vineri, 17 decembrie 2010

să nu uiți

de unde ai plecat.
Așa ne învață proverbele noastre . Am răsfoit  paginile blogului meu. Iată  ce am găsit.
17 decembrie 2008.

Pe bătrânul plai mioritic, politicienii , urmași  năvalnici ai mâniosului și degrabă vărsătoriului- la ospețe- de sânge nevinovat, Ștefan cel Mare și Sfânt, tot mai des,  cu toate că a venit frigul, se dezbracă, fără pic de jenă.În fața lumii. Nu de haine.

De caracter.
Și aruncă , democratic, unii într-alții. Cu vorbe. Prea grele.
Câte unul este chiar  creativ.
 Inspirat de  eminesciana  Doină ,răstoarnă,  tot democratic,  din rărunchi , în preajma Nașterii Domnului, la care se mai și închină , printre înjurături , stihuri , imposibil de citit cu voce tare.//
La celălalt capăt al lumii , răscoaptă, de atâta amar de vreme, democrația  este pragmatică.
Un jurnalist irakian,  la o conferință de presă, din Bagdad, exercitându-și, democratic , "libertatea de expresie",
se descalță
și, cu precizia ghiulelei , își arunca pantofii , în obrazul democrat al americanului, presupus vinovat de suferințele  băștinașilor .
Diplomat, cu oarecare umor, fostul Nr. 1 de la Casa Albă apreciază măsura obiectului zburător: 10.
 Cum ar veni la noi : 42//
Trăim  pe picior mare! la vremea aceea nu observasem , eram prea grăbită.


..se întâmpla spre sfârșitul lui 2008, când începea  CRIZA.  
p.s.Pe atunci , nu foloseam diacriticele, mă certa des un  fost coleg de școală, pe el îl instruiseră copiii.
Mi-a luat ceva timp, astăzi să adaptez textul, în rest..


16 comentarii:

  1. Ar trebui făcută o mică modificare în titlu - "Să nu uiţi".

    Mi-am amintit şi eu acel moment. A trecut timpul. Iar criza s-a adâncit. Şi nu ştiu când vom ieşi din ea. Pare că ne-a strâns definitiv în tentacule...

    Gânduri bune, Gina...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu cand ai ales melodia, era si la postarea veche, fara diacritice, sau ai atasat-o acum, ideea e ca mi-a mers la suflet.
    Ca doar asa si e: E frumos, e prea frumos la tine-n suflet!
    vezi ce frumos le zic brailenii!? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cris,

    Da, sigur, așa ar semăna cu titlul unui roman mult prea mult discutat- romanul, nu titlul!
    p.s. de uitat, nu prea cred că avem șanse. memoria noastră este prea bună...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cati, melodia am ales-a astăzi.Îmi place enorm!!
    M-am gândit că muzica bună stabilește, de cele mai multe ori, echilibrul între lumi, distanțe, trăiri, încercări, dileme.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu - GUST! :)

    e frumos, e prea frumos la tine-n suflet!

    minunate versuri...(melodie)
    Mie-mi place : "Ce bine ca esti"

    Ce coleg, sa certe o colega...invers!
    din nou copiii :)) (post)

    RăspundețiȘtergere
  6. Lav,

    Să fim serioși- noi, adulții, am priceput câte ceva despre computer, de la voi.
    Colegul meu are copiii pe lângă el.L-au ajutat.
    Ai mei nu sunt pe aici, de aceea, am învățat mai mult singură.Am mai apelat la câte un elev, dar mă jenez.

    Mă bucur că melodia aleasă îți place!

    RăspundețiȘtergere
  7. seriozitate?
    Nu o prea accept. E..
    Pai sa fim seriosi ca m-am gandit la elevi(copiii)...

    Asa e bine, sa inveti singur..
    De ce sa va jenati? Aici- continutul conteaza.

    Da, imi place...cat ne mai bucuram noi . E frumos sa te bucuri pentru altcineva, asa-i? E diferit.

    L.

    RăspundețiȘtergere
  8. Lav,
    Cum să nu-ți placă seriozitatea?
    Nimic important nu poți face fără seriozitate.Bineînțeles că rămâne loc și pentru ghidușii și pentru distracție , dar orice lucru important trebuie făcut la timp.
    Când am zis ” să fim serioși” am folosit un fel de construcție incidentă- o subliniere a unei situații.

    În general, nu-mi place să deranjez..

    RăspundețiȘtergere
  9. Adica, nu-mi prea sta bine cand sunt serioasa. Nu e genu` meu. Dar trebuie... in ultima vreme, cred c-am fost prea serioasa. Sunt, drept, prea distrata sau eram, ma ingrijoreaza faptul ca , uneori, plang, iar imediat dupa- rad. e ceva rau in asta? Bine, depinde de situatii.

    L.

    RăspundețiȘtergere
  10. Lav,

    S-ar putea să fie și reacții datorate vârstei, problemelor..etc.
    Nu este de glumă cu schimbările.Ar trebui să știe și mami.

    RăspundețiȘtergere
  11. Reactii...
    Din aceasta cauza am intrebat! Mami, stie mami, ea imi zice ca nu ma intelege si ma intreaba ce am. Dupa o strang in brate, de fapt doar capul, ca eu stau in piciore...dar nu cred ca astea nu sunt probleme. Ii inchid eu gura, cu un: "apai, ce..m-am saturat sa tot plang."
    Asa spunea si ea, ca nu e de gluma.
    :| ma rog...

    RăspundețiȘtergere
  12. Observ ca ati inceput in forta, cu Eliade, in 2007...

    Da, diacritice...
    Ma cearta Zamfir, care-i mester in romaneste si calculatoare
    Am o magareatza de pus semne.
    La comentarii nu functioneaza...
    Imi lipsesc "sh' si "tz", dar si entuziasmul de-a descoperi tainele calculatorului.

    A nu uita,in cazul blogarelii,ar fi sa fie incurajati nou-venitii.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daurel,

    Am început, pur și simplu- voiam ceva, într-un moment incert.Apoi, a mers cam de la sine. Am avut câteva serii de ”prieteni”pe aici,unii au abandonat, alții s-au regrupat.
    Am primit câteva invitații să scriu” la comandă”, nu mă tentează, scriu cum simt, ce simt..
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Uneori si eu ma uit in... urma... rasfoiesc paginile blogului si imi aduc aminte de multe lucruri... cu diacriticele m-am obisnuit rapid, cu ortografia mai greu...dar merg inainte, ma adaptez din mers, blogului, crizei, vietii...

    RăspundețiȘtergere
  15. Denise,
    De multe ori, ne obligă viața să învățăm din mers..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Lav,

    Nici mami nu le știe pe toate..dacă am avea răspunsuri pentru fiecare întrebare, am plânge mai puțin.poate..

    RăspundețiȘtergere