duminică, 23 mai 2010

astazi nu se munceste



Nici maine.
Bunica dinspre tata era foarte credincioasa. Tinea toate datinile si obiceiurile, pe care le stia de la mama ei. Ne invata sa le respectam intocmai.
Ziua de Rusalii este o mare sarbatoare. La fel de importanta ca si Pastele. De aceea, orice activitate fizica este total intersiza- cosit, sapat, cusut, spalat rufe. Daca nu te supui regulei, spunea maica Fanica, risti sa te ia din calus, adica sa nu mai ramai cu mintea intreaga. Sau sa te poceasca.
Curtea casei se matura cu o seara inainte. La hora se mergea cu haine noi .
Sarbatoarea era marcata de jocul calusarilor. Jocul in sine era foarte indragit, mai ales ca se alegeau cei mai frumosi, voinici si priceputi tineri. Invatau jocul de mici, de la parinti si chiar de la bunici.
Mascat strident , mutul, conducatorul jocului, era spaima copiilor si a fetelor.
Niciuna dintre ele nu-si dorea sa-i iasa in cale. Si daca in curtea vreunei tinere nemaritate erau primiti calusarii, ea prefera sa se uite, ascunsa in spatele perdelelor.

Trece vremea.
Acum doi ani, in plin camp, intre doua sate, au jucat in jurul masinii.
Joi seara burnita. Ma grabeam sa nu intarzii la concertul Filarmonicii- trei ani de viata muzicala.
Au aparut ca din senin. Frumosi, zburdalnici , plini de veselie, insotiti de lautari si de o tanara invatatoare, calusarii- scolari, urcau pe scena din piata centrala. Inainte de Rusalii. Pregatiti sa-i distreze pe cei prezenti , de zilele orasului.



24 de comentarii:

  1. Vorbesti despre calusar ... la ce zona a tarii te referi, in mod concret? E zona copilariei tale, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumosi acesti tineri(e):) calusari!Un joc superb ,care ascunde in spatele voiosiei multa ,multa munca...
    Nu muncim nici maine!...dar cine spala vasele?:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Adrian Stoica, da, ma refer la satul meu- undeva, intre Pitesti si Bucuresti- la jumatate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Angi, Esti foc de simpatica.
    Cred ca asta nu se pune.
    O zi frumoasa, maine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc ... pentru tot.
    La jumatatea distantei dintre Pitesti si Bucuresti?! Oare cat de mare este aria de raspandire a acestui dans? Uite: scoala unde lucrez are, de multe decenii, o formatie de ... calusari, si, aproape in fiecare an obtine un premiu la "vetre strabune", participa la diverse manifestari etc. Se pare ca aceasta traditie a fost, de fapt, introdusa acum aproape un veac, de un invatator originar din Oltenia.

    RăspundețiȘtergere
  6. Adrian Stoica,

    Cativa ani, am avut catedra intr-un sat - Zorile- intre Costesti si Slatina. Acolo era o formatie , care se tot innoia. Toti baietii invatau sa joace de mici. Adica tot barbatii satului erau sau fusesera calusari.
    Aici, in partea de sud a tarii, ' calusul' este la el acasa.

    RăspundețiȘtergere
  7. Bunicul meu, taran care a plecat din sat doar la razboi si la puscarie (nu a vrut sa dea si caii la CAP), om simplu, a reusit sa-mi transmita unele traditii doar pentru ca nu a fortat niciodata. Totul venea firesc.
    Imi amintesc si acum bunditele innoite in fiecare an, biciul cu canafi, securea cu coada din salcam, cutitul cu prasele din lemnul nucului din "fundul viei". Toate facute special pentru mine, viitorul barbat din casa, toate complet inutile datorita dimensiunilor liliputane.
    Chiar si ciocnitul paharelor a gasit de cuviinta sa ma invete. Poate ca acesta este motivul pentru care si acum se pastreaza "masura".

    Vesnicia.....

    RăspundețiȘtergere
  8. Kid, frumos si bine zis- fara sa forteze, natural. Alaturi de vesnicie.
    Tot de la bunica, fara ma ma fi invatat anume, am deprins un anume fel de cochetarie- nu prea erau parfumuri, deodorante , nici atat. Ea folosea busuiocul. Era tare mandra. Pana la 80 de ani, calca - putin leganat, fara sa se aplece.

