marți, 31 iulie 2012

viațá toată o pândă?


Cineva apropiat era elev internist, când tânărul, pe atunci absolvent  de Școală Normală , fiindcă nu găsise post de învățător, era pedagog într-un liceu de meserii. Mai mare doar cu câțiva ani decât elevii pe care îi avea în grijă.
Într-o noapte, pentru că, toată ziua,  nu descoperise cine a furat o lanternă, ne-au trezit urletele  câtorva colegi din capătul  opus al dormitorului. Puțin după miezul nopții, le aprinsese hârtii între degetele picioarelor.
Nu-ți vine să crezi, recunoaște.//
 După mulți ani, am ajuns colegi de cancelarie. Vreo câțiva elevi din clasa a căror dirigintă eram mi-au povestit , pe jumătate  zâmbind, pe jumătate  îngroziți, că domnul profesor înțepase o monedă cu un fir de naylon și o lăsase pe un banc  în atelier.
Copilul era tentat să ia moneda. Aflat nu prea departe, adultul trăgea firul.
 Urma pedeapsa celui  prins în flagrant.//
Într-o școală mare , de cartier, există și copii cu porniri rele, copii tentați să fure. 
Nu este simplu să-i descoperi, mult mai greu este să-i aduci pe calea cea bună. 
Pedeapsa nu lecuiește totdeauna.//
 Într-o pauză, în cancelarie, toată lumea asculta înlemnită.
Domnului profesor  i  se furase  bicicleta, rezemată de zidul  magazinului, în care intrase să-și cumpere o galerie pentru perdele.
L-a văzut pe făptaș prin fereastră.Urmărirea a fost ca în filme. Furia a fost de nestăvilit. Potop de  lovituri cu galeria metalică. Prăvălit,  tânărul hoț a fost salvat de  lumea  adunată ca la urs.
Niciunul dintre cei peste treizeci de profesori  care au ascultat întâmplarea n-a scos niciun cuvânt.//
 Și alți ani au trecut.
Pensionar sărac,  fără dinți, fără voce, este un schelet.
În locul cuvintelor, scoate niște  scheunături nedeslușite, de urs, de câine..lacrimi grele îi spală obrajii murdari.
Când devine omul fiară?

luni, 30 iulie 2012

nu, nu sunt vânător,


eu nu trag decât în țínte de carton. Alin Moldoveanu
Exisă un echilibru în toate.
În țară,cuvântul de ordine este jos.
În sport, există alte priorități-citius, altius, fortius! mai repede, mai înalt, mai puternic!
ALIN MOLDOVEANU, conaționalul nostru,  a câștigat prima medalie de aur, la Jocurile Olimpice de la Londra, după ce s-a impus în  proba de pușcă- aer comprimat, 10m, tir. 
N-am știut că am  luat aur, decât după ultimul  foc.
Am salariu  mediu  pe economie, poate un picuț peste, fără alte surse de venit, dar condiția este  să fii cel mai bun și de aici, greutatea.
 Am avut lacrimi în ochi în momentul intonării imnului României!


idealurile

se aseamănă cu stelele: nu poți ajunge la ele, în schimb, te poți orienta. Constantin Tănase

Pleac-ai nostri, vin ai nostri, noi rămânem tot ca proştii

Ne-am trezit din hibernare

Şi-am strigat cât am putut:

Sus Cutare! Jos Cutare!

Şi cu asta ce-am făcut?

  Am dorit, cu mic, cu mare,

Şi-am luptat, cum am stiut,

S-avem nouă guvernare,

Si cu asta ce-am făcut?

  Ca mai bine să ne fie,

Ne-a crescut salariul brut,

Dar trăim în săracie,

Si cu asta ce-am făcut?

  Ia coruptia amploare,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Scoatem totul la vânzare,

Si cu asta ce-am făcut?

  Pentru-a câstiga o pâine,

Mulţi o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin ţări străine,

Si cu asta ce-am făcut?

  Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize,

Si cu asta ce-am făcut?

  Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte,

Si cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Ţara-i plină de vedete,

Si cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!

E sloganul cunoscut;

Iarăsi am votat ca prostii,

Si cu asta ce-am făcut?//Constantin Tănase,

Constantin Tănase, artist roman,  5 iulie 1880/ 29 august1945.

 


duminică, 29 iulie 2012

în trecere


 Câte s-au mai întâmplat de ieri până astăzi!
N-o să povestesc cum, puțin după miezul nopții,   hoții au dat  iama în grădina  de zarzavat, nici cum am reușit noi să-i punem pe fugă.
 Că n-am mai pus geană pe geană tot restul nopții nu mai contează.
Nici  despre vecina noastră , tanti Profira, care și-a exprimat   voința la referendum, cu noaptea în cap, n-o să povestesc prea multe.
 Știe că  plecăm spre seară, ca să prindem secția de votare deschisă.  Are ceva de rezolvat în oraș. Stăm amândouă în spate, mai schimbăm o vorbă , două/.
O  supără  că apa se dă pe rație, două ore dimineața, două seara, s-au mănat  roșiile și vinetele,  s-au ofilit florile, porumbul  nu mai leagă.
Vai de mama noastră!//
Fustă roșie mulată, mică, mică de tot. Sandalele?  Cele mai ascuțite tocuri , strecurându-se printre pietricele.
- N-o cunoașteți? mă întreabă tanti Profira.
- O văd prima oară, zic eu.
Este fata   ăluia care citește consumul de apă.Trebuie să știe  ea ceva.
 Tanti Profira  lasă jos geamul și  îi cere domnișoarei o lămurire.
 Duduia își adună buzele într-un zâmbet grațios :
 -Aaa, nu știți ?
S-a spart o țavă…//
ai votat?


sâmbătă, 28 iulie 2012

ce repede

 începe să se agite  natura omenească, atunci când  o preocupă aurul..William Shakespeare
Târziu, în noapte,  tricolorul nostru a strălucit între  steagurile  lumii!
103 sportivi români , prezenți la Jocurile olimpice  de la Londra, ne-au dat   motive  să fim mândri.
 Sportul  nu cunoaște granițe, îi unește pe oamenii de pretutindeni.
 Hai, România!//
O prietenă din partea cealaltă a lumii spune că sigur ne va fi foarte greu să așteptăm două zile fără  emisiuni în care cele două tabere politice  își  împart, din belșug, epitete inedite,  complimente, urări de bine  și de succes .//
Pentru ca să ne treacă plictiseala, dar și ca să ne păstrm mintea limpede până duminică  noaptea, poate că n-ar fi  chiar rău să rezolvăm, cel puțin,   două probleme.  Câte una pe zi.
 Iată-le!
1.Turtă dulce!
Patru copii au primit  trei turte dulci de formă circulară, dar de mărimi  diferite.  Diametrele   lor sunt: 9 cm, 12 cm,  15 cm.
Toate cele trei turte, fiind   cilindrice , au aceeași grosime.
 Cum le vor împărți  cei patru copii, fără să le cântărească, astfel încât  părțile primite să fie egale?//
2. Moneda falsă!
Un fișic  conține  80 de  monede de aur, identice ca înfățișare. Una    este falsă. Ea este mai ușoară decât celelalte.
Problema cere să se identifice moneda falsă,  fără încercări chimice sau mecanice, ci, doar prin  patru cântăriri, cu o balanță, pe ale ale cărei  talere  nu se vor pune greutăți.//
încerci?

 

vineri, 27 iulie 2012

frânghia . sau de bunăvoie


Până când  vom afla dacă mergem  ori la bal, ori la spital,  ar mai fi ceva timp.. 
Plus că  imediat după aceea, cu  doar  130 de lei, dacă prinzi cel mai ieftin bilet, o poți  auzi  pe Lady Gaga, la noi acasă. 
 Și în săptămâna următoare, există  altă șansă nesperată- nu mai puțin celebra Sharon Stone va mânca, tot la noi  în vatră,  bulz,  sărmăluțe, mămăliguță cu brânză și mititei..  //
Așa că ascultă!
Unsprezece suflete, adică zece bărbați și o femeie, atârnau de cablul, nu prea rezistent, al unui elicopter. 
Nu mă întrebați cum ajunseseră acolo, că nu știu. 
După o scurtă ședință, au decis că o persoană trebuie să-și dea drumul în eter, pentru că, altfel,  cablul se va rupe și  vor muri toți. Nu se puteau decide asupra persoanei care trebuia să se sacrifice.
Emoționată, aflată în zdrobitoare minoritate, femeia a ținut un scurt, și la obiect, discurs, precizând că , de la Eva încoace, toate femeile se sacrifică : acceptă restrângerea activității în favoarea oricărui coleg burlac, că de, este criză și cum să ajungă el șomer, înjură  doar în gând, când  sunt jignite și apoi își mușcă limba de trei ori, nu răspund mojiciilor unora, cu aceeași monedă, fac ore peste program, câtă vreme au unde,  răspund în fața superiorilor dacă lucrările nu se termină bine și  la timp, merg în delegație în ianuarie, chiar dacă afară sunt multe grade sub 0, sau în luna lui cuptor, deși   au câte o mătușă  la Sinaia sau la Sovata,  nu le-ar fi costat nimic șederea, dar, cum  femeia are cuvânt,  ce a promis este bătut în cuie.
 Ea  se dedică , fără să aștepte măcar o floare,  căminului, copiilor, soțului,  socrilor, îngrijirii rudelor bolnave, șefului. 
  Toate astea, fără să se plângă..
Atât de frumos și fără urmă de regrete și-a spus ea gândurile , că toți bărbații agățați de frânghie, sughițând de atâta plâns, au început să aplaude..
 ar fi vreo morală de ținut minte? 

contabilitate. fără diacritice

știi de ce? fiindcă eu cred   că acela care iubește poezia  o citește cu sufletul. //

Marin Sorescu 
Vine o vreme 
Cand trebuie sa tragem sub noi 
O linie neagra 
 Si sa facem socoteala. 
Cateva momente cand era sa fim fericiti, 
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
 Cateva momente cand era sa fim geniali, 
Ne-am intalnit de cateva ori 
 Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape 
 (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
 Toate acestea fac un viitor luminos - 
Pe care l-am trait.
 O femeie pe care am iubit-o 
 Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
 Fac zero. 
Un sfert de ani de studii Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
 A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
 Si, in sfarsit, o soarta
 Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
 Fac doua (Scriem una si tinem-una, 
Poate, cine stie, exista si viata de apoi)//
 și pentru echilibru, un gând furat de la o prietenă- 
// o fi viață , mai apoi?

joi, 26 iulie 2012

câștigătorul ia tot!

pierzătorul rămâne umil.
E simplu și banal.

tu ce crezi? p.s.
dacă refuzi muzica, ascultă  versurile..

miercuri, 25 iulie 2012

pe cine și cum mai hrănim?


