vineri, 30 aprilie 2010

'nimic nu este mai presus de lege,

iar legea sunt eu’.

‘Ce bafta pe conducatori, ca oamenii nu gandesc’./

‘Poporul este orb, putini sunt cei chemati sa fie stapani’./

‘Sper ca nimeni nu va pretinde vreodata ca oamenii de stat se nasc cu sutele din buletinele de vot ale alegatorilor, care sunt oricum, numai inteligenti nu’.

A murit la 30 aprilie 1945.
Se numea Adolf Hitler.

joi, 29 aprilie 2010

dansez

Pentru mine.
Nu stiu pe la ce varsta am aflat ca daca pe lume exista bine si frumos, totdeauna, din umbra, pandeste raul. Instinctiv, cred ca , inca de cand suntem mici, mici de tot, percepem pericolul, raul. Nu stiu momentul in care cineva anume, parintii, bunicii sau la scoala, sa- mi fi explicat clar chestia asta: daca exista bine, este si rau.

M-a invatat viata ca asa se intampla.
In ultima vreme, ai zice ca n-a mai ramas loc de bine. De frumos , nici atat. Cand spun asta, ma refer doar la noi, ca in alte parti s-ar zice ca nu este chiar asa, cata vreme nu auzim , nu citim prin ziare.
Si totusi, nu ne putem hrani doar cu uratul din viata. Trebuie sa cautam frumosul, chiar daca , dupa indelungi scormoniri , prindem doar firicele.
Astazi este ziua dansului, in toata lumea. Daca iubesc ceva pe lumea asta cu toata puterea mea, dupa copii si nepotei, acesta este dansul. Fara sa fiu vreo maestra. Iubesc dansul pentru magie, inaltare, rupere de realitate. Cand vreau sa-mi fie bine, sa uit de toate cate-mi fac viata altfel decat mi-as dori, dansez.
Aflu ca anul acesta, mesajul prin care se omagiaza dansul este transmis de catre Julio Bocca, unul dintre cei mai importanti dansatori argentinieni ai tuturor timpurilor: "Dansul presupune disciplina, munca, instructie, comunicare. Datorita dansului, cuvintele pe care altii nici nu le-ar intelege nu mai sunt necesare; in locul lor se naste un limbaj universal, familiar. Dansul ne face placere, ne elibereaza si ne ofera consolare, ca raspuns la incapacitatea oamenilor de a zbura asemenea pasarilor, apropiindu-ne de cer, de sacru, de infinit".

Sa uitam de rele, dansand//p.s.am uitat sa intreb- va place valsul?

miercuri, 28 aprilie 2010

cum este


sa fii elev de gimnaziu, intr-un an de criza si de greve?Daca ai in familie un copil care merge la scoala, fa-ti timp, oricat de putin iti ramane, si stai cu el de vorba. Sau, si mai bine ar fi, daca la sfarsitul saptamanii , te-ai uita putin prin manualele lui. S-ar putea sa ai o mare surpriza- omuletul trebuie sa trudeasca , zilnic, tot atatea ore cate muncesti tu la serviciu.Uite, ia , de exemplu, cartea de limba romana pentru clasa a V-a. Stiai ca exista patru manuale, din care a fost ales unul? Asta s-a intamplat cu niste ani in urma. Cand au aparut . Nu-ti mai spun cine au fost autorii, ca nu vreau sa te enervezi. De atunci, putini profesori au renuntat la alegerea initiala, daca s-au convins ca respectivul manual este prea ‘ stufos’.

Stii cat a avut de ‘repetat’ pushtiul tau pentru teza de ieri? Daca nu stii, adica , daca n-ai putut sa rupi din timpul tau cateva ore sa stai si cu el de vorba, iti spun eu: basmul” Praslea cel Voinic si merele de aur- povestire si rezumat, ‘Vizita’ , de I.L. Caragiale- povestire si rezumat, ‘In padurea Petrisorului’, de M. Sadoveanu- descrierea literara. Fa-ti , te rog, diseara , timp si invata si tu cateva notiuni de teorie literara, cum ar fi- descrierea, epitetul simplu, dublu, triplu, epitetele cromatice. Uitasem sa te intreb- stii sensul cuvantului”tihla’, dar’ traganat’?De ‘ covru’, ‘paius’, garneata’ ai auzit?Daca esti moldovean, sigur le stii, daca te-ai nascut in capitala, trebuie sa afli ca mai sunt si ‘ regionalisme’. Al caror sens, copilul tau trebuie sa- l stie. Nu doar pentru teza.

N-am terminat. Iti mai amintesti ca in cartea ta de clasa a VII-a, da, am zis bine, in cartea de-a saptea, era un fragmant din “ Romanii subt Mihai- Voievod Vitezul”?Il gasesti la pagina 214, Humanitas. Ei bine, acum textul ‘ a fost adus’ in manualul pentru clasa a V-a . Tu aveai, pe atunci aproape 14 ani. El are 11. Si ce daca? Cui ii pasa? Bani sa iasa!!(vorbesc de licitatia manualelor. )Uita-te putin, te rog, cam ce notiuni trebuie insusite: momentele subiectului, modurile de expunere, portretul literar, crochiul, gros-planul .Ma opresc, pentru ca vad uimirea din ochii tai.

Dar sa stii ca n-am terminat: teza are doua parti, adica si limba romana- toate partile de vorbire, 10 in total. Uita-te putin, cand ajungi la verb, la predicatul nominal, cu nume predicativ multiplu. Vezi , langa substantive- trei tipuri de articole, pe al patrulea il invata la anul.

Cat timp ti-a luat sa frunzaresti manualul?Dar daca ar fi trebuit sa inveti? Si toate astea , pentru a obtine acea nota care inseamna un sfert din medie..De ce un sfert? Pentru ca media semestriala nu se mai calculeaza ca pe vremea cand tu aflai de ‘ Domnu’ Trandafir’. Atunci, daca in oral iti iesea media 8 si luai in teza nota 9, media era 9. Aveai timp, pana la teza sa te pregatesti,sa-ti maresti media, asa-i?

Acum, daca unui copil , in oral, ii iese 8, iar in teza obtine nota 9, media este 8. Stii de ce? Pentru ca se ‘ dezvolta’ o mare filozofie in calcularea mediei: se inmulteste 8 cu 3=24, se adauga nota din teza=33, care, impartit la 4=8,25. Sutimile se iau, adica se pierd Norocosi pot fi cei carora ,in oral, prin cine stie ce minuni- de , ce sa-i faci? se intampla si minuni- le iese media 10, dar iau putin in teza. Adica: 10.3=30+7,50( adica 8, in teza)= 38:4=9,50.Adica media 10 cu 7, 50 in teza.

Esti multumit?Te-ai incruntat..ti-ai amintit ca in saptamana care tocmai s-a incheiat, copilul tau a participat la doua concursuri de matematica' Arhimede' si faza judeteana a olimpiadei. Si nu i-a fost prea usor. Sa-ti amintesc eu ceva. Te avertizez, sa fii mai atent: micutul ‘ sare’ peste masa de pranz. Cursurile incep prea devreme. Si el, ca si tine, este intr-o mare graba. Doar ca , biologic, este in perioada de crestere. Ai avut timp , pana acum sa te gandesti la toate lucrurile astea?Daca , dupa ' discutia' asta, esti , cumva revoltat, fa ceva! Actioneaza intr-un fel. Nu mai sta cu mainile in san. Esti parinte, frate, unchi, bunic! Stii ca in perioada asta se discuta Legea invatamantului'. Citeste-o, daca te intereseaza soarta copiilor. Ai tai! Sau ai altora!Mult succes!

p.s. Fii atent la partea cu portofoliul’!!!( decisiv pentru admiterea in urmatorul ciclu de invatamant)

marți, 27 aprilie 2010

numar rotund

O aniversare este un bun prilej de bucurie. Se intalnesc prietenii, se spun glume, afli ce si cum,unde, cum si cand se petrec fel de fel de intamplari..Oricum , este ceva de bine! Aniversez un eveniment-am ajuns la postarea cu numarul 600!!O fi mult, o fi putin- nu stiu. Stiu doar ca a fost o calatorie foarte placuta, in care am cunoscut multa lume, mi-am facut chiar prieteni.( si vreo doi adversari ) 99 de persoane poposesc, atunci cand au timp si placere, in casuta incertitudinilor/

1.Parisul vazut de pe scarile bisericii ' Sacre coeur'.(scuze, pentru ca nu apare accentul);2. Parisul, vazut noaptea, de pe Arcul de Triumf; 3.Notre- Dame.//

In ce ma priveste, astept de fiecare data, cu emotie, clipa cand ma asez in fata ferestrei si-mi trimit gandurile in vizita. Sau primesc alte ganduri. In stoluri. Sau singuratice. De aproape sau de prin locuri in care, sigur, n-as ajunge vreodata. Si pentru ca in vremea asta n-am stat degeaba, trebuie sa ma si laud un picut-in Zelist , ocup locul 890, cu scorul de 1,623, iar ca targetit, locul 31 /181. Nici prea-prea , nici foarte –foarte. Si pentru ca orice eveniment placut se sarbatoreste cu prietenii, va ofer cateva fotografii , pe care le-am facut in drumetiile mele.//p.s. sa-mi fie scuzata neindemanarea in tehnica fotografiei, nu prea reusesc, cu toate ca ma straduiesc.

4. In asfintit, pe Guadalquivir; 5. Cartier evreiesc- Toledo; 6. Una dintre morile lui Don Quijote(eu, in roz; in spate , un spaniol autentic);

luni, 26 aprilie 2010

ce este de facut?

Este nu doar intrebarea care imi sta in gand. Este revolta.

Calatoresc cu ‘ sageata albastra’, de cateva ori in fiecare anotimp. Vorba vine sageata, ca opreste in patru statii pana la Bucuresti. Noroc cu pretul biletului, ca nu trebuie sa stai cu ochii pe geamantan- au disparut ‘ fustele largi si mahmudelele prinse in cozile alea slinoase.

Calatoria in sine chiar imi place. Imi place mult si motivul pentru care calatoresc.Imi place sa ma uit pe fereastra. Daca ar fi sa se vada doar verdele ierbii si al graului incoltit , pe ici pe colo, ai putea spune ca Dumnezeu ne-a pus mana in cap. Ne-a dat campie. Si rauri. Si paduri. Apoi i-a asezat pe oameni. Sa fie stapani.

Satele se tin de mana in apropierea caii ferate. Asa ca poti sa vezi lumea nostra cea de toate zilele. Pe dinafara . Nu e greu sa ghiceti cum e si pe dinauntru. Case, de toate felurile. Mari, albe, colorate, mici, darapanate, peticite, zorzonate, noi, vechi, de vanzare. Cu garduri de fier, ciment, uluci, intregi sau stirbe. Si fara garduri.

De – ar fi doar asta , treaca-mearga. Omu’ face si el cat poate, cand e vorba de bani. Ce nu pot pricepe/intelege/accepta este cum de se intampla sa se adune , domnule, atata mizerie. Oriunde. In mijlocul unui lot, langa calea ferata, pe marginea santurilor, prin gradini, in curti, la intersectie de drumuri, in apropierea garilor, chiar si printre sine. Mormane de gunoi. Oale sparte, roti de bicicleta, ciorapi, ligheane, pantofi, sticle, chiloti, pungi, hartii, petice de paturi, cutii, cioburi de geamuri, scanduri rupte, caramizi, cartoane, bidoane de toate marimile, formele si culorile, genti, tencuiala.

Trenurile trec. Se opresc . Pleaca. Si se intorc.

Oamenii , de asemenea.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

mi se face dor



de incertitudinile lui. Spuse mai raspicat decat toate presupusele certitudini la un loc. Mi se face dor, pentru ca ma apuca disperarea.”De fapt, nu sunt foarte sigur ca eu fac parte dintr-ogeneratie. Pe masura ce trece vremea, am tot mai mult sentimentul ca sunt un exclus, ca nu ma pot lipi de niciun grup, de nicio categorie , de nicio forma de solidaritate. Si, macar, daca mi-as ajunge mie insumi! Ma urmareste, parca , un blestem: de a trai intr-un continuu contratimp”. convorbiri cu OCTAVIAN PALER, Daniel Cristea-Enache. Si tot el ma convinge ca”E mult mai simplu sa te descurci cu zeii decat cu oamenii". Pentru ca, desi , fizic, pot fi in preajma, sufleteste, raman de neatins. Il recitesc. Cu aceeasi mereu treaza mirare.// AVEM TIMP//Avem timp pentru toate/Sa dormim/ sa alergam in dreapta si in stanga //sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou/sa-i judecam pe altii si sa neabsolvim pe noi insine/avem timp sa citim si sa scriem corectce-am scris/avem timp avem timp sa ne sa facem proiecte si sa nu le respectam/avem timp sa ne facem iluzii/si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu/avem timp pentru ambitii si boli/sa invinovatim destinul si amanuntele/avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare/avem timp sa ne-alungam intrebarile/sa amanam raspunsurile/avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam / avem timp sa ne facem prieteni si sa0i pierdem/. Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea/ avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem/.Avem timp pentru toate/.Nu e timp pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta , murim./

vineri, 23 aprilie 2010

peste un milion

de romani isi sarbatoresc astazi ziua numelui. Intre ei, si eu. Mi l-a dat bunica dinspre tata. Era al ei, iar eu, prima nepoata. Il pastrez in actul de identitate. Il rosteau , cu un fel de alint, profesorii. Alti copii erau strigati cu numele de familie, eu ma simteam rasfatata. Parintii mi-au inventat tot felul de diminutive. Cu timpul, s-au adaugat altele. Toate imi plac. E ca si cum , de fiecare data, sunt altcineva. Sau eu - altcineva- pentru fiecare.
N-am nicio poza cu floarea preferata. Nici la florarie nu exista. Poate doar in piata. Sau prin gradinite, daca a infruntat ploile si frigul. Intr-un singur an, intamplator, un copil mi-a adus un buchetel. A fost darul perfect. L-am pastrat pana cand i s-a stins parfumul.//

Dimineata mea a inceput de aseara, cand mi-am oferit primul cadou- concertul filarmonicii- Mozart, Uvertura la DonGiovani, L.v.Beethoven-Cocertul nr.2 pentru pian in Si b major op. 19 si tot Beethoven, Simfonia a II-a in Re major op. 36. Un dirijor de zile mari, Radu Postavaru( doua ore fara partituri). Chiar magician! Si un pianist, pe masura! Dinu Mihai Stefan. Imi place de mor momentul , in care dupa ce primeste flori de la admiratoare, dirijorul, cu un anume fel de tandrete, le imparte doamnelor din orchestra.( pentru o clipa, ma vad una dintre ele)

La multi ani tuturor sarbatoritilor!

joi, 22 aprilie 2010

astazi

este ziua Pamantului.

" Cumpara-ti(tu) pamant, pentru ca nu se mai fabrica."-MarK Twain

"Pamantul are o piele, iar aceasta piele are boli, de exemplu, una dintre aceste boli se numeste om."-Friedrich Wilhelm Nietzche

" Pamantul e singurul loc in care se poate crea Paradisul". -Octavian Paler

treceri


Luneca bland sperante in geana de nopti/cu luna oprita in colt de batista./Iti mangaie lacrima/Si gandul razlet./Vreau dimineti prelungite/pana la seri cuminti si tacute. /Fara –ntrebari./Doar pasi ratacind/in parcuri scaldate in verdele ierbii./Si vorbe nespuse./


p.s. Ce se vede in imagine este 'premiul I- cu coronita- primit de la http://noaptebunacopii.wordpress.com/Il transmit , cu placere, tuturor celor care ma viziteaza!Fara teama de vampiri.

miercuri, 21 aprilie 2010

de ocazie

Umblam . Au trecut vreo trei ceasuri si mai bine. A venit de dimineata . Am dus-o in toate magazinele mari. Se hotareste greu. O data este soacra. Nu chiar mare, oricum, tot soacra. Mai lipsesc pantofii. Eleganti. Nici prea simpli, nici prea decoltati. Toc potrivit. De..o noapte intreaga! Sub trei milioane vechi. Mama lui si i-a adus direct din Madrid. In ton cu poseta si margelele.

In vitrina, tocmai ce cautam. Intram. Camaruta, ca o cutie de chibrituri. Un pic mai mare. Ea, vanzatoarea, fumeaza. Blonda, fosta bruneta- roscata-cu-suvite-incerte, zdrahoana, genul doua-ntr-una, abia catadicseste sa se ridice de pe scaunul mai mare decat raftul cu incaltaminte. Mai bine sa va stranga, decat sa va scape din picior. E culmea!!! As vrea sa-i zic vreo doua. Ma fac ca n-am auzit.Iesim. Ne mai ramane mallul. Trebuie sa gasim ce cautam.

Doar n-or fi vrand- tocmai astazi- toate viitoarele soacre pantofi potriviti.

buna dimineata!

Ploaia si-a pus hainele la uscat. Printre siraguri de conuri. I le da in grija gugustiucului. Asa-i trebuie, daca s-a trezit cu noaptea-n cap. Un catel, vesel ca poate scoate si el ochii in lume, de cand blana i-a fost bine periata, latra dupa vrabiute. Nu prea are succes. Rusinat, isi ia coada intre picioare... astea au alte treburi, mult mai importante. Cativa melci exploreaza asfaltul. Sa fie lectia lor de inviorare? Mesteacanul isi agita banutii de frunze. In stoluri de vorbe nerostite. Chiar ca poti sa faci ce –ti place.

Te-ai trezit?

luni, 19 aprilie 2010

" quot capita

tot sententiae"//



<<<<<Un ‘domn’, dintr-un sat aflat nu departe de oras, si-a petrecut noaptea , cocotat pe un stalp foarte inalt. Protesta impotriva politiei, care nu-l apara de un vecin, cu care se afla , de multa vreme , in conflict. Alt vecin, mai cumsecade, i-a adus mobilul. Sa poata raspunde la intrebarile puse de curiosi.//



<<<<< Elevii din clasele a XII-a- nu doar cei argeseni- sustin astazi proba de ‘ competente digitale’, supravegheati de profesori din liceu. Suntem cei mai tari din Europa, adica singura tara , unde aceasta verificare, ce dureaza 90 de minute, este obligatorie.//



<<<<<Doamna de la parter n-a vazut , sigur, ca liliacul de sub fereastra s-a imbracat, de dimineata, in alb. Este mult prea ocupata- doi adolescenti, o fata si un baiat, intalnindu-se mai mult sau mai putin intamplator in fata scarii, se saruta.//



<<<<< La radio se vorbeste tot despre praf, pierderi in euro, asteptare si vulcani.//

duminică, 18 aprilie 2010

pierdut diapazonul

(mica publicitate)

Lipseste ceva. A fost senzatia pe care am avut-o, dupa ce am vazut orasul in prima zi . Mi s-o fi parand. Daca tocmai eu sunt problema? poate ca am pierdut simtul realitatii.

Am revenit. Cu o si mai mare atentie. Suficient spatiu sa pot vedea aranjamentele florale, strada si oamenii . Mergand la pas.


Aceeasi senzatie. De zadarnicie. Aglomeratie inutila. Atatia oameni , atatea flori..amestec . Nimic mai mult. Nicio tresarire.

Intr-o naratiune , i s-ar spune scanteie.


Acasa, dupa ce am privit cu atentie fotografiile si le-am comparat cu altele , din locuri descoperite cu diverse prilejuri, am inteles ce se intampla. S-a dorit a fi o sarbatoare. Cu multe flori si multa lume. Un spectacol al primaverii. O simfonie .





N-a fost sa fie.

Asteptam urmatoarea primavara. Poate avem mai mult noroc.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

vieti paralele


Astazi ar fi implinit multi ani.

Conteaza numarul lor , cata vreme o citim , si o tot citim?


Cu aceeasi mare uimire.

“ S-a nascut si a doua oara”, cum spunea deseori, salvata din ghearele suferintei prin grija si iubirea mamei sale- doctorita Peita Isanos, nascuta Papadopol.

A calcat pietrele , si iarba, si drumul doar 28 de ani, iubind ” Florile lumii”, presarate cu “ Maci”, intr-un etern” Vis vegetal” , intr-o “Cantare a pastoritei”.

A fost admirata si pretuita pentru talent, profunzime a cugetarii, gratie, frumusete, bunatate, in sunet de “Romanta”.

Si , cand suferinta a invins-o , a trimis” Ultimul sarut” tuturor, mult prea devreme, iubind” Pasarile”,Zeii”,” Barbatul”, rostind” Doamne, n-am ajuns pana la mana ta”. Au plans-o , arzand in metafore, ”Focurile”.


In “ Cantarea muntilor"//


MAGDA ISANOS//

Logodna de primavara//



Vai, frumusetea ceasului de-acuma/


de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,/


si-alaturi sa simtim sub talpa huma/


de iarba vietii grea, cum de suspine/


mi-i inima de cand nu te-am vazut?/


Vreau soarele, pe degetele noastre/


unite, un inel sa faureasca;/


albastre zarile-n privirile-ti albastre/


sa le privesc si dragostea sa creasca/


din radacini batrane ca gradina/


(mai mindra decat cea care s-a dus),/


sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vina/


de-a fi iubit mai mult decat am spus.///


"Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate/

gasi atata vreme pentru ura,/

când viata e de-abia o picatura/
intre minutu-acesta care bate "

Magda Isanos

vineri, 16 aprilie 2010

relaxare

Ce se vede este o imagine obisnuita de la sfarsitul oricarei zile de lucru.

Intorsi de la serviciu, londonezii- parca mai multe doamne- se opresc la carciuma.
Dupa ce isi achita bautura - bere sau vin- ies in strada. Spun glume, beau, se distreaza. Unii danseaza. Nu conteaza cine cu cine.
De retinut ca berea este mai ieftina chiar decat apa.






In aceeasi seara, doua strazi mai departe, intr-un parc, direct de pe scena din Covent Garden se transmitea , pe un panou urias, ' Barbierul din Sevilla'. Am prins ultimul act.

joi, 15 aprilie 2010

cum se( mai) caleste otelul

In sfarsit, le-a dat drumu’. Astepti de zece minute.

Taraste cu greu ghiozdanul. Prea mare pentru el, iti spui in gand .Vineri, ultima ora, in program , scrie educatie fizica. Doamna ii tine mai mult. Sa mai rezolve o problema. In doua moduri. Mai bine matematica! Peste o luna, vor fi intr-a doua. Sport fac ei , acasa.
Doamnele invatatoare sunt autoare de culegeri.( mi-a spus o vecina ca nu se poate altfel, au nevoie de puncte).
Pentru comunicare, matematica, desen, lucru manual. Fiecare culegere are caietul ei. Cu exercitii. Ghiozdanul este burdusit.
I le-ai cumparat pe toate. Sa lucreze. In plus. Zilnic. Sambata si duminica , mai mult.
- Sa-i dati de lucru , Doamna invatatoare! Suplimentar. Daca ploua, ce sa faca? Sa munceasca. Nu-i strica.
Toti verisorii lui fac la fel. Sunt premianti. Unii au ajuns déjà la liceu. In clase de informatica.
Nu are chef de vorba. Este tras la fata.
Nu accepta sa-i duci ghiozdanul. Il taraste.
Plin de culegeri.

Si de mahniri.



p.s. daca vrei sa te convingi, du-te intr-o zi, cand termina copiii cursurile, la poarta oricarei scoli dintr-un oras.

miercuri, 14 aprilie 2010

impreuna/ alaturi/ separat

Cineva spune , atat de raspicat, ca nimic pe lume nu este intamplator, ca aproape iti vine sa crezi. O fi asa, o fi altfel, nu stiu.

Ne intalnim.


In aceeasi clasa, la aceleasi dificile examene. La dans. In cancelarie.

Sau intr-o gara, intr-o seara, intr-o tabara. Se poate intampla in orice loc.




(fotografia este un cadou)

In orice anotimp. Nu conteaza – sau conteaza foarte mult-in ce dispozitie te afli. Daca plange sau plangi, servetelul , batista, un degetel usuca lacrimile. Daca ai pierdut un curs, iti imprumuta notitele. Iti repara bicicleta. Iti recomanda o carte, un film, stie cum se ajunge in cutare loc. Are o reteta de alungat tristetetea. Ii imprumuti un ziar . O umbrela.


Te ajuta sa urci in tren. In ultimul moment.

Unii calatoresc impreuna toata viata.

Sunt si drumuri scurte.

De cateva statii.


Sau pe coclauri.

p.s. calatoriti?

marți, 13 aprilie 2010

eternitati de-o clipa!

DACA
NI S-AR PUTEA FOTOGRAFIA







V
I
S
E
L
E
...


dar din dar







Cati este foarte generoasa. Nu-si pastreaza premiile. Si mai mult decat atat- isi trateaza prietenii, carora le transmite , cu toate onorurile.

In vacanta trecuta, am avut sansa de a ma plimba nestingherita, chiar pe locul unde se intinde , cu ocazii speciale, fermecatul covor rosu. Se intampla aproape de finalul excursiei , asa ca am prins putine imagini.


Le ofer tuturor prietenilor virtuali, alaturi de cele doua premii.
p.s. se vede drumul parcurs pentru ultima oara de uluitoarea frumusete , care a fost Grace Kelly, printesa de Monaco. De acolo, panorama este absolut fantastica!

luni, 12 aprilie 2010

caderea in ireparabil

Trec zile, nopti, luni si ani. In goana. Ne bucuram, ne facem promisiuni, ne intristam pentru chestii minore, rupem fire, pierdem poteci . Vremea curge. Fiecare clipa fuge. Pentru totdeauna.

Credeam ca am scapat de frica . Nu vorbesc de frica obisnuita- ca pierd trenul , ca nu-mi ajung banii pentru a rezolva cine-stie-ce problema ,ca un banal proces nu se mai termina.

Vorbesc de frica aceea pe care o simti cu gheare, ochi intunecati, prinzand in tentacule spatiu si timp, oameni si aer.

Panza groasa .

Intr-o zi s-a intamplat ceva unic. Era ca si cum cineva deschisese larg portile cerului, lasand soarele si aerul proaspat sa intre intr-un imens pod parasit. Umbrele se estompasesera putin cate putin.

Si s-a facut lumina.


Intamplarile tragice din ultimele zile otravesc speranta.

Ca si cum un poem moare.

duminică, 11 aprilie 2010

de la Archosaurieri

cu pene multicolore la imaginea artistica este o distanta infima. Nu este vorba despre vreo teza de doctorat. Nici de recente descoperiri arheologice.


Viata poate fi vazuta in culori vesele. Daca ai in preajma copii.

Are trei ani si opt luni. Este specialist in dinozauri . De marimi si forme diferite. Cei stiuti de el sunt prietenosi, ospitalieri, daca ii gasesti in ladita de jucarii, dornici de conversatie. La nevoie, pot fi soferi, marinari, aviatori.

Cand dinozaurii obosesc, nepotelul meu, pentru ca despre el este vorba, creeaza texte . Isi alege , cu mare grija , metaforele. In functie de varsta, ocupatia si preferintele interlocutorului.

