luni, 31 mai 2010

se intampla acum

in Romania secolului XXI. In aceasta seara.
O actrita , invitata la o emisine TV, transmite gandurile colegilor ei din tara- “ Noi, actorii, in acest moment avem bani, cat sa ne cumparam o paine.
In toamna , vom cadea pe scena de foame".
La ce bun poezie/ teatru/ muzica/ balet?
Alaturi, o alta doamna, secretar de stat in Ministerul Educatiei, sufleurul domnului ministru, radiind de incantare , isi exprima satisfactia ca examenul de bacalaureat a decurs in conditii normale, asigurandu-se , astfel elevilor " dreptul la educatie".
Maine este ziua copiilor.
Cati dintre ei vor primi bomboane?

duminică, 30 mai 2010

spune-mi cine esti

Cu vreo cateva zile in urma, am zarit un titlu intr-un ziar. N-am avut timp sa citesc articolul. M-am tot gandit la el. Suna cam asa- un salariu mai mare face un profesor mai bun?
Convingerea mea este categoric nu!
Cand m-am hotarat sa devin profesoara, cu toata impotrivirea parintilor, mai ales a tatalui meu , care isi dorea sa castig multi bani , dupa ce voi termina facultatea, stiam ca voi avea totdeauna salariu mai mic decat in orice alta profesie. Mi-am ales meseria asta , pentru ca am simtit ca-mi place. Si pentru ca mi se potriveste.
Nu regret si n-am regretat, nici cand mi-a fost foarte greu, alegerea facuta. Si daca ar fi sa pot intoarce timpul , tot profesoara m-as face. O spun fara ipocrizie. O spun , pentru ca asta simt.
Cunosc multi profesori care isi fac datoria din tot sufletul, cu toata daruirea.
Cunosc si oameni care au ajuns intamplator invatatori si profesori. Oricat de mare le-ar fi salariul, vor face tot ce fac acum . Adica se vor duce in fata elevilor , vor deschide cartea si vor dicta. Sau vor improviza. Se vor preface ca nu aud cand suna clopotelul de intrare. Vor acorda note , tot dupa criterii personale, asteptand recompense de la cei ajutati si mult dorita vacanta.
Traim intr-o societate in care banul a devenit stapanul cel mai necrutator. Deschide toate portile. Nu se poate fara el. Mai précis fara ceea ce ne putem oferi avand bani.
Totusi, sunt cateva meserii, care inseamna mult mai mult decat a face pentru a primi bani. Ele cer daruire. Cand spun asta, ma refer la medici , la profesori si la preoti.
Fara implicarea lor totala, viitorul nu este doar bolnav. Este muribund.

vineri, 28 mai 2010

învață de la păsări!


să fii mereu în zbor/învață de la toate că totu-i trecător"//
Ai recunoscut versurile, sunt convinsă.
 La începutul fiecărui an școlar, Doamna învățătoare scria textul, caligrafic și mare,să se vadă până în ultima bancă. În prima zi de școală, îl agăța la vedere, în spațiul din spatele catedrei.
 Învață de la toate!

În luminatorul dintre cele două scări ale blocului, două rândunele, or fi soți, or fi surori, și-au construit, cu migală, înfruntând ploile, un cuib. A venit vecinul cel rău și le-a distrus căsuța.Nu s-au lăsat. Au luat-o de la capăt,au adunat, au lipit, iar au plecat, iar au venit.. și cuibul a fost gata.

 Ca și cum ar fi simțit că  dușmanul le urmărește, și-au zidit  căsuța sus de tot, sub grinda acoperișului.
A făcut el cum a făcut, nu-mi dau seama când, poate noaptea, și a umplut cuibușorul cu hârtii.
Întoarse acasă, păsărelele au găsit căsuța încuiată.
S-au învârtit în jur de mai multe ori, ce țipete! câtă dispere!  ce revoltă! în graiul lor fără cuvinte, poate chiar plângeau…
Dintr-odată, s-au oprit. În același timp. Au dat câteva ture pe la toate balconașele luminatorului și au plecat.
Două zile au muncit. Fără odihnă.
Noul cuib pare mai încăpător, parcă și mai bine clădit. Un etaj mai jos.
Pleacă pe rând după hrană.
Au înțeles că este periculos să-și lase căsuța  singură.
Omul le-a predat, în felul lui , mereu agresiv, lecția de supraviețuire.
Când se întâlnesc, este mare veselie.
Concert în toată regula!
 Nu reușesc să le fac o poză, ma bucur  să le ascult cu fereastra bucătăriei larg deschisă. 
Ele știu.



joi, 27 mai 2010

patru arcusuri vrajite


pot face minuni intr-o superba seara de mai.
Ce-ti poti dori mai mult?
S-a intamplat in aceasta seara, in fata unei sali cucerite de sensibilitatea , talentul si seriozitatea cvartetului clujean Tiberius- Tibor Molnar( vioara), Karoly Lokodi( vioara), Jozsef Molnar( viola), Kozma Peter( violoncel).
In vibratii tandre , ne-au purtat in ritmuri romantice, prin toate genurile muzicale- Balada ( Ciprian Porumbescu), Valsul Florilor( Ceaikovski), Fairytale- Eurovision 2009(Al. Rybak), Chiquitita( Abba), No matter what(A.L. Weber), Fur Elise( L.v.Beethoven), O mio babbino caro, Nessun dorma ( G. Puccini), Air ( J.S. Bach), Menuet( L. Boccherini), Alla turca ( W. A. Mozart), Trisch Trachs Polka(J. Strauss), Valsul Fluturilor( I. Bukova), Love story, Balade pour Adeline( R. Clayderman), Romeo si Julieta( A. Rieu), incheind cu Dansul ungar nr. 5 , de J. Brahms.

In memoria lui Jean Constantin, in aplauzele salii, cei patru chipesi artisti au interpretat , inca odata, Balada lui Ciprian Porumbescu.

miercuri, 26 mai 2010

ieri

cu marea sub talpi
si cerul deasupra,
muscau felii mari de viata!

Anton Lupan,
Pierre Vaillant,
Ieremia,
Ismail..
Aveau in suflet Speranta .
Tinteau catre Tara de Foc!
TOATE PANZELE SUS!
Erau patru-
Ion Besoiu
Ion Dichiseanu
Sebastian Papaiani
Jean Constantin
Timpul trage cortina.
Viata e un rol.
Despre Ismail, de astazi, se va vorbi la perfectul compus.
Jean Constantin – saizeci de filme! Intr-o singura viata.

marți, 25 mai 2010

poeme rosii

Toate florile sunt frumoase.
Macii au ceva care nu poate fi cuprins doar cu privirea. Poate de asta nu mi-a reusit fotografia de la fereastra trenului. Isi revarsau focul intr-un lan.
Le-ai simtit palpairea in licarul petalei?
Lacrimi de roua chemand ciocarlia . Adieri sovaielnice in dans leganat de spice in parga. Chicotesc pe sub pleoape incarcate de somn risipit cand ziua se-ngana cu noaptea.
Miraj amagitor, luand clipei nemurirea.

luni, 24 mai 2010

in zone mai putin aglomerate

Nedumerirea - recunosc- a venit dupa o vizita la Daurel’s blog, unde am aflat ca unii dintre cunoscutii blogosferei , din cine stie ce motive , se retrag . Pe durata nelimitata.
M-a derutat oarecum constatarea, mai ales ca, tocmai primisem o invitatie de colaborare de la toateblogurile.ro /
Incercand sa inteleg care sa fi fost motivul retragerii unora din cercul de ‘interlocutori’, am alergat la domnul Plesu, specialist in Minima moralia.
Uite ce spune dumnealui-
“ sunt nenumarate imprejurari in care suntem noi insine constienti ca n-avem nimic de spus, dar vorbim din pura politete, sau de plictiseala, sau ca sa treaca timpul. Sau ca sa parem inteligenti. Sau pentru ca ailalti sunt prosti. Vorbim , alteori, si pentru ca nu ne putem sustrage rasnitei publice , care se invarte de la sine. Mai devreme sau mai tarziu, de voie, de nevoie, ne aliniem. Asa se explica, de secole, consideratiile despre vreme, despre greutatile vietii, despre recolta proasta, despre talhariile politicienilor, despre cum era pe vremuri..’.

Adica, daca ar fi sa ‘rasnim’ la turatie mai vioaie tot ce zicem noi pe aici, chiar sa nu culegem decat palavrageala?

duminică, 23 mai 2010

astazi nu se munceste



Nici maine.
Bunica dinspre tata era foarte credincioasa. Tinea toate datinile si obiceiurile, pe care le stia de la mama ei. Ne invata sa le respectam intocmai.
Ziua de Rusalii este o mare sarbatoare. La fel de importanta ca si Pastele. De aceea, orice activitate fizica este total intersiza- cosit, sapat, cusut, spalat rufe. Daca nu te supui regulei, spunea maica Fanica, risti sa te ia din calus, adica sa nu mai ramai cu mintea intreaga. Sau sa te poceasca.
Curtea casei se matura cu o seara inainte. La hora se mergea cu haine noi .
Sarbatoarea era marcata de jocul calusarilor. Jocul in sine era foarte indragit, mai ales ca se alegeau cei mai frumosi, voinici si priceputi tineri. Invatau jocul de mici, de la parinti si chiar de la bunici.
Mascat strident , mutul, conducatorul jocului, era spaima copiilor si a fetelor.
Niciuna dintre ele nu-si dorea sa-i iasa in cale. Si daca in curtea vreunei tinere nemaritate erau primiti calusarii, ea prefera sa se uite, ascunsa in spatele perdelelor.

Trece vremea.
Acum doi ani, in plin camp, intre doua sate, au jucat in jurul masinii.
Joi seara burnita. Ma grabeam sa nu intarzii la concertul Filarmonicii- trei ani de viata muzicala.
Au aparut ca din senin. Frumosi, zburdalnici , plini de veselie, insotiti de lautari si de o tanara invatatoare, calusarii- scolari, urcau pe scena din piata centrala. Inainte de Rusalii. Pregatiti sa-i distreze pe cei prezenti , de zilele orasului.



sâmbătă, 22 mai 2010

placinta la pachet

S-ar putea sa primesc palme, ghionti si priviri strambe.Asta e.
Dupa douazeci de ani de capitalism, nu mai suport formele astea plangarete de plural’ bugetari’/ ‘ pensionari’, strigate din toti bojogii. Pe la toate emisiunile. Prin ziare. Si in strada.
Cine plange de mila cui?Cine cauta solutii? Cine le da? Cine le gaseste?Cine le aplica?
Care solidaritate? Cine cu cine?
Social, exista, nu zic nu, categorii . Cu acelasi generic.
In realitate, suntem unici.
Avem varste diferite, am prestat activitati diferite, dupa ce ne-am batut capul , mintea, coatele si linistea, in locuri diferite. Am cotizat catre stat in perioade diferite , cu sume diferite.
‘Doamna’ X a fost bucataresa la CFR. Vreo opt ani. Pe cand faceam naveta, la 50 km . de casa, dimineata devreme, trageam cu ochiul in farfuria muncitorului grabit, in care ea trantea doua chiftelute , mai mult paine . Carnea o ducea acasa, simteai seara mirosul de sarmalute, la intrarea in bloc.
Cam tot prin acei ani, tovarasele- doamne pareau imbracate in uniforma: fuste gri ,bleumarin, rosu- visina . Dungate la poale. Salariatele istete de la ‘ Argeseana’, calificate din mers, vindeau cunostintelor, vecinelor, la prêt rezonabil, stofa ‘ subtilizata’din sectie, trecuta discret, la sfarsitul schimbului, pe sub ochii ingaduitori ai portarilor.

Imediat dupa ‘ 89, unii ‘s-au facut oameni’, vanzand la turci, sarbi, unguri- rulmenti, sarma, cuie, sosete, motoare, portelan, electrozi.Lista de produse, made in Romania este lunga.
Intre timp, persoanele de care vorbesc au strans 10-12 ani in ‘ campul muncii’, o dacie, un apartament in rate nesemnificative. Si o pensie.

Cunosc profesori exceptionali- pasionati, pregatiti, profesional si pedagogic.
Ii stiu si pe cativa care , daca au ultima ora , ii trimit pe copii acasa. Motiveaza ca este sedinta( de sindicat). Comunica tema prin seful clasei.
In orasul meu exista medici foarte buni. Seriosi. Morali. Nu stiu cati.
Cum sa-l pot uita pe unul , care, intr-o situatie, mi-a cerut, fara pic de jena, un telefon mobil? Lumea zice ca respectivul locuieste intr-un palat, al carui acoperis se poate deschide. Cand vrea sa numere stelele.
Imi amintesc cu teama si revolta halatele scurte , cu buzunare prea adanci ale unor asistente, carora le-as fi scris ceva pe spate.
O doamna, presedinta de tribunal, in fata unei sali arhipline, facea ‘ poante’ cu un avocat, barbat bine, elegant, despre o batrana, prezenta la proces, in calitate de mama si soacra. Pentru ca plangea. Avea in grija doi adolescenti ai caror parinti, plecati in Spania, la munca, divortau.
Un domn parlamentar se distra numarand, in plina activitate constitutionala, niste picioare lungi dintr-un filmulet deocheat.
Bugetari, da?//
Doamna X si-a facut pensie de jdemilioane. Profesoara Y , fosta colega de gradinita, gimnaziu, liceu, cu X, i-a invatat carte pe copiii/ nepotii / fratii mai mici ai doamenei X.Pe toti vecinii , de la tara si de la oras. Primeste, cat o mai primi, o pensie de jdeori mai mica.
Suntem la fel?

vineri, 21 mai 2010

trei Domnite si trei Domni

In aceasta dimineata de sarbatoare, sa trimitem un gand recunoscator catre ELENELE si CONSTANTINII , care au chemat universalitatea la noi.
ELENA CUZA- Doamna Elena-distinsa, cu o educatie severa si aleasa, rafinata, fara ostentatie, culta si modesta- vorbea germana si franceza- inteligenta , iubita de oameni , si-a indeplinit cu mari si neplanse riscuri , rolul de prima doamna a tarii. In folosul tarii. Si al sotului, pe care l-a respectat , cu multa rabdare , in tacere, desi a suferit, traind in singuratate.
L-a inspirat Alexandru Ioan Cuza, in elaborarea Legii instructiunii publice si in sustinerea legii agrare.
In 1863, cand a vizitat Pitestiul, orasenii i-au pregatit Doamnei intrarea pe sub arcuri de triumf, impodobite cu ghirlande. Elena Cuza este modelul adevaratei sotii de Domn.//
Descendenta nobilei familii a Vacarestilor, preferata reginei Elisabeta, ambitioasa ELENA VACARESCU n-a putut deveni regina, pentru ca regele Carol nu numai ca n-a acceptat-o ca nora, dar a si exilat-o in Franta. De acolo, ea si-a aratat stralucirea – cinci volume de versuri, doua romane, doua piese de teatrau, memorialistica, prelucrari folclorice. A fost, cum spunea Camil Petrescu” o romanca din cel mai adevarat sange , care isi afirma cu orgoliu si originea si sufletul romanesc’.
Prima femeie, membra a Academiei Romane, de doua ori decorata cu Legiunea de Onoare, de insusi presedintele Frantei, a avut o singura si nemuritoare iubire- regale Ferdinand, cu care a ramas prietena pana la sfarsitul vietii.//
ELENA FARAGO - Poeta- autoare a opt volume de versuri , laureata de catre Academia Romana. Va mai amintiti poezioara care ne-a facut buni si iubitori? Vorbesc de ‘Catelusul schiop”
Eu am numai trei picioare,Si de-abia mă misc: top, top,/Râd când mă-ntalnesc copiii,/Si mă cheama "cuciu schiop"/.Fratii mei ceilalti se joaca/Cu copiii toti, dar eu/Nu pot alerga ca dansii,/
Ca sunt schiop si cad mereu!/Si stau singur toata ziua/Si plâng mult când mă gandesc/Ca tot schiop voi fi de-acuma/Si tot trist am să traiesc./Si când mă gandesc ce bine/M-as juca si eu acum,/Si-as latra si eu din poarta/La copiii de pe drum!.../Cat sunt de frumosi copiii/Cei cuminti, si cat de mult/Mi-ar placea să stau cu dansii,/Să mă joc si să-i ascult!/Dar copiii rai la suflet/Sunt urâti, precum e-acel/Care m-a schiopat pe mine,/Si nu-i pot iubi de fel.../M-a lovit din rautate/
Cu o piatra în picior,/Si-am zacut, si-am plans atata,/De credeam ca am să mor.../Acum vine si-mi da zahar/Si ar vrea să-mi fie bun,/Si-as putea să-l musc odata/De picior, să mă razbun,/
Dar il las asa, să vada/Raul, că un biet catel/Are inima mai buna/Decât a avut-o el.//

CONSTANTIN BRANCOVEANU a domnit 26 de ani.
Ii stiu numele de cand bunicul m-a dus de mana pe langa zidurile groase ale palatului de la Potlogi, aflat la cativa km. de satul meu.
Ii datoram infiintarea Academiei din Bucuresti si inflorirea culturii adevarate, a stilului brancovenesc. A platit in modul cel mai sangeros cu putinta pastrarea credintei, intrand in legenda- el si fiii lui au fost decapitati de catre turci.//
De la CONSTANTIN NOICA invatam” Cateodata mi se pare ca stim ce este filozofia: e aventura universalului cand devine particular”. Si pentru a ne convinge, ne-a lasat douazeci de volume antume , sapte volume postume, patru volume de publicistica.
Primul lucru pe care trebuie sa-l spui unui tânar angajat în cultura umanista este ca abia pe la 40 de ani începe sa-si dea masura. Pe urma vei spune celui trecut de 40 ca abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie sa-i spui (daca a reusit ori nu, si cine reuseste cu adevarat ?) ca e bine sa se gândeasca, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a nascut înca.”Constantin Noica – Jurnal de ideiCONSTANTIN BRANCUSI
- despre el vorbeste OPERA.
fotografiile sunt facute cu telefonul mobil, prin fereastra, pentru ca atelierul era inchis.




La multi ani tuturor sarbatoritilor de astazi!





joi, 20 mai 2010

ani de liceu





Toamna rece, tarzie.
A X-a A. Real. Tari de tot, Ali-baba si cei patruzeci de hoti.
Autobuzul ruginit , scartaind din toate incheieturile, ne-a lasat in mijlocul campului. Domnul Rozner ne-a impartit randurile.. simt asprimea foilor uscate de porumb, zarva si vocile .
Au trecut multi ani..
Mi-e dor de ei.
Mi-e dor de noi. Cei de atunci si de astazi.

Cativa nu mai sunt-Dante, arhitectul, Carmen, economista, Victorita- marea sportiva a liceului.
Vorbesc des cu prietena mea, Rodica, matematiciana , profesoara la Universitatea Bucuresti.
Domnu' doctor Mihai chiulea de la practica agricola. Daca trece pe aici o sa zambeasca pe sub mustata, pufaind.
S-ar putea sa ne vedem peste cateva saptamani. In curtea scolii.
p.s. plutele alea mari nu mai sunt; groapa de nisip s-a pastrat.//

Va este dor de viata din liceu?

miercuri, 19 mai 2010

sunt dimineti care tac

Altele se trezesc cu pumnii stransi. Pana la durere.
Cu obloane in locul pleoapelor. Aud. Fara sa vada.

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti/.
“Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore/
De catre oameni care nici nu te cunosc/
“Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte/
“Am invatat ca scrisul
-Ca si vorbitul-
Poate linisti durerile sufletesti. ”


Octavian Paler

marți, 18 mai 2010

fiecare îsi are fântâna lui

în care își caută cerul sufletului.

Pe la răscruci, la margine de drum, sub poala pădurii, lângă biserici sau școli, în plină câmpie sau unde nu te mai așteptai, când îți ardea gura de sete, răsărea o fântână. De piatră, cu lanț sau  cu lumânare, cumpănă și greutăți. Să fii ferit, dacă erai copil. Deseori, alături, un jgheab, pentru animale. Și o căniță agățată la vedere pentru tine, călătorul.
Să fi stat multă vreme la sfat sătenii când au ales locul, meșterii, tuburile, găleata?
Cine știe? 
Am avut totdeauna fântâna în curte. Cu apă limpede și bună. Cea dintâi era în mijlocul grădiniței de flori. O salcie pletoasă și-a întins prea mult rădăcinile, a pătruns printre îmbinările tuburilor și după o vreme, fântâna a secat.
Tata a săpat alta, în fața bucătăriei. Departe de gutui.
Tata nu mai este. Nici curtea nu mai este a mea.
Văd rar fântâna.
Cu ochii copilului care am fost.

Pe atunci nu se vorbea de apa minerală sau plată. Nici că trebuie să consumi doi litri pe zi, ca să faci fata presiunilor vieții.
Nu se știa de pietre la rinichi, de boli de ficat sau de stomac.
Se murea de bătrânețe.
Lumea a evoluat. Câmpiile și-au schimbat în fel și chip perimetrul, stăpânii și vecinii. Pădurile au rămas doar pe hartă.
Au secat fântânile.
A sporit setea.
S-au înmulțit răscrucile.
Omul s-a adaptat.
Întreprinzătorii au ridicat popasuri, ici un  hotel,colo un  restaurant, cu  locuri de parcare, frigider, la intrare, burdușit cu licori colorate.
Nimic nu se oferă.
Totul costă.


luni, 17 mai 2010

'mana care impinge leaganul

este mana care conduce lumea’- fara ca vorbele sa lezeze, in vreun fel, autoritatea cuiva.
Nu se poate ca auzind stirea potrivit careia , astazi , mamicile de bebelusi ies in strada, pentru a ocroti dreptul la viata, sa te faci ca nu vezi si nu auzi.
Nu cred ca poate fi ceva mai dureros pentru o natiune decat sa-si fure singura viitorul.
La ce mai folosesc legile, vorbele , functiile?
Rusine celor care - la putere sau in opozitie- ocupa fotolii si dregatorii, calatoresc, isi cumpara haine si ceasuri scumpe, dorm si se hranesc din banii tarii, daca au lasat lucrurile sa ajunga pana aici!

Rusine celor care locuiesc in palate, isi cumpara iahturi, avioane si insule, isi umfla conturi si mosii, daca langa ei, pe aceeasi harta, micutii cer bani pentru lapte si vitamine!
“ Dumnezeu nu putea fi peste tot, asa ca le-a creat pe MAME!”


Cantec sfant/ Stefan. O. Iosif//

Cântecul ce-ades ţi-l cant/
Când te-adorm în fapt de seară,/
Puiule, e-un cântec sfânt,/
Vechi şi simplu de la ţară./

Mama mi-l cânta şi ea,/
Şi, la versul lui cel dulce,/
Puiul ei se potolea/
Şi-o lăsa frumos să-l culce./

Azi te-adorm cu dânsul eu,/
Ieri — el m-adormea pe mine,/
Şi-adormi pe tatăl meu/
Când era copil ca tine.../

Mâine, când voi fi pământ,/
Nu uita nici tu — şi zi-le,/
Zi-le doina, cântec sfânt,/
La copiii tăi, copile!//

duminică, 16 mai 2010

in trecere

Ai ascultat vreodata glasul vantului prevestind ploaia?
Daca nu, lasa-ti umbrela in masina, ocoleste stropii razleti si vino in livada, las poarta deschisa. Asculta soaptele ierbii, franguirea crengilor si zbaterea frunzei.
Se mai gasesc cosasi. N-a fost usor sa-i convingem. Nu stiu daca l-ar mai impresiona pe Camil Ressu. Sunt tineri. In pauza vor cafea, tigari si tuica. Saluta-i si nu te opri, lasa-i sa-si termine treaba.

Calca usor si uita-te atent in jur.

Inca n-au innebunit salcamii, cum spune cantecul. Margaretele , ratacite printrele firele de trifoi isi tin in degete lungi, aspre, palarioarele noi , iasomia nu indrazneste sa-si deschida floarea- se teme de frigul diminetii.

Nici trandafirul , cat este de tepos, nu-si arata obrazul.


Ulmii isi cern semintele ascunse in pungute. Le mai fura vantul cate o rafala , aruncandu-le unde-i vine .

Ii vezi? Stau laolalta meri, pruni, visini, ciresi, ulmi, salcami, flori si ierburi.

Se mai sfadesc, isi agita frunzele si asteapta cuminti

baia de sambata .

Cateva tunete.

Stropi mari.