Ieri am vorbit despre  noi și despre nepoțeii noștri, de o vreme  vorbim despre  noi, ca neam.
Despre câte ni se întâmplă și nu se mai limpezesc.Știam că am undeva, pe o pagină de blog, un chip ciudat, pe care, când cineva mi l-a dăruit,  l-am făcut eroul  unei povești  . //
 Auzi tot mai des spunându-se îngăduitor oameni suntem.
Nimic din ce este omenesc nu ne este străin, completa gânditorul. Sau total străin, cred eu.Fiecare știe că trebuie să facă bine ce face.  În interiorul lui chiar asta vrea.dar  intervin atâția factori , într-o singură clipă.   Așa că omul simte și celălalt impuls. Acela de a face doar ceea ce îi place, chiar dacă , astfel, acționează împotriva binelui. Împotriva aproapelui.
Suntem suma tuturor lucrurilor pe care le facem, dar, cred eu, și a celor pe care le gândim, și , dintr-un motiv sau altul,  nu le spunem. Ajungem suma  voinței proprii și a expresiei de a face bine.Dar și de a provoca rău.Constatăm asta zi de zi, clipă de clipă.
Blaise Pascal vorbea de  a doua natură, care ar face ca omul să perceapă  răul, ca fiind  normal pentru om.
Până unde ajungem cu înțelegerea?Cât putem îndrepta?Suntem în stare să îndreptăm?De ce spunem,  tot mai des,  adevărul este, totdeauna, la mijloc?Deseori, chiar descoperim că așa este. Antica idee cum că ar fi  două principii, independente binele și răul pare depășită.Ființa noastră nu este , pur și simplu,  bună. Nu este, pur și simplu, rea.Este, spun evoluționiștii,  deschisă spre bine, deschisă spre rău.Spre Lumină. Dar și spre întuneric. Citeam cândva, nu mai știu sigur, dacă în Confesiuni sau într-o prefață că Rousseau zicea că am fi egali de la Dumnezeu. 
Biblia zice că Dumnezeu ne-a creat după chipul și asemănarea sa.Deci ființa este bună. Adică a fi, a exista este  bine. Apare, imediat, tăgada..Sunt amândouă, binele și răul, logice?Sau răul, întunericul este ilogic?
 Și dacă aici, în lumea noastră nu avem totdeauna răspunsuri, în povești găsim, cel puțin pentru o vreme, dacă nu răspunsuri, cel puțin idei.Se povestește că o bătrână indiancă Cherokee discuta cu nepotul ei tocmai despre lupta asta din sufletul omului- dintre bine și rău. 
 Pentru  a fi înțeleasă de către cel mic, bătrâna  o compară cu o luptă dintre doi lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, se  lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie- Și?..întreabă, uimit, copilul..
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Copilul ascultă, se uită în zare , către păduri, acolo unde știa că  se ascund lupii, și o întreabă pe  bătrână:
-Cine o să câștige, bunico? 
Răspunsul vine imediat:Cel pe care îl vom hrăni.// 
tu ce spui?

marți, 24 iulie 2012

cred în copil


 așa cum se credea în apostoli, Victor Hugo, Arta de a fi bunic

Când  mi-a venit pe lume primul fiu, iarna își torcea povestea ei blândă în grai nerostit de ursitoare.
 Din clipa aceea, am învățat să merg alergând, să uit de somn și de odihnă, să-mi pregătesc examenele ( eram studentă) ascultându-i gânguritul,  spălând și călcând scutece, măsurând temperaturi,  răcind ceaiul,  plimbând căruciorul   prin casă, în miez de noapte,  chiar dacă a doua zi  aveam seminar la dialectologie sau la filozofie.
 Când a crescut, într-o zi,  mi-a promis  o trusă completă Helena Rubinstein
La prețurile de astăzi, uitarea pare ceva firesc..
Fuge vremea, de niște ani,  fiul meu este  tată.
Doi lei, două minuni! 
Și unul mare! De astăzi,  și mai mare!
 http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/07/povestea-unui-leu.html
La mulți ani, lei paralei!
Există niște sfaturi  pentru cine se vrea bunic perfect-  să nu oferi pijamale  și  cărți de gramatică.
 Cum să fiu eu  buni perfectă, dacă   leul cel mare mă identifică , de fiecare dată, cu gramatica?
 Cât contează că  , indiferent de  stare,  pot  juca  de-a v-ați ascunselea,  că  mi-am cumpărat pantofi  pentru volei și   fotbal, că  spun  frumos, seara,   Albă- ca- zăpada, Ursul păcălit de vulpe, Scufița roșie,  cu grijă mare să nu ocolesc vreun amănunt sau  că mereu  mi-e dor de toate  clipele  petrecute cu ei, mai ales când  ne plimbăm cu bicicletele, în jurul lacului?//
știi, cumva, cum poți ajunge o buni perfectă?
 

luni, 23 iulie 2012

cu fanfară


A vorbi despre  credința proprie este ceva intim, absolut special.

 La fel mi se pare și dreptul  fiecărui cetățean de a  păstra pentru sine   preferințele  politice.
 În toată viața mea,  am văzut   o singură semnătură   imposibil de  imitat vreodată, grație   extraordinarei sale  caligrafii .
Semnătura Regelui pe brevetul  înconjurat de  trei decorații  prinse  în  șnur tricolor!
   În  odaia bunicilor paterni, sub o icoană mare, spre răsărit.
Decorațiile și brevetul  erau  răsplata   primită de talițu, care luptase la Mărăști, Mărășești și Oituz.
 Nu știu când au dispărut. Nici  din ce motiv.
N-am uitat  iscălitura   peste care, măreț,  se lipise sigiliul regal.//
Am petrecut  câteva zile în niște locuri dragi,  într-un orășel și în câteva sate  de câmpie. 


S-a întâmplat ca atmosfera  generală să fie presărată, ca și   în primăvară, cu  surle, mașini   alergând pe străzi largi și ulițe strâmte,  revărsând, indiferent de oră, manele, invitații,  promisiuni din partea unora,  învinuiri la adresa altora..

 Locurile își trăiesc  zilele  și nopțile după  orarul lor – secetă,  buruieni din belșug, până dincolo de ferestrele din  dosul magazinelor și parcurilor, grămezi de pepeni și de  ardei în fața curților gospodarilor, puradei fără chiloței, fuste largi cu șorțuri soioase, priviri  cruciș ,  biciclete, căruțe, cirezi, mașini,  toate de-a valma.//
Am avut și  câteva probleme de rezolvat, așa că, deși era vremea prânzului,  pe  domnul primar   l-am adus de acasă, cu telefonul.
 Că n-a rezolvat nimic  nu era o noutate,  poate că nu dormise prea bine, după ce participase la o înmormântare  care a adunat toată suflarea, chiar dacă,    la   37/38 de grade , asfaltul frigea.
O dată vine fanfara!
A fost tot satul , îmi spune o mătușă,  am  plâns de m-am îmbolnăvit,  scurtă este viața asta,  cinste să le fie  copiilor lu nea  Mitică !
Și dacă tot am ajuns la  primărie- fratele meu mă avertizase să nu-i reproșez nimic  întâiului gospodar-   l-am întrebat așa, ca de om la om, când intenționează să ridice mormanul de gunoi care a rupt gardul cimitirului, sub ale cărui lespezi își duc odihna  veșnică  toți părinții, moșii și strămoșii, nu doar ai mei, dar și ai lui.N-am uitat să-i spun  că-mi plătesc, la timp,  taxele și impozitele. Și ca mine, mulți alții.
Răspunsul m-a trimis într-o ceață  răcoroasă n-ați văzut că am făcut un cimitir nou?//
L-am lăsat  în plata domnului, să moțăie în scaunul lui  cu spetează foarte înaltă..//
Satul  își duce viața după reguli proprii- există multe gospodării îngrijite, măturate de cu zori-Sfântul Ilie este o sărbătoare frumoasă-   se cresc animale, se treieră  grâul,  se  fac pomeni,  se spune bună ziua!  cu zâmbet pe față,  rudele se (mai) adună sub bolta de vie , se fac nunți și botezuri, se coace  porumb,  se împart mere dulci, se  dăruiesc flori, pentru  că,  în multe curți , se  îngrijesc  două grădinițe, una pentru legume și alta  cu flori!//
 când ai fost  ultima oară la țară? 

sâmbătă, 21 iulie 2012

matematicile

 pun în joc puteri sufletești, care nu sunt  cu mult diferite de cele  solicitate de poezie și  de arte. Ion Barbu, matematician și poet

Chiar dacă este vacanță, puțínă gimnastică  ..de minte  nu strică!
 Mai ales că  este vorba despre alte vremuri.