Ce raspuns sa dai la intrebarea care e p'oblema ta cu" mai presus de cuvinte"?


vineri, 9 aprilie 2010

petale imbujorate



Ieri a fost ziua mea frumoasa. Poate chiar norocoasa. Trei prietene din blogosfera m-au rasfatat. Andi Bob si Cati Lupascu m-au premiat. Elisa mi-a permis sa-mi aleg din gradina ei de vis florile preferate. As mai putea adauga inca alte doua motive de fericire. Le spun doar in gand. Nu sunt superstitioasa, dar este o lege nescrisa, care indeamna la cumpatare.

Daca am primit, in aceeasi zi, doua premii, insotite de cate o floricica si invitatia de a-mi asterne aici, frumos, la liniuta lucruruile care-mi plac cel mai mult, inseamna ca pot sa scriu de doua ori mai multe preferinte , asa-i?

Exista niste nume din blogosfera , care imCursivi fac diminetile frumoase. Lor le dedic premiul , asortat cu floricica fara frunze. Adi Vera, daca are vreme, Ruxi, daca are trecere pe aici, Angela, desi este departe acum, doua doamne cu acelasi frumos nume- Maria- nu sunt chiar sigura ca vor avea ragaz, Shanti, nu stiu daca s-a intors din vacanta, Manon- sa vad daca raspunde, Angi, daca nu este ocupata cu proiectele de scoala, Gabi, daca nu are musafiri, Elisa, daca a venit din gradina, Ela, doar daca a scapat de ganganie.

Lista nu este intreaga, dar cu o singura floare nu pot face minuni. Ar trebui sarit parleazul in gradina Elisei. Pana ajung, incepe ploaia, asa ca predau stafeta si raspund , cam in graba, la intrebarile din extemporal- deja sunt in intarziere. Este in avans @ Daurel.

Zece lucruri care- mi plac:

1. Cel mai mult si mai mult mi-ar placea sa pot intoarce timpul. Cateva clipe doar. Sa fie seara de Ajun. Sa vad privirile uimite ale baietilor mei. Si darurile de sub pom. Sa asez masa, sa-i ascult, sa povestim, sa radem..Se mai poate?Doamne, cand s-a intamplat ultima oara? Daca ar fi cumva ,ceva, un aparat, in care sa poti inghesui toate clipele frumoase, la rand..Si cand iti este dor, sa deschizi o ferestruica , sa le pui in palma..doar o clipa.

2. potecile. Printre lanuri de grau. Sau prin padure. Line, serpuite, ascunse, inguste.Toate duc undeva.

3.sa recitesc scrisorile- bine tainuite- de-o varsta cu primul meu jurnal, fotografiile din liceu si insemnarile din agende. /sa primesc flori, scrisori si telefoane.(cu vesti bune)

4. sa ascult ploaia ! cuminte, despletita, lenesa. Sau zvapaiata.

5. sa culeg flori de camp! Si de padure!

6. sa urmaresc – fara sa fiu vazuta-figurile elevilor in timpul tezelor. Va amintiti? Sunt atat de naturali!

7. sa vad, din balconul casei mele, culorile toamnei, si padurea, si crestele muntilor.

8. sa dansez. Mai ales vals. Fascination, Nate King Cole ( ma preseaza vremea, altfel il puneam, este pe youtoube.com)

9. casa parinteasca –in toate gandurile mele, Fontana di Trevi, noaptea, Argesul bolborosind neobosit,la Rambla si casele lui Gaudi, pasarela din gara Titu, castelele de pe Loire.

10. revederile cu cat mai multi colegi de scoala si de facultate.

p.s. Ii invit pe toti cei care imi trec pragul zilele astea la o cafeluta. In balcon, cu fereastra deschisa spre padure.Dincolo de varfurile copacilor se vad muntii. Inca au crestele albe.

Instructiuni pentru doamnele premiate:

1. Copiati imaginea pe blogul dvs.
2. Scrieti o lista cu zece lucruri care va plac si încercati sa faceti unul astazi.
3. Dati leapsa/premiul mai departe la 10 bloggeri care va lumineaza ziua.

