marți, 30 noiembrie 2010

viața între minus și plus

Vă rugăm să închideți telefoanele mobile, pe parcursul spectacolului nu aveți voie să faceți fotografii( înainte, am ” prins ” ceva. și la final, când lumea era în delir).
Sala arhiplină.
Tinere cu paltoane lungi, deschise, peste fuste scurte, doamne  învelite în șaluri de cașmir, domni eleganți, câteva papioane, parfum discret de toamnă încă vie,  salutări  mimate .
În primul rând, cineva are un uriaș buchet de trandafiri roșii- citeam  că, aseară,  în Canada, Maia Morgenstern, care a jucat în Tango final , n-a primit nicio floare, uite că pe aici, chiar în vremuri de criză, lumea cumpără pe lângă biletul de 100 de roni  și  flori pentru Artiști!

Liniște deplină.
Decor simplu, auster chiar, un divan sărăcăcios, o pilotă gri, care a uitat de tot ce este iubirea,un sfeșnic.
O imensă cutie de chibrituri, o scară de bloc, pe orizontală, treisprezece  uși, una lângă alta, deasupra câte un ceas  mare, bătând același apăsător ritm.
Moscova, în vremea lui Stalin.
Autorul piesei, Nicolai Fedman, a murit tânăr, la  28 de ani, un fel de Labiș al nostru, îmi trece prin minte,  înainte de i se fi jucat piesa.
 Sinucigașul.
Dan Puric!
Știe că lumea a venit pentru el, știe mai bine decât oricare altul! Nu este cel pe care îl știu de la televizor, este Omul care își asumă întreaga condiție umană, de ieri, de azi, de ..
Un șomer care își trăiește anonimatul  zilnic, supraviețuind din banii soției, Ileana Olteanu, și din chiverniseala unei soacre înțelepte, Adela Mărculescu, femeia cu o minte- brici, mult deasupra frământărilor firavei sale fiice
Bietului șomer îi umblă  mintea  și în somn după un lebăr, păstrat, strategic de soacră, pentru prânzul de a doua zi..
Îl vrea!
Condiția lui mizeră de întreținut îi provoacă mereu foame.
De aici, pornește marea lui dramă- neînțelesul-înțeles, fugit în bucătăria înghețată să fure lebărul, declanșează ravagii.
O avalanșă de  vecini și funcționari, în frunte cu  bolșevicul Kalabușkin,  neobositul Costel Constantin, văduv  de trei zile, ce-și caută   alinarea în brațele unei artiste,  neluate ”în spațiu”,  urmat de reprezentantul intelectualității care așteaptă răbdătoare-Marius Bodochi,  așteaptă  spectacol.
Se întâmplă ca și reprezentantul maselor, discret observator, să treacă pe acolo.
Și excentrica, uluitoarea cântăreață de operă, Kleopatra Maximova, Maria Buză, să-și caute celebritatea ratată. Și reprezentantul culturii,  Viktor Viktorovici, în persoana lui Silviu Biriș

 Această mulțime, care vinde și cumpără Imagine, este mai crudă chiar decât conducătorii de la Moscova.
Omul nostru- DAN PURIC, are, în buzunar, cheia scăpării de umila situație- crede că tuba, da , acel întortocheat instrument muzical de suflat, i-ar putea aduce stabilitate, notorietate, Bani.
Soția, soacra, vecinul bolșevic și iubita acestuia se fac luntre și punte și tuba apare.
Bietul om constată că autorul metodei își vânduse informația păcălind- îi mai trebuie un pi-an, silabisește el de câteva ori..Disperat, își varsă nervii pe cele două femei.
Singura lui scăpare este împușcarea..
Se pune în mișcare o armată de indivizi, dornici de a ieși din anonimat, speculând disperarea omului care își trăiește existența între interogații și  adevăruri gata construite Viața este minunată( și mie ce-mi pasă?, Un singur mort..la atâta lume, există viață dincolo de moarte?
Viața n-are sens.
Bine îmbrăcați, bine hrăniți,  cioclii travestiți  și cioclii de meserie îi organizează  șomerului , mai întâi, banchetul de adio, la ora 10. Și sinuciderea, la ora 12.
Dar,el, naivul, prăpăditul, speriatul le joacă festa, deși trebuie să plătească din banii soacrei comisionul pentru coroane.
Din sicriul lui de sticlă, își ascultă propria-i slujbă de înmormântare, scurtată, la cerea reprezentantului intelectualității,  cu toate că biserica știe că sinucigașii nu dreptul la rugăciune și pomenire..
Ce nu se face pentru reclamă??
De jocul lui știe doar un copil surdo-mut, un alter-ego al autorului piesei.
Mortul saltă capacul sicriului și cere grâu din colivă, îi este  foame!
Nu vrea să moară, chiar dacă viața este de netrăit” cum să fiu eu, fără mine?”
Brusc, el se îndrăgostește de mâinile lui, de picioarele lui, de inima lui mare!
Omul este o celulă, în celulă sufletul se chinuie, sparge celula, își ia zborul.Dumnezeu îl aude  și-l întreabă-al cui ești? Ai suferit? ( scuze, dacă citatele nu sunt perfecte).
Omul hotărăște să trăiască, dezolând total  turma de  de vânzători- cumpărători de imagine, care-i cântă prohodul.
Într-o lume, în  care  viața  pare că n-ar avea  sens,  uluitorul, inepuizabilul DAN  PURIC demonstrează, parcurgând magistral toate treptele jocului, de la râs la plâns, de la comedie la dramă , că  viața poate fi minunată!

