Dimineata cetoasa. Beau ceaiul in locul meu preferat , balconul.
Este atat de blanda tristetea palcului de copaci..Ieri erau vii, agitandu-si palmele de frunze rosii, galbene, ruginii , verzi, aramii . Peste noapte si-au pierdut stralucirea , sunt, dintr-odata, prea saracaciosi, nici inaltimea nu mai conteaza ; maine ar putea deveni niste mosnegi , aliniati ca-ntr-o cazarma.
Cerul si-a ridicat gluga cenusie , si-a incretit fruntea , ridicand o spranceana alba si, cascand lenes , a scuturat din barba cativa stropi reci.
Fetita cu trening roz pune grijulie faramituri pe marginea ferestrei , asteptandu-si musafirii constanti , doi porumbei cu pene pestrite, speriati , poate , de bruma diminetii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu