duminică, 30 noiembrie 2008

iute ca sageata

Daca te-ai decis (ne)inspirat sa meargi spre capitala , sambata , cu sageata albastra , ca sa ajungi la locul inscris pe biletul de calatorie, ai avut doua optiuni, nici mai mult , nici mai putin: ori sa cobori si sa astepti trenul urmator, ori sa te strecori , anevoie, ocolind :

- sacose burdusite de rafie- recunosti de departe patratelele lor albe, rosii, albastre sau mirosul de chiftelute cu usturoi, branza, sarmalute ;probabil ca nu toti studentii s-au lasat convinsi sa vina acasa , la vot, asa ca merg parintii la ei.

-tabla ondulata, cat sa ajunga pentru acoperirea vreunui cotet; stransa bine cu sarma , se propteste langa usa; sa fie usor de coborat, la statie.

- ceaun mare , tuci, de aluminiu , pentru topit untura- vine Craciunul! porcii se sacrifica , inca , dupa metoda neaosa.

-cos inalt , de nuiele, regional " tarna, in care, se inghesuie , de-a valma:prune afumate( nevandute) , varza rosie , boia, mere, halva.

Ai , orice s-ar spune, mare noroc! n-au aparut" colindatorii".

joi, 27 noiembrie 2008

carnaval cu antena

Seamana tot mai mult cu Pinocchio.

Ceilalti?- doua jucarii stricate , de pe obrazele carora curge pudra , lasand dare labartate.

Trei masti, dansand dupa o muzica absurda , chinuita de criza.

Sarabanda fara nicio noima.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

tango final

Pe afiș citesc numele unei piese cu doar două personaje interpretate de Maia Morgenstern și de un tânăr actor a cărui mamă este; nu știam absolut nimic, nici măcar subiectul piesei.
Vineri. Seară tăioasă de noiembrie. Plouă mărunt. Nu contează ,în sala mare a Cs, îmi zic, va fi cald și bine, și apoi, o sa văd un spectacol mai puțin obișnuit.
La intrare ni se spune că programe nu există, fiindcă le-a uitat șoferul(??) la București.
 Sala, ocupată pe jumătate, un bilet costa 35 de roni , este neîncălzită , doar nu plouă, în rest este ca afară. Spectatori - de toate vârstele, bine îmbrăcați, adică gros. Și copii . Somnoroși.
Decor simplu-aveam să-mi dau seama că reprezintă o cameră de hotel argentinian?; o canapea ,două fotolii, o ladă albă de lemn , plină cu rochii, eșarfe, pălării, o masă pe care așteaptă două pahare înalte și o sticlă de șampanie.
Se trage cortina:
EA ,
într-o ușoară rochie neagră de seară,păr grizonat, strâns cu o panglică strălucitoare, o fostă mare actriță,Valeria Duran, un fel de Greta Garbo,retrasă de mulți ani-20 -din lumea artistică, dar și din cea socială, pentru că într-un moment nefast a făcut niște declarații șocante din viața personală.
El-
Tudor Aaron Istodor, un tânăr jurnalist evreu  pacient frecvent al unui medic psihiatru, dispus sa facă orice îi stă în putință, spre a obține un interviu de la divă.
Uit și, ca mine, uită toți ceilalți, de frigul din sală și-mi ascut bine auzul- sonorizarea este defectuoasă- către povestea- metaforă.
Două personaje  potrivnice;
ea-
rafinată, experimentată, carismatică, ironică, plină de ură"„dragostea este un joc crud", sarcastică, dar nostalgică , se privește în oglinda ochilor tânărului interlocutor, amestecând medicamente antidepresive cu alcool.Necruțător, timpul  nu a cruțat chipul, nu a iertat sufletul.

el-
Diego Goldstein ,provenit dintr-o familie destrămată , admirator al divei, de pe când o văzuse în "Contesa desculță", a cărei scenă finală îi deschisese" o fereastră spre lume", dar îl și făcuse gelos pe iubitul ei cu nume uitat, este dispus să intre în jocul paranoic, înfumurat al amfitrioanei, care ar fi putut avea în dormitor un cadavru.Este metafora prin care ea "ucide" cu ură imaginea tuturor bărbaților care, fie au iubit-o târându-se în genunchi în fața ei, fie au hăituit-o, dornici de senzațional.
Scena devine un cabinet psihanalitic, în care cei doi,"o fostă" și" un viitor",(re)parcurg drumul anevoios, adesea murdar, dar magic al ei și urcușul lui, prin care își pune în valoare toate armele unui versat jurnalist: timiditate, suferință , înflăcărare, prefăcătorie, patimă , chiar despotism.

Cei doi actori- mamă și fiu- in realitate, vânat și vânător, în piesa argentinianului Mario Diament- astăzi i-am auzit prima oară numele-și a regizorului american Moshe Yassur, născut la Iași, fost elev al lui Miluță Gheorghiu, se molipsesc, parcă, unul de la celălalt, aruncându-se într-un delir teatral" tot timpul oamenii se grăbesc să ajungă undeva".El joacă tare, ea devine fragilă, ea este amenințătoare, el se gudură, ea este anxioasă, el devine tandru și protector;
mama îl provoacă , fiul învață de la ea.

Tangoul îndrăcit,un tango Final de familie, precede crima; tânărul plătește scump îndrăzneala de a fi încolțit o celebritate, care nu mai delimitează bine realitatea de vis.
Într-un colt al scenei pâlpâie lumina unui sfeșnic...dispare și ea.

Ovațiile îndelungate ale publicului, câteva flori, pe care mama le așază grațios în brațele fiului, încheie un spectacol complex.
Am senzația că am văzut mai multe spectacole într- unul singur.

joi, 20 noiembrie 2008

avatar

Marea este linistita. Si albastra . El inoata. De placere.
Ea priveste lumea prin ochelari mari , negri. De sus in jos.

Laolalta au 30 de ani.

marți, 18 noiembrie 2008

8D


Copiii astia chiar sunt extraordinari!

Mai intai D.S - prima dintre cele 3 Diane- pana mai ieri sefa, iar de la bal-MISS BRATIANU -ma anunta ca vrea sa vina pana la mine.Ne vazuseram alaltaieri si nu mi-a spus ca o sa revina.Ma tot gandeam ce vant s-o aduca pe ploaia asta rece, marunta si deasa?Suna , deschid si surpriza!- in spatele ei -jumatate de clasa! Doamne! Sunt atat de frumosi, inalti , cu zambetul pana la urechi , cu parul siroind.

Sufrageria mea este neincapatoare, dar se asaza fiecare pe unde poate.

Vorbim de toate-, vrute si nevrute; ii intreb, ma intreaba , povestim cate-n luna si-n stele.

Cele 3 Diane sunt diferite, dar adevarate domnisoare , delicate si dornice sa-mi spuna 1000 de noutati. -E.raenne-Diana1- o completeaza pe Tomeasca , Diana2 , despre care cred ca "m-a copiat", dar n-am prins-o niciodata , asta e!, ..cum ca una dintre palariile mele avea culoarea piersicii ; eu o vedeam altfel..mai, mai ! ce le interesa pe fetele astea...Nu uita sa-mi amintesca" in treacat"- cere din priviri votul multimii- ca i-am dat media 9 pe semestrul I , in clasa a 7-a si , de aia , n-a iesit ea cu media generala 10. Ancuta asculta , intervine putin, dar apasat-mami este prea exigenta, vrea numai note mari. Geo era "etalonul" meu- cand simteam ca devin prea cicalitoare, o intrebam cum vede "problema". Aproape de fiecare data gandeam la fel. Acum ii priveste pe toti pe sub ochelarii ei simpatici , este vesela si vrea sa adauge cativa de 10 la matematica si la fizica. Flory roseste ca in clasele mici , este inalta si supla , zambeste" cu masura". Anamaria a fost mereu una dintre simpatiile mele: sensibila , cititoare pasionata, talentata la desen, are un deosebit simt al nuantelor: aminteste de paltonul meu turcoaz - baietii se mira- si se lasa completata de Diana2, ca , in pauze, daca il lasam in cuier, se jucau , mangaiind labutele si ochisorii vulpii, devenite guler, incalcand restrictiile ecologice.