 În anul  69 î.e.n.,  consulul  avea 2/3 din vârsta tribunului. 28 de ani mai târziu, vârsta  consulului era de 4/5 din vârsta  tribunului.
În ce an s-a  născut consulul?
Încerci?
un cadou de la cineva drag-




și un dar de la Mihai-

joi, 19 iulie 2012

dialog la distanță

Pentru că săptămâna este pe sfârșite, schițasem o postare lejeră. ceva simpatic.
 O prietenă, Elise, PROFESOARĂ de fizică, aflată la fiul ei în Austrlia, este indignată că teza Ancuței, fosta mea elevă despre care am povestit ieri, a primit note diferite. Asta , după contestație.
 Dacă domnișoara ar fi acceptat nota afișată, media ei la bacalaureat, diminuată cu jumătate de punct, i-ar fi anulat dreptul de a pleca să studieze acolo unde își câștigase un loc visat.
 Pentru care a LUPTAT!!
 Prin MUNCĂ!! 
 În timp ce-i răspundeam Elisei, m-am gândit la tot ce se întâmplă în jur .
Faptul ca nota inițială, la română, era greșită mă oripilează.Mai mult, persoanele care au acordat o nota greșită la așa un examen important ar fi trebuit sa fie suspendate de la alte examene, ca și corectori. Altfel, putem sa ne tot întrebăm de ce se întâmplă asta?????????
Te pup, Gina :)
RăspundeţiŞtergere
INCERTITUDINI19 iulie 2012, 09:45
 Uff, dragă Elise!
Din îndepărtată Australie, nu se văd toate neîmplinirile de pe aici- unele , deloc noi, doar reluate , altele, grave de tot. 
Te uimește că a trebuit să i se reevalueze teza Ancuței?










  1. Nu mai este demult o noutate.
    Treburile  stau cam așa- la tine, la fizică, nu prea se întâmplă asemenea lucruri- forța , masa, inerția se vor măsura mereu la fel..eee, ar mai putea fi mici erori, dar , la științe, rar se întâmplă să fie diferențe de notare între profesori.//
    La literatură, se schimbă, cumva, lucrurile, este vorba despre mulți factori: pregătirea celui care controlează lucrarea, modul lui de abordare a unui fenomen literar/a unei specii  literare/ stilul/ felul său, ca om, condițiile în care se controlează ( stres, căldură, intervenții, pentru că trebuie să se știe- s-au făcut mereu presiuni, de tot felul asupra celor din comisii , deie Domnu să nu mai fie așa)..
    Oricum, diferența între doi corectori nu trebuie să depășească jumătate de punct. Când aceasta este mai mare, se aduce, după cum bine știi, altă comisie.
    Unii nu merită să fie evaluatori, n-o să povestesc aici cam ce facultăți au terminat, că se va supăra lumea, oricum, pe diploma multor profesori de limba română scrie teologie sau religie-( linioară) română.
    Ar fi trebuit să se oprească în fața  linioarei, așa-i? Și să - învețe pe copii  dragostea în CELE SFINTE!
    Jos pălăria în fața adevăraților profesori de religie!
    Și în fața profesorilor tineri, care își fac bine meseria, oricare le-ar fi specialitatea .
    Eu așa spun.//
    Generația noastră a fost RESPONSABILĂ!! zică cine ce va vrea să zică!
    Păstrez și acum niște  cearșafuri, pentru că știi cum arată un desfășurător pe care  așezi evaluarea unei lucrări, dincolo de care se află UN OM.
    Soarta lui!
     Greșeala corectorului schimbă traiectoria vieții unuia sau a mai multor copii-  jumătate de punct este, deja, mult prea mult!
    Eu vorbesc despre mine , că știu foarte bine ce am făcut, am avut mari emoții în primii ani, când am fost în comisii de evaluare.
    SĂ SE ȘTIE- NEREMUNERATE!!!
    Totdeauna m-am gândit la marea mea responsabilitate.
    O singură dată mi-a fost frică- atunci perechea  mea nu corecta, pur și simplu, da note mari,  să  n-o doară capul.
    Să nu aibă contestații.//
    Ce probleme au fost acum la testarea pentru admiterea în liceu!!- SUBIECTIVA a devenit, foarte ușor, PREDICATIVĂ, puțin mai lipsea și ajungea ATRIBUTIVĂ.//
    Și încă o  noutate, nu neapărat pentru tine, ci pentru cineva , care nu respectă LIMBA ROMÂNĂ, dar îi urăște pe toți profesorii, pe care îi găsește a fi stricătorii  societății: pe o teză de biologie, parcă așa am auzit, diferența de punctaj a fost foarte mare..
    Îți închipui cum s- au petrecut lucrurile- din neatenție ( !!!!) s-a trecut, de pe borderou, pe teză, ceea ce scria mai sus  sau mai jos, adică nota altcuiva.//
    De ce se întâmplă atâtea? Ar fi mult de povestit.
    Răspunsul meu este- indiferent cât de mare sau de mic este salariul, dacă știi meserie și îi ești dedicat, o faci cu tot sufletul.
    Dacă nu ai chemare/pregătire/ vocație de profesor, faci cârpeală.
    Și să mai știi ceva, Elise, tocmai de asta am revenit asupra comentariului- acum au fost admiși   în liceu elevi care au obținut  UN PUNCT  la testare.
    Auzi tu bine!! nota UNU. adică 0( ZERO).
     Zicea un director de liceu- îi vom pregăti să poată lua bacalaureatul..
    NEBUNIE, IGNORANȚĂ, DORINȚA DE A DISTRUGE TOTAL ȘCOALA???
    Știi că a mai fost cândva o asemenea situație- admișii de atunci sunt mulți dintre părinții de astăzi.
    Și asta se vede bine în întreaga noastră societate- suntem  ceva  de mâna a doua.//
    Să-ți fie foarte bine acolo, dragă  Buni de Nicole!//
     tu ce spui? 
     un dar de la Luli