Nu te uita prea mult la gradina de zarzavat, ca nu este pregatita sa primeasca musafiri. Am pus de toate, doar ca , in fiecare an , pamantul se incapataneaza- nu ramane nici macar o zi afa

nat. Cum trece ploaia , se intareste. Coltoase, buruienile isi fac de cap.

Stiu ca nu vrei sa te prinda ploaia pe aici.

Buchetelul este pentru tine!



vineri, 14 mai 2010

'Alegerea unui sistem educativ

este mai importanta pentru un popor decat alegerea sistemului sau de guvernamant- Gustave Le Bon-este mottoul sub care ultimul nr. al Dilemei vechi (15-19 mai 2010) se ocupa de Legea Educatiei . Se pot citi texte si opinii de:
Daniel Funeriu( ministrul educatiei)”Parintii pot sa judece foarte bine
Adriana Saftoiu( deputata PNL, membra in Comisia pentru invatamant)” Nu stiu daca suntem pregatiti”
Marian Stas(presedinte al Fundatiei CODECS pentru Leadership)”Copacii, cum-necum. Si padurea?!”
Sever Voinescu( deputat PDL)” Inchiderea mintii Romaniei”
Andreea Ofiteru( jurnalista Adevarul):”Patru teme, trei ministri, o scoala”.
………………………………………………………………………………..
Legea Invatamantului, aflata in dezbatere, a provocat incitante discutii, pentru ca ea propune multe si radicale schimbari. Prima schimbare este includerea clasei pregătitoare în învăţământul obligatoriu, adica şcoala va începe la 6 ani, urmand ca la finalul clasei pregătitoare, preşcolarii sa fie evaluaţi de către profesorii lor.
Evaluarea elevilor se va face din doi in doi ani, prin testari de tip international, la sfârşitul claselor a II-a, a IV-a, a VI-a şi a IX-a.
Una dintre cele mai contestate măsuri din lege, atât de către profesori, cât şi de către părinţi, este modificarea structurii ciclurilor şcolare: clasa a
IX-a va fi inclusă la gimnaziu, iar liceul va dura trei ani, de la a X-a până la a XII-a.
O noutate este ‘portofoliul de studii si note’ al elevului, care va cuprinde si o caracterizare din partea profesorilor. Acesta va avea o pondere de 70% din media de admitere in liceu. Pornind de la convingerea ca nota nu reprezinta clar valoarea reala a unui elev, ministerul propune realizarea unor portofolii pentru fiecare elev in parte, la toate disciplinele, aducandu-se urmatoarele argumente
:
"Nota 8 obtinuta intr-un liceu foarte bun nu inseamna acelasi lucru cu nota 8 obtinuta intr-o scoala unde profesorii sunt obisnuiti sa dea note mai lejer. Nota 8 obtinuta de un copil utilizandu-si la maximum potentialul nu este nicidecum acelasi lucru cu nota 8 obtinuta de un elev care are inca foarte mult potential neutilizat".

‘De exemplu, la disciplina istorie, portofoliul educational va cuprine nota elevului la aceasta materie, o remarca scrisa a profesorului despre acest elev, dar va cuprinde si o serie de elemente de evaluare standardizata: cum se pozitioneaza elevul din punct de vedere cronologic, cantitatea de informatie pe care copilul o detine (sunt unii copii care stiu foarte multe lucruri, altii care stiu mai putine), folosirea metodelor (faptul de a sti foarte multe lucruri nu inseamna automat ca stapanesti foarte bine metodele particulare istoriei), calitatea exprimarii’.
Liceele care vor voi vor organiza examene de admitere, iar bacalaureatul se va sustine la doua probe scrise din mai multe discipline.
Acestea sunt doar cateva dintre noutatile pe care le propune legea. //

De ceva timp, citesc un blog foarte interesant al unei doamne , care a studiat in Romania si locuieste in Suedia, pe o insula. Salmi este mama a doua fetite, care invata acolo. I-am cerut si am primit permisiunea de a include in acest material,penultima dumneai postare , pentru ca mi se pare foarte interesanta.
Ma gandesc ca oricare dintre noi: invatator, profesor, parinte, bunic, student, ruda, prieten al unui elev - poate avea ceva bun de spus in legatura cu scoala. Si cu legea despre care tocmai discutam.