    RăspundețiȘtergere
  9. Şi la noi, la Rm. Vâlcea, veneau căluşarii, când eram copii, şi jucau pe străzi. Mă rog, se opreau într-un loc şi jucau. Îi priveam fascinaţi

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumim pentru amintirile tale tastografice si fotografice!Frumos!

    RăspundețiȘtergere
  11. Niste babute de la bunica din sat afirmau ca in zilele de sarbatoare nici sa faci baie nu ai voie, ca nu stiu ce patesti. Acum totul e discutabil. Ca daca e asa, prefer sa merg in Iad, macar ajung acolo curata :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Salut ,Gina !
    Imi fac mea culpa deorece uitasem ce traditii sunt in zona noastra de sarbatoarea Rusaliilor :oops: Calusarii ! :) Acum mi-am amintit ,si de aceea iti multumesc..Trebuie sa recunosc ca incep sa devin dependenta si de blogul tau.. Temele tale sunt de actualitate si prezentate simplu ,dar f.placut si linistitor.. Da,imi amintesc de ziua in care veneau "Calusarii"..Mama mea a fost excesiv de credincioasa ,dar si o mare traditionalista .Respecta cu strictete orice traditie ..Fiecare sarbatoare mare era insotita de cite un obicei stramosesc.. "Calusarii" erau primiti de mama mea cu mare fast si rasplatiti cum se cuvine .. Ei stiau si veneau in fiecare an , cu mare alai in urma lor..
    Stiu de asemenea ca dupa mosi punea toate oalele primite, cu gura in jos ,in ulucile garduletului de la gradinita ..Dar ,nu mai stiu ce semnifica !? ..Era ceva in legatura cu ploaia care in perioada asta venea cu vijelii si chiar grindina..Din pacate nu cred ca mai gasesc pe cineva care ar putea sa-mi spuna .. Tu stii ?

    RăspundețiȘtergere
  13. Sarbatoarea Rusaliilor este foarte frumoasa daca ii este inteleasa esenta... Profunzimea ei spirituala este insa atenuata de perpetuarea unor elemente de traditi laica care chiar daca ii imbogatesc fundamentul ritualic ii dilueaza profunzimea. Daca s-ar face un sondaj pe strada ce se cunoaste despre istoria si originea aceastei sarbatori, oare ce raspunsuri ar fi oferite?

    RăspundețiȘtergere
  14. noaptebunacopii, sunt amintiri placute, din cate inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ionel Muscalu, daca-ti plac, ma bucur.

    RăspundețiȘtergere
  16. Diana, adica sa intri curata in smoala?

    RăspundețiȘtergere
  17. Steluta, eu ma bucur daca tu vei deveni dependenta de locul asta!!
    De ce se asezau oalele in gard? Sa nu fuga norocul. Dar din cate imi amintesc, asta se facea mai tarzior, pentru ca' mutul' are mare 'boala' pe ulcele.
    Te astept mereu cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  18. Pro Atitudine,
    Imi permit sa vin cu o invitatie- rugaminte: povesteste-ne despre sarbatorile noastre , asca cum ar trebui sa stim.
    Asa mai uiti de cate rele sunt in jur.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  19. Poate scapam de varianta MADE Scornicesti; am auzit ca fiecare zona are un specific si ritual...

    RăspundețiȘtergere
  20. @ Daurel,

    Cred ca nici pe vremuri nu era o formatie a localitatii despre care vorbiti.
    I punea eticheta, sa dea bine.

    RăspundețiȘtergere
  21. Gina,
    mersi de raspuns ! Da ?! asta este semnificatia ?.. Te cred ..Dar ,chiar le stii pe toate,bre ! Ai la toate cite un raspuns ..

    RăspundețiȘtergere
  22. Draga Speluta,
    cate ceva stiu de la cursul de folclor.
    Cate un pic de altceva stiu de la bunicile mele, de la mama si de la o matusa, care nu stiu cat din ce-mi spunea stia si ea de undeva sau imi spunea mie, stiind cat de mult ma mir.
    Si ce mult imi place sa cred chiar in ceea ce nu poate fi crezut.

    RăspundețiȘtergere