miercuri, 18 iulie 2012

la ce (mai) folosește diploma de bacalaureat?

Am  primit permisiunea Ancuței  de a povesti.
 Ca ea, sunt, desigur, mulți copii  minunați în țara asta.//
  După un examen de limba engleză, veneau în clasa a V-a 28 de copii. 
Clasă selecționată!
Eu- diriga.
Se întâmpla în 2004 !
 Părinții  ( și profesorii)  îi voiau  foarte buni la toate obiectele. Copiii se străduiau, care , cum putea.
 Treptat, lucrurile  s-au așezat- nu poți fi foarte bun  la limba română, matematică, fizică, geografie, doar pentru că   lucrezi, și acasă,  și în particular , câte  patru ore , zilnic, la engleză.
 Nu ne-a fost chiar simplu, împreună, dar a mers!
 Și  de ce să nu recunosc, n-a fost chiar  rău, ee!  ar fi fost loc și de mai bine, asta este altă poveste.
Toți au fost admiși în colegii și licee, cei mai mulți , cu medii peste 9,50 la Brătianu, Zinca, Odobescu, Teiuleanu.
 Triere serioasă!
Cam un sfert dintre ei- așa erau și la clasă- au fost repartizați, calculatorul nu se lasă înduioșat, prin licee mai puțin dorite, asta e, notele vorbesc!//
Deunăzi,  s-au încheiat socotelile cu bacalaureatul, uite , vezi, chiar dacă sună simpatic, eu nu pot să  zic bacul, nu pot, pur și simplu.
Din 26, câți erau  în catalog și în caietul meu  de observații,   ce  și-ar mai fi dorit câțiva să pună mâna pe el,  au picat 6.  5 la matematică, ultimul , la fizică.//
 Față în față , eu și Ancuța. 
Vorbim, câte nu vorbim, întâi , i-am  găsit  pe toți, cu note, contestații, răspunsuri, medii.//
Nu i-a venit să creadă, când și-a văzut nota la română, 8,85,  citise mult, știa atâtea, a scris  cum a putut ea mai convingător. Rezultatul contestației i-a demonstrat că se pot face și erori, trebuie doar să-ți aperi drepturile. 9,70!
  Ce înseamnă asta? Înseamnă foarte mult, o să vezi de ce.//
 Ce vrea  de la  viață  domnișoara din fața mea, fosta elevă, care , în clasa a VI-a  m-a fentat de nu se poate?
-Doamna dirigintă, îmi spune , la telefon, o voce  vizibil emoționată, sunt mama Ancuței, nu pot veni la ședință, știți că sunt studentă,  am mult de învățat, în perioada asta sunt în sesiune..
Am înțeles-o, desigur, pe emoționata mămică
Peste vreo câteva zile, aveam să constatăm- eu și adevărata  mamă- că  niște  pârdalnice de note , la fizică și la geografie o transformaseră , artistic, pe Ancuța cea timidă , în   mămica ei..//
 Ce vrea ea astăzi de la viață?
King, s College London- managementul Afacerilor
 Întâi de toate, media la bacalaureat , peste 9!
 Este! Bravo, Ancuța!
TOEFL( IBT) peste 100 de puncte sau CPE cu A .
 Ești tare, Ancuța!
La 18 ani,   ia lumea în piept!
 Statul englez a împrumutat-o cu 27000 de lire- există niște reguli stricte de rambursare.
 Proiecte clare  pe termen scurt, dar și pe mai departe. 
În primul an, adică, din toamnă, va studia la Londra, în următorul, se va duce în China și apoi, o să vadă. Vrea să muncească, de îndată ce  va  putea.
 Mă  bucură lumina din ochii ei!
 Îi urmăresc degetele  învârtind niște chei.
- Sunt  ale mașinii? o întreb.
-  Sunt  ale casei,  mi-am luat carnet de conducere, că  aveau cam  toți  colegii din clasă,  dar  tati și mami s-au dus la țară..
      Vezi,  tustrei , o mașină.
       Și  un  rucsac plin cu   încredere!
       Ancuța bate  la porțile vieții!
           Mult noroc,  domnișoară!
          Tu ce spui?

tot comerț se cheamă




Mustață îngrijită, obraz proaspăt ras, pantofi lustruiți.
 Înalt, suplu, nici țăran, nici orășean.
A venit  într-o pauză, cu două carnete de note- unuia dintre nepoți îi eram dirigintă, celuilalt, profesoară. Am schimbat câteva fraze.
 Îl trimisese fiica lui, fostă învățătoare, măritată cu un prosper om de afaceri- casă mare, mulți angajați, deplasări  pe-afară..
Ea  ține cheltuielile, protocolul, prospectează piața, alege clienții.
  Mândru tare de norocul fiicei lui!
Nepoții, de, ca băieții, prea au de toate.  Mai greu cu școala.  Și cu manierele..
Două zile mai târziu, într-o dimineață cețoasă, l-am zărit  în piață.
Peste hainele modeste, un halat verde.
Un nasture descusut,  câteva pete..
 Pe o foaie de ziar, așternută pe masa de piatră,  își rânduia atent marfa- trei bidoane de lapte, niște ouă,  câteva borcănele cu  miere , murături de toamnă..//
 ți se pare cunoscut?

luni, 16 iulie 2012

pietre și întrebări

O piatră oarecare.
  În mijlocul drumului.
 Există. 
Mai puțin reală decât dacă o  vezi printre celelalte.
O senzație pură.
 Dincolo de ea? lumea/eu, tu, timpul.
                                                                 Cine este colecționarul?
 Piatra adună pași/umbre/treceri.
Eu tind către mine.
Tu exiști. 
Suntem  motive decorative într-un vis fără vârstă.
Semănăm ?
De la distanță!//
chiar semănăm, tu ce zici? 
 te rog,  ascultă!