//“Periodic primim pe email sau pe hartii printate programele fetelor la scoala. Silvia are mai multe activitati extra, pentru ca sunt copii mici, dar si Diana are diferite activitati specifice varstei lor.
Ieri a primit ultima scrisoare de la Silvia cu ce vor face pana in 15 iunie. Cam asa:
-luni 17 mai scoala si fritids sunt inchise, e cerc pedagogic
-marti 18 mai au intalnire cu personalul de la NTF(Asociatia Nationala pentru promovarea sigurantei rutiere) care vor vorbi de trafic cu copiii.(recent am citit un articol ca in Suedia la fiecare doua saptamani moare un copil intr-un accident produs in trafic)
-luni 24 mai vizita la Protectia civila
-miercuri 26 mai sunt invitati sa asiste la muzicalul sustinut de clasele mici(1-3)
-joi 27 mai e ziua “schimbului” intre clase(nu stiu cum sa traduc altfel, in ro nu este asa ceva), adica ziua in care toti copiii merg la clasa urmatoare si au acolo o ora impreuna cu viitorii profesori si colegi. Fac o paranteza: la scoala Silviei sunt anul acesta in premiera doua clase zero(in general este una) si copiii vor fi amestecati si refacute clasele. Pe parcursul anului au avut foarte multe activitati comune sau amestecate intre cele doua clase, tocmai sa se cunoasca copiii intre ei si sa le fie mai usor din toamna. Atunci vom afla si noi structura claselor si viitoarele profesoare(sunt doua la fiecare clasa).
-luni 31 mai copiii sunt invitati la muzicalul sustinut de clasele medii(4-6)
-marti si miercuri 1-2 iunie avem antrenament la inot. Vom reveni cu o hartie ca sa va anuntam in ce zi va avea copilul vostru ca sa pegatiti costumul de baie.
-vineri 4 iunie vom merge in oras si ne vom plimba in jurul Zidului(Ringmuren) care inconjoara orasul vechi. Copiii au nevoie de pantofi de plimbare si “haine dupa vreme” plus ceva usor de mancare(fruct si ceva de baut). Vom lua mancarea de pranz de la cantina si o vom servi undeva afara.
-marti 8 iunie copiii vor merge pe stadion si vor incerca cateva din sporturile de atletism. Vor avea nevoie de haine de sport de afara, un sandwich si de baut. Ann, profesoara de sport ii va insoti.
-luni 14 iunie intre 16-18.30 sunteti invitati la ramas bun a clasei. Vom fi afara si fiecare e invitat sa aduca ce doreste sa serveasca int-un cos de picnic(exprimarea mea e cam plastica, dar se intelege).
-marti 15 iunie ora 9.00 e inchiderea anului scolar pentru toata scoala.
Frumos, incarcat, plin de activitati acum ca a venit primavara!
De la Diana am primit un email dar numai pentru luna mai, inca nu stim ce va fi in iunie si cum vor incheia ei anul scolar.
Cam asa suna emailul:
Salut in aceasta primavara indoielnica!
Luna mai include ca de obicei cateva activitati extra. Cea mai apropiata activitate(a fost deja saptamana asta, marti) este ca toate clasele 7-9 vor merge la o prezentare a Miei Törnblom in aula scolii Säve. Ea va vorbi despre sansele pe care le-a avut si despre cum a scris cateva carti printre care “Tu esti stapan!” care descrie adolescenta ei.(ulterior mi-a povestit Diana ca tipa a fost dependenta de droguri si in carte vorbeste despre asta si despre cum a reusit sa treaca peste, dupa ce a stat internata la dezintoxicare…foarte bune exemple pentru tineri spun eu, aici e mare pericolul ca tinerii sa cada in patima drogurilor si alcoolului).
Joi, vineri si luni (13, 14 si 17 mai) zunt zile libere. O mica vacanta, nu-i asa?
Marti 18 mai e timpul pentru “orientare” in padurea Rävhagen. Ne intalnim la ora 9.00 langa patinoar(padurea e in apropiere) si fiecare elev e liber sa aleaga cu ce ajunge acolo. Exista pista de biciclete pe tot drumul de la scoala pana acolo pentru cei doritori sa vina cu bicicleta. Sa aveti haine potrivite si ceva de mancare-nu vom lua lunch in ziua aceea.
Miercuri 19 mai tatal Linneei, Tomas, ne-a invitat pe elevi si pe profesori la un “pranz de lux” la liceul Elfrida Andre la clasa de bucatarie. Vom merge impreuna de la scoala, vom manca si apoi ne vom intoarce la scoala pentru lectii. Minunat!
Joi 28 mai este zi in aer liber cand vom avea activitati diferite.
Si acum sa va explic asta cu pranzul de lux. Linnea e prima fata care a abordat-o pe Diana cand ne-am mutat in Suedia. Ii lasa in cutia postala scrisorele in engleza si tot felul de cadouri micute lucrate de ea. Apoi au ramas prietene, nu cele mai bune, dar se viziteaza uneori. Tatal si mama ei sunt amandoi profesori de “bucatarie”. Ea la scoala unde merge Diana si el la liceul cu program de “bucatarie” unde pregatesc bucatari si chelneri, profesori de bucatarie pentru scoli. Dianei ii place tare mult sa mearga la Linnea acasa pentru ca tatal ei gateste excelent! El e cel care ne-a gazduit(acolo la scoala unde preda) timp de doi ani cat am muncit alaturi de copii la tot felul de preparate pe perioada cat strangeam bani pentru excursia lor de sf. de cl. 6-a. El a fost cu initiativa cand acum un an jumate de Craciun ne-a intrebat ce mancare traditionala de Craciun avem in Romania si am propus cozonacul cu nuca pe care l-am facut acolo la scoala unde e el profesor. Ingredientele au fost desigur cumparate de noi, dar aparatura(am folosit malaxoare, aragaz, cuptor, ustensile) a fost de acolo…fara acest spatiu nu am fi avut cum face asa ceva. E pasionat de munca lui si pasionat sa munceasca cu copii, cu elevi. Astfel ca acum e al treilea an cand invita clasa unde e fata lui impreuna cu profesorii la acest lunch(al treilea an de cand stiu eu…). Totul e pregatit de una din clasele la care preda, cred ca e cea terminala si e ca un fel de “lucrare de diploma”, inclusiv servirea. Copiii se imbraca elegant si sunt ca niste “domni” serviti de alti elevi. Primesc mancare deosebita, tin minte ca Diana a venit acasa de fiacare data foarte incantata de ceea ce au primit.
Cam asta ar fi…sfarsitul anului scolar se apropie cu pasi repezi. Dupa cum vedeti aici nu sunt teze, teme foarte putine si copiii nu au nici un stres cu incheierea mediilor scolare. Pana in clasa a 8-a nu se dau calificative, doar puncte la teste(nu exista ascultat oral la tabla) si evaluarea copiilor se face dupa criterii la care fiecare profesor evalueaza elevul pe tot parcursul semestrului. Nu e evaluarea numai dupa “note”, punctaje ci dupa cum s-a comportat in diferite situatii si ce stie el la sfarsit de semestru. Toate astea ni se aduc parintilor la cunostinta la sedinta particulara cu “dirigintele”, parintele si elevul, se traseaza “tinte” pentru fiecare materie daca e cazul(ce nu a indeplinit elevul in semestru si unde e nevoie sa se lucreze suplimentar…elevii sunt ajutati si de personal special la scoala daca au nevoie de ajutor, la diferite materii) si profesorii vor urmari elevul in continuare ca sa ajunga la “tinta”. Eu stiu teoretic pentru ca Diana nu a avut nevoie inca de nimic suplimentar, toti profesorii au fost multumiti de ea, de nivelul la care e. La inceput am avut de muncit putin la suedeza, a primit carti suplimentare sa citeasca pentru imbogatirea vocabularului, dara sta in primul an aici.
Silvia a fost la fel…la camin mereu am primit laude. Acum la scoala la fel. Profesoara ei ne-a prezentat lista cu aptitudinile bifate de ea si ne-am dat seama ca a fost foarte constiincioasa in a o urmari. Pentru ca a completat la fix ce stie Silvia sa faca, in afara de faptul ca stie sa citeasca la tv. Asta pentru ca nu au tv la scoala. Dar a completat casuta unde scria asta in dreptul Silviei si ne-a spus ca mai e un copil in clasa care stie citi la tv(nu are voie sa divulge nume) dar ca asta e cerinta de peste clasa a 3-a aici. Oricum Silvia bifase toate cerintele si in plus. Si la partea psihica ne-a descris-o foarte bine pe Silvia, am fost tare multumita de profesoara chit ca la inceputul clasei pregatitoare aveam indoieli. Nu a avut ce obiective sa ne traseze pe viitor, ne-a urat succes(nu va mai fi profesoara copiilor, e numai la clasa zero). Ne-a intrebat ce crede Silvia despre scoala si despre clasa, daca e multumita, daca ii place…apoi cu ce copii ar dori si cu ce copii nu ar dori sa fie de la toamna. Se tine foarte mult cont de parerea copiilor(in clasa zero indirect pentru ca copiii nu participa la sedinta dar din clasa intai participa si ei si se pot exprima direct, sunt incurajati sa faca asta, sa isi spuna mereu punctul de vedere).”
Multumesc, Salmi!/http://vorbele.wordpress.com/

Intrebari pe aceasta tema mi-am mai pus:"Cum este?- 28 .04. 2010/cum se mai caleste otelul- 15.04 2010; 4 galbeni- 13.05. 2009/ suta la suta Olimpici- 03. 08.2008;cum se mai invata romaneste?-11.11.2008' ;urme de ren- 26.02.2009.
p.s. am inceput cu o maxima, inchei in acelasi registru optimist, pentru ca” Scoala trebuie sa fie un vaccin, la ‘ socul viitorului’. Alvin Toffler

joi, 13 mai 2010

buna dimineata!





Cineva , odihnindu-si privirea intr-un coltisor de paradis, a cules linistea. In culori!


In calendarul ortodox, astazi este o mare sarbatoare- Inaltarea Domnului!

P.S.Fotografiile de mai sus nu-mi apartin . Sunt atat de frumoase, ca m-am gandit sa se bucure mai multa lume de talentul celui care le-a facut.
Si de miracolul naturii.

miercuri, 12 mai 2010

pentru atunci

cand a avea batrani in familie ar putea insemna ‘ a fost odata ca niciodata'.

Am vazut la televizor astazi scene pe care n-as fi vrut sa le vad vreodata. Pentru ca sunt nu doar semne de brutalitate, sunt dovezi crude ca simbolurile se strivesc sub bocanci, iar sangele risca sa devina apa. Apoi am citit pe bloguri insemnari sincere, dureroase, despre aceleasi momente . Am sa spun o povestioara, pe care o stiu din liceu. Era in cartea de franceza.

Nu-mi mai amintesc autorul, doar titlul scrierii-” La housse partagee”.

Un tanar tata imparte o patura. In doua..
In preajma, la joaca, fiul .
Isi intreaba tatal de ce a taiat patura.
Acesta ii raspunde ca jumatate o va pastra,undeva in casa, iar cealalta jumatate i-o duce batranului sau tata.
In grajd.
Sa se inveleasca.

Copilul asculta. Nu mai intreaba nimic.
Dupa un timp, acelasi tanar tata isi gaseste fiul impartind, cu foarfeca, jumatatea de patura , pastrata in casa.
Intrebat de ce face asta, copilul raspunde:
-Jumatate o pastrez pentru tine.
Cand vei fi batran.
Si vei dormi in grajd.

operatiunea"porumbelul" - un mare succes

Iarna, casuta sta singura.
Nu chiar tot timpul, doar cand masina nu poate urca din cauza zapezii. Fiind o cabanuta de vacanta, este de la sine inteles ca nu adaposteste cine-stie-ce.
In magazie, ca in orice gospodarie , sunt sau erau unelte si cateva aparate. Pastrate sub lacat bun. Pentru oameni seriosi, jucarie pentru hoti.
In iarna lui 2009, chiar in prima jumatate a lui ianuarie, un vecin ne-a anuntat ca magazia a fost pradata. Am anuntat la 112 si ne-am dus pe fuga la fata locului.
Doi politisti ajunsesera inaintea noastra. Fara sa aiba vreun mandat, fara sa ne astepte, intrasera ,déjà , in curte si se plimbau pe langa magazie.
I-am luat la rost, de ce au sarit gardul, daca tot stiau ca ne ducem. Nu aveau nici macar o hartie sau un pix. Unul dintre ei, in modul cel mai firesc cu putinta , mi-a cerut telefonul , sa fotografieze.
Lipseau toate uneltele de gradina si un polidisc.
Am pozat eu niste talpi de cizme uriase, apoi i-am insotit pe cei doi-niciunul nu parea sa aiba mai mult de 23/24 de ani, pana la poarta dinspre gradina.
Au masurat, au notat- hartie si pix, primate de la subsemnata, au iesit in drumeagul din spatele gradinii, unde erau urmele unei carute. Intre timp, au mai venit cativa localnici amarati, carora , in aceeasi noapte, li se furasera- un cazan de tuica, niste hamuri, toate orataniile din cotet, carnatii pusi la afumat, niste tarnacoape. Doar ca respectivii fusesera acasa, se uitau la televizor.