36 de comentarii:

  1. Tot respectul pentru Dan Puric. De fiecare dată este o încântare să-l vezi sau să-l asculţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Reusesti atat de bine sa ma aduci si pe mine intr-un colt al salii ca sa ma pot delecta cu fiecare reprezentatie vazuta atat de bine prin ochii tai,inteleasa prin cuvintele tale.
    Macar atat pot gusta si eu din acea fascinanta lume.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
    http://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223

    RăspundețiȘtergere
  4. Scuze pentru că nu scriu despre postare, am observat că sunteţi din Piteşti. Oraşul acesta rămâne în inima mea, femeia pe care am iubit-o cel mai mult era din oraşul acesta şi o chema Cristina, o găsiţi la mine la eticheta unde scrie: Femei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,
    Dan Puric are un stil extraordinar! Unic! Inconfundabil!
    A fost o seară magnifică!

    RăspundețiȘtergere
  6. Angi, Mă bucur dacă am reușit să-ți transmit fiorul mesajului piesei!
    Piesa este, deși aparent simplă, un ansamblu complex de stări, tehnici, atitudini.
    Este foarte interesantă!
    Îți doresc să reușești s-o vezi pe scenă!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Alice Georgiana,
    mulțumesc pentru gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  8. Costea,
    Că la Pitești sunt fete frumoase nu mai este de multă vreme ceva nou.
    Nu știam că un bărbat poate vorbi atât de frumos despre o fată de pe aici.
    Vin să văd!!

    RăspundețiȘtergere
  9. O cronica scrisa atat de bine si pe intelesul tuturor.Esti talentata, Gina.
    Nu l-am vazut pe Dan Puric decat la televizor si m-a cucerit.

    RăspundețiȘtergere
  10. nu mă mai satur de poveştile tale
    eşti extraordinară
    şeherezadă:)
    tot citesc, tot tac, dar sunt şi zile cînd nu mai pot
    trebuie să
    APLAUD !!!
    am 'prins' momentul :)

    ar fi putut fi o excepţională cronică subiectivă ... aşa rămîne a noastră nouă

    of, şi şalurile acelea de caşmir
    mă pitisem într-unul ascultîndu-te
    păcat că nu pot închide şi ochii în timp ce...

    mulţumesc oricum pentru fiecare însemnare, o 'iau' extrem de personal

    RăspundețiȘtergere
  11. Maia...
    Poate ca stie sa se imbarbateze; beneficiaza de intelepciunile a cel putin doua culturi...

    RăspundețiȘtergere
  12. Gabi,

    Când îl vei vedea pe scenă, verbul ”a plăcea„ va fi copil..
    Mulțumesc pentru gândurile bune!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Seamănă puţin cu piesa de teatru pe care am terminat-o dar la care mai am de aplicat elemente minore: descrierile de vestimentaţie şi o corectură atentă a textului.

    Referitor la vizita dumneavoastră:
    Aţi venit dar aţi fost prin zonă, postarea se numeşte chiar Cristina.
    V-am răspuns la comentariu la postarea: Puţin soare.

    RăspundețiȘtergere
  14. CELLA,
    De-aș fi, măcar în vis, Șeherezada!!
    ”Nu m-am priceput..”
    p.s.în serile toamnă, cașmirul are blândețea timpului stins în eternități de-o clipă!