joi, 8 aprilie 2010

insemnari ( ne)ratacite

8 aprilie 1911, Rasinari-20 iunie 1995, Paris.//
99 de ani de la nastere. Ca-ntr- o poveste.
Mai frumos, parca, decat cand vor fi 100.
EMIL CIORAN, intre doua singuratati/
Nu pe ape moarte vreau sa visez pamantul, ci pe stanci zdrobite de imbratisari de spume.
Fiu-meu cel mic era-ntr-a unsprezecea.
Toata ziua, Cioran.
Ma apucasera nervii si teama. Doamne, asta se scranteste, nu invata nimic, vine bacu’, vine facultatea , el citeste Cioran. Zi si noapte.
Am inceput sa citesc si eu. Sa pot sta de vorba cu baiatul meu rebel.
Si uite asa, am lasat la o parte masa, casa, ma duceam la scoala, cam nedormita, dar am inghitit trei volume. Si am luat o pauza.
S-a cumintit si fiu-meu, a trecut la alt gen de lectura, apoi la munca din greu . Pe biroul lui au aparut maldare de caiete.
De matematica.
Lectura cartilor lui Cioran este ca o boala. Ai vrea si n-ai vrea sa se termine, ca prea e dulce amanarea.
Pe mine m-a fascinat omul Cioran. El si ciudatenii sale.
Adolescent fiind, obsedat ca traieste o viata imperfecta, intr-o zi , s-a aruncat pe pat, strigand "nu mai pot! nu mai pot!"
Chinuit de insomnii, era nefericit ca nu poate explica eroarea de a te naste- acesta ar fi fost un posibil titlu pentru notile adunate prin multe caiete.
Poate ca de aia, biata lui mama, fiica si sotie de preot, a rabufnit, spunandu-i, intr-o zi, ca mai bine avorta, daca ar fi stiut ce fel de copil va naste.
Fraza a facut cariera in opera de mai tarziu a filozofului-scriitor.
Sfasiat de nelinisti, plictisuri si spaime, nelasat in pace de insomnii- cunostea toate pietrele drumului pe care il batea noapte de noapte, se simtea, zice, asemenea teroristului care se opreste sa citeasca Ecleziastul inainte de a comite o alta crima.
Asa s-au nascut”Pe culmile disperarii”, „Cartea amagirilor”,’Schimbarea la fata a Romaniei”,”Lacrimi si sfinti”, „Silogismele amaraciunii”, "Ispita de a exista”, „Istorie si utopie”, „Caderea in timp”, Despre neajunsul de a te fi nascut”, „Exercitii de admiratie”,”Tratat de descompunere”, "Antropologia filozofiei”,” Marturisiri si anateme”, Apocalipsa dupa Cioran”.
A umplut treizeci si patru de caiete cu insemnari intre 1957 si 1972.
Valoarea manuscriselor sale, publicate de buna lui prietena, Simone Boue( scuze, ca nu apare accentul), scria Le Monde , se ridica la peste un milion de euro.Cu un an inainte de moarte, scria ca nu va renunta la acele caiete, desi luni intregi nu scria nimic in ele, pentru ca apoi sa se spovedeasca , recunoscnad ca prin scris se apropie de cuvinte si-si varsa obsesiile si toanele.
Erau acolo tot felul de chestiuni personale, generale, certuri, dusmani, prieteni, notati cu initiale sau cu X, anecdote, capricii, intrebari, cugetari.
Pe coperta unora scria a se distruge, dar le-a pastrat, ca un testament al rafuielilor cu suferinta, angoasa, umilinta, dar , mai ales cu sine.
Alteori spunea ca scrie doar atunci cand ii vine sa-si traga un glonţ in cap.
Prietena lui a murit intr-un accident , in 1997, tocmai cand urma sa-i corecteze spalturile.
Se sfarsea , inainte de a fi trait bucuria ca i-a cuprins , intr-o carte uriasa , toata spovedania.
Ea l-a cunoscut cel mai bine, fiindu-i alaturi in marile si gravele lui incercari.
Oriunde si oricand Cioran este SINGUR. A trait SINGUR si a murit SINGUR.

miercuri, 7 aprilie 2010

dupa ploaia de ieri



mare mi-a fost mirarea s-o prind in toane bune.

Gatita ca o domnisoara.


Si-a pus mugurasi in plete. Si cercei de ghiocei.


Calca elegant. Pe varfuri . Sa nu striveasca iarba cruda.


Se ascunde. Cand in cuiburi, cand in scorburi.

Fuge pe carari umede, stropindu-si rochia verzuie cu parfum de toporasi.


Alearga, se pierde, reapare cand nici nu te astepti, cocheteaza cu razele razlete, se stramba strengareste la norii matahalosi cu haine umede.

Aduna stropi in palmele stravezii.

Neastamparata, increzuta, capricioasa, inocenta , zvapaiata. Cine s-o mai inteleaga? Greu isi mai gaseste locul.

Am prins-o la ea acasa.

In padure. La cules de floricele.

Daca va grabiti, o gasiti. Se odihneste intr-un pui de zarzar.