , pana la urma , un capat si un sfarsit.
Pot deschide si o paranteza: imi plac , din copilarie, potecile ; au ceva tainic , mai ales cele care se strecoara discret printre lanuri, vara si toamna.
Cand le-am descoperit , ele erau reperele unui spatiu curat, ce tinea de "capatul "la care urma sa ajung-casa bunicilor materni.

In dimineata asta , citind din 'Convorbiri cu Octavian Paler", despre timp si despre abordarea lui , in diversele etape ale vietii, am gasit ceva , care m-a trimis , pe ocolite , ca o poteca , cu apucaturi viclene, la textul lui Hogas , dar si la un gand intepator, care nu-mi da pace- la diferenta dintre"un sfarsit " si sfarsitul".

Cred ca-mi dorisem sa strunesc timpul , adunand intr-o camaruta de mansarda un crampei de viata : un mic birou de lucru , partas la emotii si la bucurii , de la bastonase si citirea pe silabe-Ana are mere-pana la integrale si matrice , notite , caiete si desene , o chiatara , o harta , un portret , cateva postere , un penar , in care ramasese uitata sugativa de la primul examen important ..

Intr-o clipa , n-au mai fost..

..si daca ar fi sa gasesc un posibil raspuns la intrebarea de ce?, ar aparea alta si alta....
.

marți, 2 septembrie 2008

vremuri si moravuri

Astazi de dimineata , intr-un magazin al unei benzinarii importante, am auzit, fara sa vreau, un ciudat schimb de replici .Un domn i se adreseaza vanzatoarei , o pustoaica bronzata puternic-unghii lungi, lacuite proaspat, fard intunecat, ochelari de soare:

-Domnisoara , as vrea un pachet de cafea si o apa plata!

Morocanoasa si, evident , cu somnul neterminat , ii raspunde plictisita: luati din raft.
-Nu va suparati, dar pe bidoanele astea este praf! Chiar m-am murdarit..
-Dom'le, sunteti culmea! parca am fi pe vremea lu'nea nicu...
Omul a ramas fara cuvinte.
Nu stiu daca si-o mai fi facut cumparaturile; gandindu-ma ca si eu sunt de pe vremea amintitului personaj, m-am retras rapid , renuntand la"Poiana cu alune".