Cand s-a intunecat, iar gerul se intetise rau de tot, intr-o masina speciala, cu sirene, a sosit, la fata loculu i criminalistul- masuratori, schite, ce mai, ca-n filme. Bineinteles ca, intre timp, zapada din jurul magaziei fusese batatorita zdravan.
Cum lumea asta este prea mica, unul dintre tinerii politisti, crezand ca l-am recunoscut si nu vreau sa spun , mi-a amintit ca i-am fost profesoara cu vreo nu stiu cu cati ani in urma, ca-mi multumeste etc. ..

Mare noroc am, mi-am zis in sinea mea, convinsa ca, din acea clipa, chiar sunt pe maini bune.


Porumbelul- este numele de scena al faptasului, localnic, un fost puscarias, stiut in toate satele din jur pentru preocuparile lui nocturne- a fost urmarit15 luni!!!
Intr-o noapte, intorcandu-se dintr-o actiune, a cazut intr-un sant plin cu apa . Era atat de beat, ca , pana dimineata, fiind foarte frig, si-a dat duhul..
De la data la care am reclamat furtul polidiscului- marca, marime, culoare.. etc a trecut un an. Si inca 4 luni. Ieri, 11 mai 2010 , am primit solutionarea:
Iata partea finala, importanta a documentului parafat, indosariat etc..

In momentul in care organele de cercetare penala s-au deplasat la domiciliul faptuitorului in vederea audierii acestuia fata de fapta reclamata, au constat ca acesta decedase.
Dispozitiile art. 10 din codul de procedura penala prevad cazurile in care inceperea urmaririi penale este impiedicata sau, daca ea a fost inceputa si ulterior s-a constatat existenta vreunuia din aceste cazuri, organul de urmarire penala va dispune scoaterea de sub urmarire penala..sau incetarea acesteia pentru ca datorita unei cauze legale, raspunderea penala in legatura cu aceasta infractiune este inlaturata.
La dosarul cauzei a fost depus certificatul de deces al…,din care rezulta ca la data de 15 0ctombrie 2009( adica acum7 luni), inregistrat la Primaria..sub nr…


Nu pot sa zic ca nu s-a lucrat “ curat constitutional”; nu stiu de ce mi-a venit in minte Pristanda cu a lui’ remuneratie mica dupa buget’.


P.S. dispozitia de clasare a cazului poarta semnatura si parafa procurorului..X( gen feminin)

marți, 11 mai 2010

daca vezi,

nu poti sa zici ca nu exista.

// O prietena are mare pica( s-ar putea numi si altfel, dar nu vreau s-o supar) pe doua categorii de perechi: indragostitii care se saruta in vazul lumii si varstnicii care merg tinandu-se de mana. ( Minulescu ii rasfata, zicandu-le ‘ doua jucarii stricate’)
In privinta indragostilor adolescenti, n-am gasit o explicatie care s-o linisteasca. Pentru ceilalti i-am spus parerea mea- sigur , macar unul dintre ei are nevoie de sustinere( fizica).

//Un domn de pe scara alaturata- peste 70 de ani, sotie tanara( fara sofer)- nu suporta cainii, pisicile si randunelele. Dupa caini si pisici da cu bolovani. Sau cu tot ce-i pica in mana ( crede ca nu-l vede nimeni, dar stiu toti vecinii).
Randunelele isi facusera cuib in luminator, unde respectabilul domn are niste rafturi acoperite de praf, cat sa-l tai cu matura. Omul a prins o clipa buna si le-a stricat cuibusorul. Acum se urmaresc ca-n filme, el deschide usa biniiiisor, sa le prinda in flagrant, ele sa-l vada plecat. Nu cred ca sarmanele vietuitoare se gandesc la plecari fara intoarcere, ca doar sunt pasari calatoare, nu cobe.

p.s. Sa nu fiu acuzata de spionaj in miezul zilei! stii cum e la bloc, nu poti face mancare tinand fereastra bucatariei inchisa, chiar daca hota este, inca, in functiune, dar, vorba cuiva,trebuie, incepand de astazi, sa reduc la jumatate cota de energie( elecrica)..

cu sau fara

pampersi, viitorul incepe de astazi.

completare: pozele nu fac parte din arhiva familiei; sunt ale natiunii .

luni, 10 mai 2010

gandim cum citim?

In ciuda splendidei dimineti, nimic nu ma poate opri sa gandesc cum gandesc..

“Foarte de dimineata, dumnealor frumos gatite, impreuna cu tanarul Goe, asteapta cu multa nerabdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le duca la Bucuresti. Adevarul e ca, daca se hotaraste cineva sa asiste la o sarbatoare nationala asa de importanta, trebuie s-o ia de dimineata”.
Le-am citit elevilor mei schita D-l Goe de nu –mai –stiu – cate –ori..de fiecare data altfel.
Sigur, la inceputul carierei mele de profesoara, nu mi-a atras atentia scrierea cu majuscula a datei pe care si-au ales-o cucoanele sa-l duca pe Goe in capitala.
Cum la fel de sigura sunt ca niciodata, dar absolut niciodata, niciun elev nu m-a intrebat ce rost are o asemenea zi in schita de care vorbesc.
Totusi, copiii se amuza copios.
Ce le place lor cel mai mult?
Faptul ca potentialul repetent- a doua oara- purta 'un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica"le Formidable", si sub pamblica biletul de calatorie, infipt de tanti Mita, ca -asa tin barbatii biletul'.
Ii mai distreaza ceva-dupa fiecare isprava, Goe primeste pupaturi. Si ciucalata.

Astazi este a zecea zi din mai.
2010.

10 Mai.
Asa a scris Maestrul.
Constientizam majuscula?

Sau este un banal inceput de saptamana ?

duminică, 9 mai 2010

cum se aduna..


Cred ca Leo m-a provocat, vorbind de revolta ei adolescentina.
Mi-e dor de ziua cand in multimea de oameni, adunati la balci de Ziua Crucii, am regasit mana bunicii. Ramasesem cu ochii la barcile, care invarteau fete si baieti, intr-un iures nebun. Nu m-a certat, desi avea obrajii plansi, de atata spaima. Mi-a cumparat turta dulce si inghetata. Acasa m-a bodoganit, in felul ei. Talitu-bunicu'-n-a zis nimic.
Mi-e dor de ziua in care domninisoara Silvia, invatatoarea noastra buna, frumoasa si cocheta, m-a ales sa conduc corul – erau copii din patru clase. Ea mi-a dat voie sa imbrac , in locul bluzei albe de la uniforma de sarbatoare, pe cea cu buline albastre, primita de la sora cea mica a tatei. Eram atat de mandra, de emotionata, de increzuta, ca am terminat cantecul cu o strofa mai devreme. Audienta a crezut ca asa stabilise ‘ regia’.
Mi-e dor de de clipa cand am primit primul martisor de la un baiat- eram intr-a saptea. El sta in spatele meu. Ii sopteam , ori de cate ori, dupa ce spunea doua-trei vorbe, incerca sa completeze cu ‘aaaa’.
Mi-e dor de primul bal si de rochia mea liliachie, si de Sandu Albulet-pe unde o mai fi? care m-a invitat la dans si de intoarcerea acasa, cu mama , in spate, la doi pasi.
Mi-e dor de liceu. De fiecare clipa, chiar daca tremuram de frica lui babacu 'ce stai, ma, berbecule? , de aldehidele si cetonele lui, de fizicuta- rece ca stanca, care la sfarsitul clasei a X-a ne-a cantat o arie dintr-o opera, ca am incremenit toti de admiratie- era si studenta la Conservator-,de domnisoara Lupescu , cu vulcanii, campiile , ghetarii si toate mareele ei. La revederea de anul trecut i-am spus repede cateva nume de munti vulcanici, bucurand-o pana peste poate.
Vreau iar timpul inapoi..si ce daca vreau..nimic nu se intoarce.
Stii cum este chestia asta? Dupa liceu, anii curg ca apa raului astuia printre pietre- este Argesul meu drag. Din cand in cand, se abate cate o vara secetoasa.
Si , fiindca Gabi mi-a reamintit ca este ziua Poetului, sa recitim
Dorul, de Lucian Blaga//
Setos îţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii/
cu palmele-amândouă cum cuprinzi/
în suflet o minune./
Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm./
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-asa de dor de tine!"/
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi/
pribeag pe-un alt pământ./

Femeie,/
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?/
Mai cântă-mi înc-odată dorul tău,/
să te ascult/
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,/
din care înfloresc aievea - veşnicii./

p.s. V-am rascolit amintiri?

cand nu stiu,

intreb. Chiar asa propunea cineva. Ii zicea schimb de experienta. Vad ca a disparut, asa ca ii intreb pe cunoscatori. Intrebarea poate fi naiva, chiar sunt convinsa ca este pentru multi, nu si pentru mine. Ma tot sacaie de cateva saptamani. M-am jenat, am zis sa astept, ca poate o mai fi cineva nedumerit ca mine.
Ce sa o mai dau de colo-colo, este vorba de ping-uri. Am scris corect? Nu le inteleg rostul. Adica nu stiu la ce si cui folosesc.
Aseara, aflandu-ma , in treacat , pe blogul cuiva, omul chiar avea o tema interesanta, am numarat 16 ping-uri( era cat-pe aci sa scriu c’, in loc de ‘ g’) si un singur comentariu. Daca as fi pus continutul tuturor - na, iar trebuie sa scriu cuvantul- pingurilor, unul in continuarea celuilalt, ar fi rezultat un poem dadaist.
Nu vreau sa supar pe nimeni, vreau doar sa stiu care este partea frumoasa a acestei atat de plimbarete aparitii.

sâmbătă, 8 mai 2010

la (ne)compensate

Medicina este un lucru foarte serios.
Nu prea auzi doctor care sa-ti recomande , in vreo imprejurare , in loc de - sau pe langa medicamente- rasul. Cu toate astea, el este la indemana oricui. Nu are contraindicatii, este gratuit, stimuleaza functiile vitale, incetineste ritmul cardiac, alunga oboseala, mentine frumusetea, aduce stralucire fetei.

Cateva retete( gratuite)
Un ascultator amarat de pe la noi, la radio Erevan:
-De ce trebuie sa strangem cureaua in perioada asta de criza?
Radio Erevan raspunde:
-De gat.
…………………………………………………………….
Un optimist si un pesimist despre criza
Optimistul:Vai de noi, vom ajunge toti sa cersim…
Pesimistul: de la cine???
………………………………………………………
Frizerul:Domnule guvernator, cum merge economia?
Guvernatorul:hmmm,bine.
(foarfeca: tzac, tzac)
Dupa cateva minute
F:Domnule guvernator, cum merge economia?
G:hmmmm, bine.
( foarfeca-tzac, tzac)
Dupa cateva minute
F: Domnule..
G: Auzi, da’ de ce ma-ntrebi?
F:Pai , cand va –ntreb, vi se ridica parul si pot sa-l tund mai bine.
…………………………………………………………
Doi someri( nu prea tineri), in parc, pe o banca:
Primul :-Vezi tipa aia? Moare dupa mine!
Al doilea:Cum asa?
Primul :Ca doar n-o sa moara inaintea mea!
........................................................................



Nu-i asa ca , déjà,ne simtitim mai bine?

vineri, 7 mai 2010

'viata pe un peron'

De ce un asemenea titlu? Pentru ca astazi se fac trei ani, de cand, astept, cumva, un tren, de la fereastra caruia Maestrul Octavian Paler sa-mi aminteasca vorba ca desi” logica si fericirea sunt lucruri total diferite/, totusi am plecat si am ajuns undeva/, dar cand nu mai sosim nicaieri/totul devine illogic. Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?”

Aseara tarziu, in linistea casei mele, ascultand rapaiala cadentata a ploii, recompuneam in gand, din sunete, lumini, gesturi, imagini maretia orelor anterioare .

Am abonament pentru intreaga stagiune. Ca multi altii din sala. Ne (re)cunoastem déjà, ne salutam, intampinandu-ne cu gesturi simple. Ii ‘ stiu’ , de acum si pe multi dintre membrii orchestrei, unora le citesc pe fata starile de dinaintea concertului. Dirijorii se schimba des.
Cu o saptamana inainte, a fost un spectacol-lectie. Nu mi-a displacut deloc. Intr-un fel, a fost pregatirea pentru a fi intelese continutul, realizarea, complexitatea armonica a ‘Oratoriului Iuda Macabeul’, de G.F. Handel, pe care l-am vazut/ ascultat/ pus in suflet/ aplaudat pana la durere de palme/, aseara. Dirijorul? Ce sa spun despre clujeanul Adrian Morar? Oricate adjective as pune unul dupa altul , tot n-as reusi sa ‘ prind’ multimea de trairi prin care am trecut nu doar eu- iti dai seama clar de starea unei sali- in timpul unui spectacul Urias.
Despre ce sa povestesc? Sau ce sa spun mai intai? Mesajul este sublim” vino , pace scumpa, prea- incoronata, raspandeste-ti binecuvantarile peste tot”.
A fost un Regal! tot mi se pare putin spus. A fost o demonstratie-daca’ demonstratie’ nu suna prea geometric, vecina mea din dreapta , profesoara de matematica, zicea in pauza ca muzica este la fel de grea ca si matematica, ma rog, nu comentez- ca arta misca totul , cata vreme exista daruire. Si suflete vii. Adevarate.
Concertul a inceput la 7, adica la un ceas dupa ce fusese anuntata vestea scaderii salariilor bugetarilor si a pensiilor, nu mai conteaza procentele. Afara ploua , cerul era brazdat de fulgere. Sala a fost arhiplina.
Ce salarii au artistii sau, mai degraba, cat vor mai primi dupa aplicarea noii legi?
Ce pensii si salarii au spectatorii, cei mai multi dintre ei- profesori, ingineri, medici, functionari? Vin studenti,mai rar, ce e drept, aseara erau destui, si elevi, da' , elevi, mari si mici( asculta , cuminti, dormitand in poala mamicilor, care nu si-au permis o babysitter .
In corul filarmonicii au cantat aseara, dumnezeieste, pe 4 voci, 42 de femei si barbati, - profesori de muzica, preoti, secretare, contabili, multi dintre ei salariati din invatamant. Nu comentez.
Am simtit aceeasi coeziune, parca nu-mi place vorba asta, da, era o legatura nerostita intre toate sufletele din acea sala. In urma cu vreo douazeci de ani , la teatru, dincolo de cuvinte, citeam mesajul transmis in gesturi , miscari, priviri.
Am ajuns destul de repede acasa, desi furtuna era in toi. Am ‘ trecut’ prin cele cateva televiziuni interesate de ce mai misca in tara asta , in lumea in care bajbaim, orientandu-ne dupa scanteierea fulgerelor. Se incrucisau sabii, se vorbea in cor, dirijorii isi pierdusera si capul si firea..
N-am simtit , nici revolta, nici teama, nici intelegere.
" Opriti trambitele asurzitoare , tacere, numai muzele naturii sa vesteasca dimineata cea voioasa'.( actul III- allegro)

Auzeam ploaia batand in geam.
Atat.