Au crescut , sunt dezinvolte, vorbesc frumos , au atatea de povestit.

Eduard , matematicianul, poarta sacou , vorbeste rar si raspicat, Andrei stie sa asculte, dar nu uita sa-mi spuna ca la prima verificare a lecturii suplimentare i-am dat 7 si ca la urmatoarele a luat lejer 10. Albert a ramas copilaros- uite ca nu si-a amintit sau poate ca n-a dorit s-o spuna ca intr-a 7-a , la teza cu subiect unic, corectata- mai degraba , necorectata, de nu stiu care profesor , a luat nota 9 ; am revazut-o si i-am spus ca este de 7 , dar in catalog am trecut nota data initial. A inteles atunci si nu mi-a purtat pica. Leo- cu poantele lui , cu fotbalul-acum cu latina; amuzandu-ne, reia o scena simpatica petrecuta la un obiect , la care o tanara profesoara nu reusea" sa-i strunesca".

Vine si randul notelor- multe mari, dar si cate una, pe ici, pe colo, mai nedorita, ei sunt copii destepti , nu-mi fac probleme.
Imi spun cat de incarcat este programul de liceu, zilnic de la 13 la 20, cat de repede vin tezele..

Sunt exuberanti si placuti ; au frumusetea pe chip, in priviri si in atitudine. Sunt mandra de ei!

M-au uimit, ne-am bucurat impreuna, eu am devenit o gazda , care a ocolit cu buna stiinta niste principii pedagogice , doar un degetel de visinata..Timpul a zburat.

Mi-e atat de bine , ca si cum am fi fost din nou la scoala-cei de la 8D si diriga lor!

vineri, 14 noiembrie 2008

lectura cu

Parfum exotic
BAUDELAIRE- cele mai frumoase poezii

" In calde seri de toamna cand sorb cu adancire
Mireasma care molcom din sanul tau adie,
Un tarm al fericirii in mintea mea invie
Orbit de-o monotona fierbinte stralucire:

Un ostrov lenes unde marinimoasa Fire
Da arbori stranii, poame cu care te imbie,
Barbati cu trup subtire si sprintena tarie,
Femei cu-o fara seaman de sincera privire.

Privirea ta ma duce-n meleaguri minunate
Si vad un port cu multe corabii adunate
Ce-s inca ostenite de valuri si lumina,

In vreme ce parfumul ce-l dau tamarinarii
Domol imi umfla nara si-n sufletu-mi se-mbina
Cu cantecul pe care -l ingana marinarii."

vals de toamna

Vestede , umede, alungate din ramuri de bruma taioasa , plutesc o clipa ca niste pasari pribege, laolalta , dar solitare, fara a se atinge , apoi se indeparteaza, discret si , obosite , cad.

Se astern, parca, impacate , pe iarba inca verde.
Somnolente , ca dupa marele bal.


Cate una, increzatoare in razele shirete , intoarce obrazul plapand , primind mangaierea. Doar pentru o clipa.Isi agata codita de plapuma pestrita , facandu-si loc langa surate si adoarme.

Din cand in cand, cate un caine ratacit sau cate o mata jucausa le tulbura somnul.

marți, 11 noiembrie 2008

cum se (mai) invata romaneste

Am incercat sa evit momentul , adica sa nu scriu; este ceva aproape ridicol sau poate ca doar pare. Scriind , nu ma adresez nimanui , vorbesc , ma razboiesc , cum cu cine? cu nimeni , poate cu un intreg sistem , ee , prea de tot , cum cu un sistem.?La o adica , am si eu , ca multi altii , macar , asa, din cand in cand , niste rabufniri- apa de ploaie- pentru ca , de fapt , cine ma aude? si daca m-ar auzi , ce-ar face?

Chestiunea a inceput de la un copil, adica de la doi copii; in aceeasi zi , unul mi-a pus o intrebare, celalalt , justificandu-se ca n-a inteles cum este cu schimbarea valorii gramaticale, mi-a povestit ceva. Hazliu , in opinia lui. La inceput , am ras si eu, pentru ca era de ras. Apoi mi s-a parut, de-a binelea , stupid. Punand cele doua situatii una langa cealalta, a iesit ceva care m-a tot sacait.M-am intrebat daca pot schimba ceva, apoi mi-am zis ca poate doar mi se pare ca este grav, pana cand , uite, la ora asta imi astern aici nedumeririle.

Teza asta cu subiect unic , de la clasele a 7-a si a 8-a , a produs o intreaga isterie in legatura cu proba de limba si iteratura romana:manualele sunt elaborate de vreo 15 ani , iar tipul de evaluare amintit mai sus are 3 ani de viata.
Cum pe acolo de unde vin marile idei , a se citi gaselnite, se tot fac schimbari de ministri, plecati la altar cu avionul si negocieri de salarii , inainte de alegeri , elevul si ale lui necazuri au devenit elemente auxiliare. Cert este ca mare parte din ce se invata acum la clasa devine materie de teza abia la sfarsitul lui mai. Orice adult , care are o cat de subtirica legatura cu scoala , isi da seama ca nu este deloc simplu. Profesorii nici nu intreaba, nici nu striga, cum la cine? la inspectorii , care ar trebui sa lase politica pentru altii si sa-si faca meseria de INDRUMATORI , dar nici nu se documenteaza , ci CREEAZA(?).

Doua dintre subiectele care compun atat de comentata lucrare sunt compuneri , prin care elevului i se cere sa-si exprime opinia:a) in legatura cu un text liric la prima vedere, b) sa redacteze, intr-un numar limitat de randuri, o compunere , in care sa-si exprime propriile sentimente cu ocazia unui eveniment personal; evidentierea unor trasaturi ale unui obiect , peisaj , opera de arta , persoana.

Cred ca ar fi trebuit ca in cei 3 ani sa se fi realizat o carticica in care sa apara un numar de poeti , ale caror poezii sa fie citite de catre elevi sau , cumva , sa se faca niste precizari in intalnirile profesorilor la inceputul anului scolar. Neexistand niste directii clare, modul de lucru ramane la cum crede fiecare profesor , dar, mai ales, la bunul , cum sa-i zic: simt, plac sau (ne) priceperea fiecaruia .

Asa ca, o juna profesoara, posesoare a gradului I, care se adreseaza unei clase de 20 si ceva de perechi de urechi si tot atator perechi de ochi , in incercarea de a fi cat mai originala , adica de a-i invata pe elevi cum sa inteleaga mesajul unei poezii, ca " Lacul" lui Mihai Eminescu, printre altele, interpreteaza versurile"Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept", dictandu-le :

trestia devine " axis mundi", iar iubita este o fiinta acvatica.

Copiii scriu in caiete, muti de uimire, incercand sa inteleaga ciudatul mesaj.Unii , neintelegand ce va sa fie asta , cauta. Unul a alergat la mine, fosta lui profesoara, sa ceara lamuriri.Mai intai , m-am mirat, apoi m-am intristat, pana cand , am inceput sa scriu aici, ca sa ma linistesc.

Daca la matematica, totdeauna -(minus), in fata parantezei schimba semnele din interiorul acesteia, la geografie, Carpatii tot acolo stau, cel putin pana in clipa urmatoare, la literatura , o poezie se poate interpreta , chiar in fel si chip? Da, pot fi multe variante de interpretari, dar ideile sunt aceleasi. Nu este permis sa-i spui pustiului de 13- 14 ani orice iti trece prin minte ca fiind un mod de abordare a unui text liric.

"Axis mundi", pentru vechii greci , era Olimpul.Toate religiile si-au ales cate un ARBORE, simbolizand AXA LUMII. Acesta face legatura dintre PAMANT si CER.

Eugen Simion, vorbind despre SALCAMUL lui Moromete , vede in acesta o valoare premonitorie, reprezentand unitatea , trainicia Morometilor, salcamul este , in viziunea criticului literar, un arbore cu autoritate, un punct stabil de referinta; reprezinta un simbol si o pavaza , iar prabusirea lui anunta un sfarsit, o destramare...salcamul este un element axial.
Recunoscutul critic "indrazneste" , abia dupa o suita de explicatii ajutatoare , sa definesca axul lumii ca arhetip al puterii , un simbol , totodata , phalic. Incheie subliniind ca Marin Preda nu s-ar fi gandit la toate acestea.

Trestia este o planta de apa , firava- nu poate supravietui iernii si nici nu renaste viguros primavara- este flexibila , poate fi, cumva , un simbol al unduirii, al tineretii schimbatoare; se si zice"mladie ca o trestie" sau" este firava ca un fir de trestie".

A o transforma in " axis mundi" mi se pare, deja , mult mai mult decat ridicol, suparator, iar pentru copilul pe care trebuie sa-l apropii de inefabilul poetic , pagubos.

Iubita-fiinta acvatica? Nu se poate! Este visul de iubire neimpartasita , la care natura participa , mai ales , in valoarea ei estetica ; el , indragostitul , isi asteapta iubita intr-un decor atat de drag poetului- lacul , inconjurat de toate acele elemente care compun cadrul liric eminescian: codrul, nuferii, trestiile, luna, luntrea, ferit de ochiul strain, indiscret. Accentul cade- nu pe frumusetea iubitei - ci pe starea eului liric: dezamagit, solitar, suferind , se retrage in natura , care il intelege si se deschide pentru el.

Sintagma " fiinta acvatica" striveste frumusetea textului , il trimite pe copil intr-un decor cu desene animate , cu sirene , unduindu-si miscarile.

Cealalta discutie pe care am avut-o cu un alt elev de la o scoala centrala a pornit de la ceva mai ciudat. O doamna profesoara , timp de o saptamana, si-a acompaniat predarea elementelor de vocabular la clasa a 7-a cu diverse genuri muzicale, ascultate de la casetofonul de pe catedra, preferate fiind formatiile contemporane , cu texte inspirate din viata de cartier.
Daca ar fi fost vorba de insusirea elementelor de argou , treaca/mearga, dar temele erau: conversiunea , polisemia , sensurile cuvintelor.

Am fost profesoara in ambele scoli-in cea"muzicala" un an, in cealalta mai mult de jumatate din intreaga mea cariera.

Da , au trecut anii , dar Eminescu este EMINESCU.
Lacul este incarcat cu flori de nufar, indragostitul asteapta, viseaza , ea nu vine si..singuratic sufera, vraja dispare , doar lacul ramane martor suferintei.

Profesorii sunt altii..ma gandeam , uitandu-ma in urma , ca, la absolvirea facultatii , nu poti sti prea multe , sunt atatea discipline care se studiaza din cine stie ce motive, dar, daca iti iubesti meseria si , mai ales , daca te respecti , inveti tot timpul , inainte de a le cere celor in fata carora te afli , sa te creada.

