duminică, 29 decembrie 2013

ùndeva,

intr-o comuna doljeana, cu nume parca predestinat, Secu, un adolescent poarta in spate drama lui Darie, eroul lui Zaharia Stancu..
Parca nu-ti vine sa crezi ca se intampla la doi pasi de tine..

Media 9,81~ñu trebuie decat sa  muncesc la fel de mult si sa nu dezamagesc pe nimeni~, spune tanarul .
http://adev.ro/mxyno5

  • In vreme ce, in buricul capitalei, o invatatoare negociaza la telefon, cu o doamna, suma cu care trebuie sa participe `~la pachet`~pentru a-si recunoaste statutul de parinte al copilului admis  intr-o SCOALA DE FITE. 
    Da, traim in secolul al XXI-lea.
  • `~Ce-am cerut, frate, ce-am cerut?~este uimirea  doamnei cu catalogul, deranjata de  intrebarea  mamei ..


  •  ~~Intr-o scoala de fite ai cumparat tot pachetul~~completeaza, cunoscator sotul invatatoarei..//
  •  
  •  
  •  http://www.romaniatv.net/tupeu-fara-limite-o-invatatoare-cere-sute-de-lei-de-la-parinti-pentru-cadouri-de-craciun-video_117015.html

..ne miram ca atatia oameni

nu gasesc sens vietii lor...

SOLOMON MARCUS-pe Realitatea!!

Suntem suma reactiilor celorlalti..

Poezia si matematica au in comun contrastul dintre haina in care ies ele in lume si viata lor ascunsa..

Daca ai timp, citeste-


http://www.tolo.ro/2008/04/11/discurs-exceptional-al-lui-solomon-marcus

sâmbătă, 28 decembrie 2013

poveste de seara

Îmi vin în minte niște scene dintr-o carte a Renatei Mohrmann, despre inegalabila Ingrid Bergman-o ființă puternică, disciplinată, o mamă care a făcut greșeli grave, o femeie îndrăgostită și trădată de fiecare dată.
M-au impresionat lucrurile simple din viata ei, ținea enorm la ele, freca podelele, făcându-le să strălucească, pentru că iubea să se vadă prezența ei în cuibul iubit, gătea, cosea, luând-o mereu de la capăt.
Mai în glumă, mai în serios, le sugera fiicelor sale să nu iasă niciodată dintr-o cameră fără a lua ceva, orice lucru rătăcit- mereu este un lucru de pus la locul lui.//
Intr-o zi, am incercat sa-i prind portretul intr-o proza arhiscurta..

vezi sa nu arati prea fericita...

Categoria-PA=82 de cuvinte
Va place Brahms? Casablanca.

Celebra.
Deja.

Dupa lectura cartii Renatei Mohrmann, am descoperit femeia. 
Roma, oras deschis o daruieste , rapind-o de langa un sot posesiv, irezistibilului Rossellini.
Platoul de filmare intra in intimitatea cuplului vanat, rupand vraja transparenta.
Idolul se prabuseste sub bolovani.
Ea isi apartine.
El este gelos.
Fiecare vrea altceva.
El gaseste alt pat.
Ea vrea o inima.
Si un umar.
Pierde.
Celebritatea nu aduce fericirea.
Iubeste, sufera, construieste, sfideaza boala, arde, ascunde suferinta.
Se stinge.

66 de ani.
Ingrid Bergman a fost ea insasi.




 

vineri, 27 decembrie 2013

prin ceata cand luneca

zari el adulmeca,
nu apropiatele,
ci departatele.//
Lucian Blaga,
 Cerbul cu stea in frunte

De ceva timp, imi incanta sufletul si ochiul niste fotografii  de o mare frumusete. Un domn, pana ieri/alaltaieri vanator-imparte cu noi  farmecul inegalabilei  noastre naturi,  pe  care noi am primit-o in dar.
Astazi, parca s-a intrecut pe sine..
Cu permisiunea dumnealui, aduc aici splendida   imagine, perfecta , eu asa o vad, a cerbului.
Cerbul carpantin,  ma completeaza autorul.

Asemuit  cu arborele vietii, gratie frumoasei  lui coroane , care, periodic, renaste, cerbul-si cuvantul poarta in el  ceva domnesc-este, in  mitologia noastra, simbolul luminii, al puritatii, al bunatatii, al onoarei si al cinstei aristocratice, considerat a fi mediator intre cer si pamant!
 Semn, prin excelenta favorabil!
Copitele lui   din spate calca pe urma  copitelor din fata, neobosita permanenta  a drumului nostru stramosesc..

Domnitorul padurii!
Regele muntilor!


Balada cerbului, de Vasile  Militaru

A fost odata-ntr-o padure
Un mos batran cu baba lui.
Traiau saraci ca vai de lume
In adancimea codrului.

Mosneagul nu mai vrea nimica,
El numai moartea si-o dorea,
Dar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea.

"Sa fie un copil cuminte,
Un suflet tanar, asta voi,
C-as vrea si eu s-aud cum sufla
Si-o alta viata langa noi."

Asa ofta sarmana baba,
Dar mosul nu mai vrea nimic.
"Ce-mi trebuie o grija noua?
Sunt prea batran si prea calic!"

Dar Cerul s-a-ndurat de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit.
Un pui de cerb cu stea in frunte,
Gonit din codru si ranit.

Si intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat,
Cu cete de curteni cu arcuri
Si cu ogarii l-au vanat.

"-Da-mi mie cerbul tau, batrane,
Ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
"-Nu! nu pot, de chiar mi-ai da pe dansul,
Comorile imparatesti!"

"-Te duc la curtea mea, mosnege,
Cu baba ta; va fac boieri!
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi!"

"-Nu-mi trebuie averi, nici cinste!
Sunt prea batran sa le primesc.
Dar, daca vrea sa vina cerbul,
Eu bucuros ti-l daruiesc!"

Atunci, minune fara seama;
Si-ntreaga lume ce vazu?
Vazu cum cerbul da din coarne,
De parca-ar spune: "Nu vreau, nu!"

"-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,
Deodata cerbul a grait,
Tu, ma doresti ca pe-o podoaba,
Ei sufletul mi l-au voit.

Am fost ranit la vanatoare,
Ei ranile mi-au vindecat
Si in onoarea curtii tale
M-as simte tare-ncatusat.

La curtea ta as fi o fiara,
O jucarie pentru pusti.
In viata lor sunt o lumina,
Pe care tu n-ai s-o orbesti!

Pleca pe ganduri vanatorul,
Si se gandi ca nu-i de-ajuns
Vesnic sa fii temut si tare,
De maretia ta patruns.

Mai trebuie sa ai si-un suflet
Cinstit si bland si iubitor,
De vrei sa fii iubit de oameni,
Si de podoaba codrilor.//




 

duminică, 22 decembrie 2013

mândru ca un voievod,

alb ca un mesteacăn,  vajnic precum stejarul, impunător, frumos, înalt, simțind și trăind românește, cât o sala ticsită de piteșteni, dornici sa-l asculte, Nicolae Furdui Iancu, într-o formă pe care  doar adevăratul patriot poate să o aibă,  a adus astă seară, ARDEALUL la Pitești.

  Într-un recital  incandescent !!
 Inimile câtorva sute de argeșeni, care au umplut până la refuz sala mare a C.S, au vibrat la unison.
Un splendid concert de colinde, sute de versuri rostite la temperatura sufletului unui mare  român!
 O lecție de istorie în cea mai firească și pură trăire patriotică!
Lumea s-a bucurat, a ascultat, a cântat colinde împreună cu Artistul.
Corala preoților Argeșului și Muscelului, sub bagheta preotului-profesor Gheorghe Neacșu,a adunat în cel mai curat buchet de tradiție româneascaă  vechi colinde argeșene și corinde din Țara Moților.
Timp de  o sută de minute, istoria s-a scris la timpul prezent!
În versuri și în muzica de cea mai buna calitate.
Am descoperit încă o dată  că poporul nostru, atât de talentat și de bogat în tradiții, dincolo de toate vitregiile  sorții, este o enigmă.
Este un miracol.
O seară marca Nicolae Furdui Iancu !
 Un fenomen de cultură, în care se armonizează perfect inconfundabila-i voce, forța unei puternice trăiri și o firească, sinceră  iubire  de neam și de țară.


cu drag, pentru prieteni!



chiar daca


 nu le convine, bucurestenii trebuie sa admita ca intaiul Mic Paris a fost..Braila .

Acolo incepea, acum  vreo doua secole, moda.

Eu am vazut ceva din Braila de odinioara aici...
O prietena  jurnalista, Cati Lupascu, a primit, deja, de la Mosu,  pentru seara de Craciun, condurii..potriviti .
Asortati cum se cuvine!

 Ce s-ar potrivi pentru Revelion?

joi, 19 decembrie 2013

concert de Craciun

 Specială seară  simfonica!
Muzică de Crăciun, oferită de Filarmonica noastră, sub bagheta maestrului Mihail Ștefănescu, directorul Filarmonicii de Stat~Ion Dumitrescu~ din Râmnicu Vâlcea, care a și regizat concertul.
S-au împletit armonios,  elegant și deosebit de atractiv, elemente de feerie muzicală, pe minunata partitura~A Christmas Festival, de Andersen, urmată de un languros  vals al pisicii, căruia i s-a răspuns în ~Galopul suspinelor~de Strauss tatăl.


Farmecul serii a  sporit grație unei prezente deosebit de  carismatice, talentata soprana -Irina Iordachescu-pășește grațios și demn  pe urmele  tatălui ei, baritonul Dan Iordăchescu.
Ne-a dăruit cu pasiune  și  talent ~Valsul Musettei ~din ~Boema`, `Ebben , ne andro lontana~, din La Wally, de Catalani,~ O mio bambino caro~~, din Gianni Schicchi, de Puccini,`Je  veux vivre~-Romeo și Julieta , de Gounod, ~Mein Herr Marquis` din ~Liliacul~, încheind  magistral  cu ~Muzica  din opereta `Valurile Dunării`, de Grigoriu.Într-o  vaporoasă rochie neagră, plisată amplu, lăsând să se intuiasca  un decolteu delicat, acoperit cu un  bogat colier, și o talie distinsa, Irina Iordachescu a încântat publicul aflat intr-o stare de mare bucurie... vocea ei  plină, înalta, fiind  răsplătita cu îndelungi aplauze de întreaga audiență,  nu doar de catre  domnii care au admirat-o  discret. 

Așa , ca o paranteza,  eu și prietena mea l-am văzut pe același domn  trecut,  de  preaplinul tinereții,  fixându-și aparatul de fotografiat, astfel încât să nu cumva să-i scape vreun amănunt.
 Dacă în prima parte  am suspinat pe note de romanță, în final, câteva valsuri celebre  ne-au  purtat în imaginari pași în ~Ghepardul~  lui Verdi, ~Liliacul ~`lui Strauss.
 Punctul culminant al serii a fost ~Valsul lui Șostakovici~,  bisat, fără dirijor, prilej cu care sala a devenit părtașă  activă.  Au  urmat  câteva ~Melodii celebre rusești, compuse  de Pautza .
Final  absolut extraordinar- Valsul ~ Dunărea albastra ~,  ( bis) și darul orchestrei care  ne-a încântat cu  cel mai frumos concert de Crăciun, având ca  punct terminus-Marșul lui Radetzky.
Un concert de încheiere a unei stagiuni bogate, frumos ca un basm,  cu scânteieri albastre, în ritm învăluitor de vals!

luni, 16 decembrie 2013

o sa spui

 ca ai prea multe treburi, te cred, rogu-te, rupe cateva minute si vezi un filmulet.
Sigur  nu vei regreta!

motto;
M-a uitat Dumnezeu gândindu-mă,
pâna când gândul
mi-a devenit trup.
M-au uitat frunzele
adumbrindu-mă,
până când nevăzutul
mi-a devenit văzut.
Stau ca și cum cineva
ar trebui să-si aducă aminte de mine
și-ntre timp, ros de aer și nins,
mi se stinge lumina-n oricine.

(Cântec, de Nichita Stănescu)

http://www.gloria.tv/media/200704/embed/true


într-o zi vom înțelege  că urletul este un început de elegie pastorală, Valeriu Butulescu



După ce am revăzut filmuletul , m-am gândit la  țigăncușa de 13/14 ani, care, zi de zi , indiferent de temperatură, în fața celui mai solicitat magazin alimentar din cartier, întinde mâna agresiv, ținând la piept  un ghemotoc..chiar nu știu  dacă sub cârpele soioase se află un suflețel.
Te întreb, cum mă întreb și pe mine- omul învață lupta, viclenia, crima, atacul pe furiș, hăituirea,   de la animale? 
Sau o fi invers?
Să nu fie între specia noastră și lumea nevorbitoarelor  decât un pas?

duminică, 15 decembrie 2013

de-a valma..

Tocmai  m-am întors din Trivale.
Ador pădurea acestui  decembrie uscat, în vag  fâșâit constant  de frunze rătăcite, răscolit de  raze  cuminți, risipite pe cărări  fără scop, pași la unison...

Am făcut  câteva poze.
Tocmai mă pregăteam să le postez, căutam un titlu potrivit, când, am descoperit, absolut din întâmplare, care a fost postul meu cel mai citit pe ziua de astăzi.
Unul vechi..despre botoșei.

 Botoșei pentru picioare de doamne.
 Botoșei  în culori calde, călduroși, cocheți, pufoși!
Cineva  mă întreabă dacă se pot comanda..


Gata!
De astăzi, adică nu, pentru că este duminică,  de mâine seară, le  invit pe toate doamnele care vor cipici, la șezătoare!
 
Șezătoare,  nu ședere!
 Cine se înscrie?
(dacă sunt și domni doritori, lista rămâne deschisă!)
p.s. îți dai seama ce impresie o să faci oferind celor dragi  niște botoșei simpatici, croșetați chiar de  propria-ți mânușiță?

vineri, 13 decembrie 2013

obraz lângă obraz..

Există întâmplări care nu se povestesc..ele  se păstrează, chiar dacă le ocolești.Toate, pe lumea asta pot fi simple, dar , tot așa, privite altfel, sunt foarte complicate.
Suntem, cum spunea un poet,doar niște insule pe oceanul vieții.
Personalități indescifrabile..chiar și pentru noi înșine.

Căprioare albe- ce MIRACOL!!

12/13 decembrie- o zi  ca oricare alta..și totuși..


marți, 10 decembrie 2013

în ghetuțe colorate!

Am redescoperit  farmecul nopții Moșului Nicolae, când , mamă fiind,  a trebuit să-i povestesc  generosului bătrân, cu  barbă albă  și  vărguță fermecată, cât de cuminți sunt copiii mei.
În dreptul ușii, lustruite cum nu mai fuseseră vreodată,  ghetuțele  își aliniau , cuminți, visele către dâra de lumină.
Au trecut anii, copiii mei sunt bărbați...//
Londra  și-a încălțat cizmulițe strălucitoare!
 Seara își revarsă preaplinul albastru.
Magazine  luminate ca ziua,  ghirlande și  globuri, fețe vesele, copii bucălați, mare forfotă pe străzi..
Este seara mea norocoasă- o aștept de vreo câteva luni-Moșul  i-a încredințat  mezinului meu  britanic  două bilete  speciale.
 Cu o seară înainte,  văzusem cea mai grandioasă  realizare din câte aș putea vedea vreodată-Parsifal,  la Royal Opera House.( despre ea   voi povesti  într-o altă zi)
 Atâtea treburi am avut de pus la punct, timpul  ne-a cam fugit printre degete,  urcăm într-un taxi încăpător, coborâm aproape de cea mai apropiată stație de metrou, se anunță întârziere, nu, nu se poate, se scuză fiul meu, n-o să ni se întâmple chiar nouă, sunt calmă, alt taxi, la ora asta traficul în Londra este   năucitor, coborâm, alergăm, se zărește Stadion Wembley, Arena Square,  căutăm intrarea, ajungem,  concertul  atât de râvnit a început, pe toate posterele  lucioase    zâmbește  șarmantul rege al valsului, fiul meu nu știe cum să depășească momentul, undeva scrie că întârziații vor putea intra în  uriașa  cupolă după partea întâi a spectacolului.
 Ajungem  în fața intrării potrivite. 
Un minut și gata!
 Ne cerem scuze, londonezii sunt foarte calmi, găsim imediat locurile!
O mare de oameni, poate 15000.
Scena  gătită  ca într-un basm viu!
&The Johann Strauss Orchestra-figuri  atât de cunoscute- eleganță, strălucire, armonie!
 Iată-l!
A. Rieu!
Frumos, distins, șarmant, mângâie arcușul ca un magician,  nu scapă din ochi orchestra,  atent cu  fiecare detaliu,  vorbește cu publicul, pontos  cu delicatețe,  fiecare melodie  transmite altceva, nici nu se poate altfel, pe  uriașul ecran curg imagini din țara  de unde vine cântărețul, teme vechi reactualizate, instrumente  de tot felul, lumea este în delir-cum să nu fii?   douăzeci de piese, una mai frumoasă decât alta, compozitori  dragi- M.Willson, A. Ferraris, J. Strauss, A. Lara, N. Schultze, E. Gold, M. Mascagni, Kalman, Lehar, Rodgers, Lortzing, Puccini, Piazolla, Orff, melodii  tradiționale africane, un moment dedicat lui Nelson Mandela..
Nemuritorul, mereu  vrăjitul vals!
  Printre rânduri tineri și vârstnici își abandonează  toate grijile lor de oameni mari, cântă și  dansează,  de undeva,  plouă cu mii de baloane colorate, atâta veselie  nu  mi-am imaginat vreodată,  oamenii mari  au redevenit copii.
O mare de copii zgomotoși, veseli, exuberați!
A. Rieu- Muzicianul  potrivit într-un timp  agitat- a democratizat, în manieră   foarte atractivă,   muzica  cultă, prelucrând teme  universale, dar și specifice diverselor  popoare, piese pentru  gusturi  diferite.
Romantism, veselie, umor,  emoție înălțătoare, explozie de optimism și  de încântare!
Nota maximă- BUCURIA!

150 de minute  de trăire  la turație maximă!
Las fotografiile să vorbească!







și un dar de la Ștef-


marți, 3 decembrie 2013

să fii pururi copilăroasă!

motto:
Având copii, nu deveni ostentativ mamă
George Călinescu

Iarna  își torcea blând   poveștile,  în  glas  de  bune ursitoare, când și-a anunțat el venirea pe lume. 
Pe atunci nu știam cum e să uiți de somn,  să amâni mereu odihna, să faci din noapte zi, să-ți  pregătești examenele ascultându-i gânguritul, să mergi alergând..
Multe am învățat din mers !

Cea mai frumoasă lecție pe care  nu mi-a  dictat- o nimeni este că  mama își iubește necondiționat copiii.
 La mulți și mereu frumoși ani, fiule!

luni, 2 decembrie 2013

lectura de luni

 ..cu versuri nemaiscrise te mângâi..
Când  aud rostindu-i-se numele,  cei care prin anii 65/70 erau elevi se gândesc imediat la manualul lor de Limba Română, unde îi găseau fotografia  și semnătura sub poezii ca -partidul  m-a învățat....el, Dan Deșliu, Eugen Frunză..
Și totuși,  poetul  și psihologul arădean-20 noiembrie 1907/24 iunie 1988-a iubit, a suferit, ca oricare altul..
  El și Zaharia Stancu au scris cele mai frumoase poezii de dragoste la vârsta aurului stins..
Despre Mihai Beniuc vorbesc.
Ia-ți o pauză  și citește un poem frumos!
Ești fericita? Văd că porți inel.
Am înțeles. Voi trage dunga peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nici un cuvânt. Nu-mi spune că-i o formă,
Cunosc însemnătatea ei deplin.
Știu, voi aveți în viata altă normă,
Eu însă-n fața normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
În drumul tău mai mult nu am să ies,
Nu-ți fac reproșuri, nu ești vinovată
Și n-am să spun că nu m-ai înțeles.

A fost desigur numai o greșeală,
Putea să fie mult, nimic n-a fost.
În veșnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai un rost.

Și totuși, totuși, câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie amețeli,
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n seara mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus magic
Pe fragedă ființa ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creații de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalță
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalță
Și-ngenuncheate rânduri submisiv

La soclul tău dumnezeiesc așteaptă
Să le întinzi un zâmbet liniștit
Spre sărutare adorata dreaptă,
‘Nainte de-a se șterge-n infinit.

O, de-am fi stat alături doar o ora,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eterna, roză, auroră
De ne-nțeles, de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Și nici nu știu de ai să mai citești
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-aș vrea sa fii ce nu mai ești.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am să pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aș fi putut să spun: “Ești ca oricare”…
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindește beat de pofte tăul,
Ce-l ține candid amintirea mea.

Vei fi acolo veșnic ne-ntinată,
Te voi iubi mereu fără cuvânt,
Și lumea n-o să știe niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldata-n apa visurilor lină,
Vei sta iubită ca-ntr-un colț de cer
O stea de seară blândă și senină.

Și când viața va fi rea cu tine,
Când au să te împroaște cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadență legănată,
Te vei simți ca-n visul cel dintâi.

...............................................

Ascultă și inegalabila voce  a lui Florian Pitiș



sâmbătă, 30 noiembrie 2013

ziua de astăzi


poartă numele Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor!
În noaptea tocmai care a trecut, viii s-au întâlnit cu spiritele celor dragi, plecați în lumea umbrelor...
Troienită de zăpezi, pe vremuri, era Ziua lupului.
Dacii îl venerau, era simbolul steagului lor.

Dacă în astă noapte vacile zbiară e semn că vin lupii în haită.
Gospodarii se apărau, dând pe uși și pe la porți, cu usturoi..

Astăzi, n-ar trebui să duci gunoiul afară, nici să faci vreun împrumut, dar nici generos să nu fii.
Ai grijă de ce este al tău!!
Mergi în pădure și caută vâsc, păstrează-l cât vrea el să-și țină întregi bobițele.
Iar când se va lăsa seara, pune grâu la încolțit!
De va fi frumos și sănătos la Anul Nou, vom avea un an bogat!
Ce ai visat astă noapte să ți se împlinească!!

La mulți ani tuturor sărbătoriților de astăzi!

joi, 28 noiembrie 2013

Când sunt singur


 cu notele mele muzicale, inima îmi tresare și ochii îmi lăcrimează, iar emoțiile  și bucuriile  pe care le trăiesc  sunt  prea de neîndurat. 
Giuseppe Verdi
 Nestingherită, iarna își țese povestea ei cu flori de gheață.
 În sala mare a Cs. , plină ochi, temperatura este în creștere- seară 100/% Italiano!
Rossini-Uvertura la Semiramide, Uvertură  la Italianca în Alger, La danza,
 Donizetti-A mes amis din Fiica regimentului,  Caro elisir, sei  mio! din Elixirul dragostei .
 VERDI- E  il  sol dell  anima, Uvertura la Traviata, Queta o quella, Parigi , o cara, din Traviata, Uvertura la Nabuco. 
Dirijorul  orchestrei Filarmonicii din această minunată seară a fost maestrul Tiberiu Oprea.
Invitați, doi  soliști tineri- soprana Rodica Vică și tenorul Ștefan Korch.
Ea- o voce plină, plăcută, sensibilă, expresivă, caldă.
 În palmaresu-i  de premii naționale și internaționale, un loc aparte îl ocupă participarea în toamna trecută  la unul  dintre cele mai  importante proiecte de operă din țară-Indiile Galante, în regia  lui Andrei Șerban.



În această seară, supla brunetă a fascinat nu doar prin timbrul expresiv și catifelat, ci și printr-o ținută vaporoasă-o superbă rochie  albastră  de voal, cu decolteu generos, că un domn mai costeliv din apropierea scenei și-a sucit de tot gâtul, încercând să imortalizeze momentul.
 Nu știu cât  îl vor fi  impresionat  calitățile vocale  ale distinsei soliste, oricum, omul a făcut  fotografii din toate unghiurile posibile.
Tenorul- o voce  plăcută,  învăluitoare, expresivă.
Un  blond  foarte simpatic, atât de blond, să-l confunzi cu un prințișor din poveștile pentru copii.
  La cei 24  de ani, este  câștigătorul premiului III la Quarto Concorso Lirico Internationale”Alfredo Giacomotti” din 16/17 iunie 1012.

Un cuplu  plăcut, armonios!
Ce tineri minunați avem!
Ne-au dăruit o   încântătoare seară de iarnă în stil italian!