joi, 6 mai 2010

adunate

Gratie internetului, am dat o raita matinala prin ziare.
Tristete contagioasa , amenintari de tot felul- din toate partile- taxe, somaj, circulatie pe contrasens, confuzie , deruta. Poate mi se pare. Cica este nevoie de un spital de nebuni, mare cat tara. De unde material pentru atatea camasi de forta?
Da-l incolo de popor! Undeva se spune ca teveaul creste in functie de temperatura. Pe aici este racoare( inca)..
Nu stiu cum o fi prin alte ganduri.
Un analist ne aminteste ca te nasti singur si te duci singur. Demult nu (mai))este o noutate. Nici moartea nu este egala pentru toti, poti pune semnul egal intre moartea lui Gheorghiu-Dej si cea a lui Petre Tutea?
Cineva , incercand sa dea o explicatie felului in care un medic, specialist renumit, a ales sa-si incheie socotelile cu viata, atrage atentia asupra unor coincidente - se numea V.V.,nefericitul eveniment s-a produs in data de V.V.
Cel mai bine o duc , se spune , compozitorii. Intr-o veche romanta , primavara venea prin ianuarie.
E luna florilor. In sudul Frantei ninge..
nimic nu mai e ce-a fost.
Sa fie doar parere?

miercuri, 5 mai 2010

daca


ar fi sa ne luam dupa ce spune Shakespeare” Noi, barbatii, putem sa spunem multe si multe sa juram. In realitate, ceea ce aratam intrece ceea ce voim – asa cum dovedim , de altfel. Suntem mari in promisiuni, dar, in iubire, mici”, EI, jumatatile noastre , ar trebui tratati mereu ca niste copii.Asta inteleg eu prin' mici', copii.
O fi sau n-o fi astazi ziua lor?
Sa fie cumva unica zi din an in care accepta sa primeasca reprosuri? Si de maine, pana la anul, sa fie alintati? Ca de asta sunt copii.
Daca este ziua lor, eu le ofer premiul pe care l-am primit de la ‘noaptebunacopii’. Inainte de culcare. Si o dedicatie muzicala pe masura.
Premiatii mei sunt :Cris, Daurel,Florentin( ATP), Ganditorul,I.B,Manu,Mihai, Mircea,Plano, Trexel, tandemul Ulise/Zamfir.
Si , in mod special, cel mai tanar bloggher!!
Aveti ceva impotriva, doamnelor?

cat din noi

este zbor?

Sunt dimineti in care parca ploua cu fire lungi de lumina, oprite, in treacat, pe frunze. Porumbei grijulii, stingheri sau in grupuri mici, isi incetinesc zborul la cate o fereastra. Ciugulesc la repezeala boabele de grau lasate pentru ei, si pleaca. Fara sa se uite inapoi.

Alteori, ploua cu stropi mari, grei si reci. Pasarile nu tin seama de asta. In zborul lor nu se simte frica.

Sunt libere.


Cerul le apartine!




marți, 4 mai 2010

dilema cu musafiri

O stiu demult.
Unii o cunosteau cu mult inaintea mea, de pe vremea cand isi cauta loc de casa.
Mai de-aproape, am vazut-o anul trecut, este simpatica, in haina ei tarcata, cu coada. Eleganta, ai putea zice.
Fara sa intrebe, s-a mutat la noi in curte.
Si nu oriunde, taman in ulmu’al mai frumos.
Lumea n-o agreeaza. Pentru ca este neserioasa. Chiar mai rau.
Fura. Si nu orice. Ii plac bijuteriile, furculitele, linguritele, uitate seara pe masa din curte.Trece intr-o vizita scurta, inhata ce ai lasat din intamplare, ia si pleca.
Se multumeste si cu alte mici obiecte feroase- cuie, sarmulite.
Este strangatoare. Isi face casa .
Cineva zice ca poarta ghinion . Toti vecinii i-au stricat locuinta .
Au alungat-o. Cu pietre. Ca le fura puii.
Am luat o scara, m-am urcat in ulm si , cu un bat lung , ascutit la capat, i-am dat jos cosmelia. N-a fost prea usor, sarmulitele se impleteau , ca o plasa, pamantul- bine lipit. Priceput constructor!
Nu s-a lasat. A venit din nou. Si iar si-a facut casa. Chiar am zarit-o de vreo doua ori, tare grabita.N-am reusit sa-i fac nici macar o fotografie, asa de iute dispare. Cred ca stiti despre cine vorbesc. O cunoasteti, sunt sigura.
Nu stiam ca are un pui. Saracutul a cazut sau chiar a vrut sa se dea jos, sa se plimbe . Incerca disperat sa se urce pe gard. N-a reusit.
A aparut ea. Avea hrana in cioc. I-a dat lui totul. Apoi l-a prins -tot cu ciocul- si l-a dus”acasa”.
Asa m-a convins s-o primesc. Tot in ulm. Se intampla in urma cu un an.

Intre timp, au aparut mai multe cuiburi. Pestrita si-a adus tot neamul.
O vecina este suparata foc. Are curtea plina de puisori. Amenintati de chiriasele mele clandestine. Zice ca daca nu le alung eu, vine ea si praf le face.
Nu stiu ce sa fac..


luni, 3 mai 2010

'mandria

celor tineri este legata de putere si frumusete, mandria celor batrani este legata de discretie'.

Priviri luminoase, figuri blande, maini obosite, odihnind pe crestetul cate unui nepotel. La ora cand ma intorceam de la scoala, pentru ca invatam dupa amiaza, terminasera treburile prin gospodarie. Se odihneau pe bancuta de langa portita..In grupuri de cate doi-trei. Sau cu ‘ baba’ alaturi , mereu imbujorata. Pe langa raspunsul la salutul meu, adaugau o vorba buna. De lauda. Sau de incurajare.

Nu mai sunt. Pe la porti, cate un caine plictisit. Nu se oboseste nici sa latre. Dormiteaza.

La oras, batranetea vine din vreme.

Nu putea sa treaca neobservat.. Inalt, imbracat in costum impecabil, totdeauna potrivit cu anotimpul- pantaloni calcati la dunga , cravata, batista in buzunarul de sus, asortata cu nuantele cravatei, domnu’ Rotaru era intaiul proprietar de pe scara. Revizor contabil. Purta un baston cu striatii fine. Intr-o zi, un copil a facut o gluma . Ceilalti au ras.

S-a oprit, i-a privit si, raspicat, fara vreo unda de suparare, li s-a adresat- Ce sunteti voi astazi am fost demult. Va doresc sa ajungeti sa puteti spune la fel. De atunci, cand vecinul nostru se intorcea din oras, copiii se ridicau , din orice colt s-ar fi aflat, si salutau respectuos.

Au crescut copiii. Sunt parinti. In unele case sunt trei generatii. Pe bunici ii vezi , fie la coada la farmacie sa prinda medicamente compensate, fie ducand bidoanele cu apa de izvor..Chipuri brazdate, degete miscandu-se neascultatoare, scapand , adesea , cheia de la interfon. Sau plasa .Pentru ei, primavara nu inseamna mare lucru. Doar ca pot merge fara sa se teama ca ar aluneca pe gheata..



duminică, 2 mai 2010

in mai



Daca plecarea ar fi inceput/

Daca firul ierbii ar fi la fel de verde in toate zilele din an,

Daca liliacul ar mangaia, cu ciorchini in palma, zorii,



Daca ar ploua cu flori de mar in fiecare clipa,


Atunci toate drumurile s-ar intoarce, mereu, nechemate, acasa.//



p.s. un asfintit, inca o duminica furata..

sâmbătă, 1 mai 2010

de bunavoie

poveste de seară
Unsprezece suflete, adică zece bărbați și o femeie, atârnau de cablul, nu prea rezistent, al unui elicopter. Nu mă întrebați cum ajunseseră acolo, că nu știu.
 După o scurtă ședință, au decis că o persoană trebuie să-și dea drumul în eter, pentru că altfel, cablul se va rupe și toți vor muri. Nu se puteau decide asupra persoanei care trebuia sa se sacrifice.
Emoționată, aflată în zdrobitoare minoritate, femeia a ținut un scurt și la obiect discurs, precizând că, dintotdeauna, de la Eva încoace, toate femeile se sacrifică: acceptă  disponibilizare în favoarea oricărui coleg burlac, fac ore peste program, răspund în fața superiorilor dacă lucrările nu se termină la timp, rămân peste program dacă interesele instituției asta cer, merg în delegație în ianuarie, chiar dacă afară sunt multe grade sub 0,  fără să aștepte măcar o floare se dedică: familiei, căminului, șefului, îngrijește rude bolnave, prieteni, vecini.Toate astea, fără să se plângă..
Atât de frumos și fără urmă de regrete și-a spus ea gândurile, că i-a impresionat pe toți bărbații agățați de cablu.
 Cu obrajii spălați de lacrimi, ei au început să aplaude!
Care ar fi morala?