Profesorul este un actor-in fata unor spectatori -pe care nu trebuie sa-i manipuleze, ci sa-i ajute, putin cate putin, sa inteleaga lumea, lumea ca o mare scena.

duminică, 9 noiembrie 2008

ochelarii

Chiar daca vreodata , cand va avea timp ,se va uita pe aici si-si va incrunta sparancenele , ca si cum m-ar certa , nu pot sa nu scriu .O fac , mai ales, din dorinta de a nu rataci intamplarea in vreun coltisor ascuns al memoriei, dar si pentru ca m-a impresionat placut.Ce mi-a placut? Ca pentru el, aflat atat de departe, parerea mamei conteaza inca..Si a aparut si morala, abia dupa aceea; adica dupa ce am spus ce-am gandit.

La discoteca, intr-un moment de prea mare veselie, dar si de tot atata neatentie, fiul meu a atins ochelarii unui unui prieten italian।Au zburat,pur si simplu. Cum toti dansau, cineva a calcat pe ei.S-au facut praf.
Erau destul de scumpi.Mai ales rama. El s-a oferit , pe loc, sa-i cumpere, desi pagubasul a refuzat, spunand ca daca un necunoscut i-ar fi spart in aceleasi conditii, acela, sigur, nu ar fi dorit sa-i plateasca dauna.

G. si-a cumparat chiar a doua zi cei mai ieftini ochelari;cred ca a procedat asa, pentru ca nu putea ramane fara ei.Intre timp, sigur,isi va cumpara altii, la fel de buni si de frumosi, precum cei sparti.

Fiul meu, care poarta ochelari , de vreo 5 ani, spune ca daca i s-ar fi intamplat lui necazul, s-ar fi suparat.Intrebarea adresata mie era daca sa-i achite sau nu prietenului sau contracostul ochelarilor.I-am spus un DA categoric,fie chiar jumatate de pret, 125 euro.

Acum imi dau seama ca amandoi am procedat cam..balcanic.De ce doar jumatate din pret?

luni, 3 noiembrie 2008

clipe

Luna se sprijina intr-un cot. Grava , rece , solitara.
Doar cateva stele ratacite indraznesc sa-i stea in preajma. Sfioase , palpaie, cu stangacie, pe furis. Cerul pare o broboada cernita pe margini , aruncata peste pletele umede ale noptii tacute.

Bradul din fata ferestrei mele isi poarta atent cerceii de conuri. Sa nu piarda vreunul. Are motive sa fie mandru si noaptea. In lumina slaba care coloreaza intunericul , podoaba lui arunca reflexe intunecate. Confratii , pana mai ieri , vopsiti de o mana ascunsa in zeci de nuante , au ramas golasi. Abia in primavara vor primi hainele noi cusute cu muguri si frunze. Pentru o vreme , le-ar putea imprumuta Mosul cate o manta alba. Fara maneci.

Obosita , luna se asaza intr-un cuib de nori . Casca discret pe sub batista stravezie si se culca.

Credincioase , cele cateva stele raman sa-i vegheze somnul.

Mi se inchid pleoapele.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

ce si cat

(mai) conteaza
daca ( nu) se observa
ca:



te nasti , tipi , surazi , ganguresti , zambesti , plangi , razi , mananci , te joci , bei , dormi , te trezesti , cresti , vorbesti , inveti( de toate) ,TRAIESTI , construiesti, pleci, vii, muncesti, te impiedici, cazi, te ridici , lenevesti, intarzii, apari, dispari ,TRAIESTI , revii, rupi, repari, imprastii, plangi, aduni, cumperi, daruiesti , te emotionezi, te indragostesti, iubesti, zbori, suferi, TRAIESTI, dansezi, citesti, pictezi, scrii, povestesti, EXISTI , intrebi, raspunzi, urasti, ierti, acuzi, eviti, uiti, speri, mergi( mai departe) ,TRAIESTI, dai, primesti, multumesti , fagaduiesti, respingi, castigi, pierzi, arunci, cauti, tremuri,TRAIESTI, calatoresti, privesti( cerul , apa , florile, copacii, oamenii, drumurile, marea, muntele), recunosti , te imbolnavesti , zaci , te inzdravenesti ,TRAIESTI, taci , asculti , astepti , te clatini , iesi , nu te mai intorci... niciodata.