    RăspundețiȘtergere
  15. Trecând cu vederea anumite accente isihastice pe care le denota, Dan Puric este un geniu.Imi place sa-l ascult. Poseda aproape pana la desavarsire arta de a comunica o noua filosofie de viata. Una reala si tot mai greu accesibila societatii noastre...

    RăspundețiȘtergere
  16. @Daurel,
    Da, dacă ne gândim, mai ales la cultura înțelepciunii de bază.
    Totuși, dă rău o asemenea atitudine..

    RăspundețiȘtergere
  17. Costea, felicitări! Abia aștept lectura și, de ce nu, spectacolul!

    p.s.Adică ultima?

    RăspundețiȘtergere
  18. Florentin,
    asta este! Are o artă extraordinară de a comunica, pe scenă, vreau să zic și când tace. Și când dansează, pentru că, deși n-o să-ți vină să crezi, a și dansat.
    Un rol Uriaș!!
    Un Om uriaș!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Ma bucur pentru tine, ca ai avut parte de o seara magnifica.
    Un gand bun de departe!

    RăspundețiȘtergere
  20. Realitate, adevăr, închis, trist, interesant.

    Vis, culoare, speranţă, fericire, cel mai important.

    Viaţa, cel mai frumos DAR de la D-zeu.

    Suntem actori pe o scenă de vise...
    Şi da! E minunat să trăieşti, apoi- pornesc toate.

    Aprecieri(la adresa autorului) : m.m.ca perf.
    Mulţumesc!

    Recompensă(nu uit)
    ''..............

    Acolo, unde nu-i nimeni,
    Şi nu mai trebuie
    Nici un cuvânt.''

    Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
  21. Subscriu: excelenta cronica de teatru! Mi-ai amintit cumva de Capsa si de cronicile lui Misu Vacarescu (Clymoore) despre viata mondena a Bucurestiului de alta data. Viu, plastic, spumos pe alocuri.
    Despre Dan Puric, recunosc, nu stiu prea multe. Nu l-am vazut pana acum in spectacole, insa din cele cateva interviuri citite, gasesc usor... exagerata fervoarea sa ortodoxa.
    O noapte frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Cred ca Cella a pus punctul pe I cu "Seherezada" - mi se pare foarte exacta comparatia.

    RăspundețiȘtergere
  23. Irina,
    îți trimit cel mai frumos vis al Șeherezadei!

    RăspundețiȘtergere
  24. Modul in care ne introduci in atmosfera (indiferent de loc) e unic. Sunetm cu tine, acolo, privim, ascultam, admiram. APLAUZE!
    Multumesc, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  25. Nu știu, uite nu m-am gândit niciodată până în clipa asta, cine o fi inventat aplauzele..
    Mirela, în clipele acelea, toți se bucură .Și mulțumesc Artei!
    Cred că sunt clipe de magie!

    RăspundețiȘtergere
  26. Multumim pentru spectacol, Gina. Am fost si noi acolo si am simtit alaturi de tine piesa si trairile conturate in reprezentatia personajelor.

    RăspundețiȘtergere
  27. Fata din vis,
    Ce frumos nume ai!
    Te știu de undeva!!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Și prezentarea ta este minunată!
    parcă aş fi fost şi eu la teatru...
    o trupă de actori deosebiţi, care merită toate aplauzele.

    La mulţi ani!
    astăzi sărbătorim.
    viaţa are prioritate!

    îmbrăţişări,

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  29. Ruxi, scuze, am corectat ceva-
    Spuneam deunăzi că învățăm să trăim fiecare în România lui.
    Da, am văzut eleganță discretă, am simțit emoție în atitudine- lumea fuge de griul cotidian și vine să guste Arta, să-i audă și să-i vadă de Artiști!O sală de spectacol este o lume în miniatură!!!
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  30. Otty,

    Da, mai ales astăzi, viața are prioritate!
    La mulți ani!!!

    RăspundețiȘtergere
  31. Iti spuneam ca n-am vazut piesa, dar am citit cronici despre ea. Ei, bine, nici una nu seamana cu ce am citit aici. Tu ai scris cu sufletul, e miniunat ce ai facut tu.
    Imbratisari.

    RăspundețiȘtergere
  32. Cati,

    Știi că, dacă reușesc să aduc bucurie, eu însămi sunt bucuroasă!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere