duminică, 24 martie 2013

Lo-Li-Ta, o poveste imposibilă

Am ocolit-o  vreo câțiva ani.
O prietenă despre al cărei simț artistic  nu-mi permit dubii mi-a spus: dragă,  este o carte absurdă, n-am reușit să trec de  pagina 100.
Citisem undeva că  la publicarea cărții, Nabokov  a întâmpinat rețineri din partea editorilor și că a reușit să o arate cititorilor  în America doar   după ce romanul  apăruse în Franța. .
 O discuție cu Rory mi-a adus din nou  în gând numele romanului împricinat.
De aceea, când, de mărțișor, am zărit pe un  raft din librăria, unde îmi  bucur  săptămânal ochii și sufletul, coperta unei cărți acoperite de   brațele fragile ale  unei fetițe, încărcate cu daruri de la bărbatul, care  ca vârstă i-ar fi putut fi tată,  am cumpărat-o fără ezitare.
  Și am citit-o.
Mai greu a fost la început, apoi lectura   m-a învăluit într-un fel anume, cartea este scrisă parcă  fără țintă, citești, alergi, te pierzi, asculți și frazele umblă prin tot felul de cotloane,  bâjbâieli, gafe și false rudimente de bucurie, povestea nu mai este poveste,  jurații ascultă, inculpatul se arată în toată nebuloasa lui interioară, lumea își deschide porțile, munții, florile, norii, apele și cascadele se adună într-un peisaj  nebunesc  străpuns de răbdătorul  Sedan albastru , moștenit la la Charlotte , în interiorul căruia  două suflete captive  își duc  existența blestemată- HH și Lolita Haze.

El, deșiratul și ciolănosul, cu piept păros, sprâncene negre stufoase, cu accent excentric, ascunzând  o uriașă hoardă  de monștri  colcăind în spatele  unui zâmbet inept. ...ea același copil-aceiași  umeri firavi de nuanța  mierii, același spate gol, mătăsos, suplu, cu ochi cenușii, umbriți de funinginea genelor plecate către cei cinci pistrui asimetrici  de pe nasul obraznic.
Dacă ar fi să  încropesc o schemă, lucrurile s-ar putea  concentra cam așa: ieșit cam șifonat dintr-o căsătorie în care se crezuse mare și tare , până  când fosta doamnă H, plictisită de un mariaj fără dragoste, i l-a prezentat  pe  viitorul soț, francezul HH, din New-York, moștenitor al unei averi  potrivite din partea unui unchi, ajunge în pensiunea doamnei Haze, din somnolentul  orășel Ramsdale.
HH  este captivat total de  nurii copilei Lolita, nimfeta, fiica gazdei, doamnă văduvă, dornică de un mariaj elegant.
Mama   și  fiica  sunt într-un perpetuu conflict, niciuna n-o iubește pe cealaltă.
Adulta  Haze, Charlotte,  își expediază fiica într-o tabără, ca să-și poată declara iubirea pentru   costelivul chiriaș.
 Căsătoria cu mama este unicul, marele avantaj al  monstrului  artist de a-și  putea cumpăra nimfeta.Mariajul a durat cincizeci de zile- proaspăta doamnă H  moare într-un stupid accident de circulație, terorizată fiind de sentimentul unei  groaznice apăsări, ca rezultat al   descoperirii jurnalului în care Hh își povestea iubirea pentru fiica ei.
Liber fără a fi depus vreun efort,Vănătorul vrăjit încheie rapid episodul, fără a o anunța pe Lo( ceva mai târziu îi va spune că mama ei este internată în spital) și  pe  25 august 1947 începe o poveste de viață inefabilă, ajutată cu dibăcie de soartă, o călătorie dezlănțuită pe întreg cuprinsul Americii, zile și nopți  fugărite prin hoteluri  de tot felul

 către?
  chiar către ce?//

Insist asupra înfiorării și bâjbâielilor din acea  noapte de odinioară, fiindcă doresc să dovedesc  că  nu sunt, n-am fost și  n-aș fi putut deveni  niciodată o canalie  brutală„.
După   câțiva ani  de  hăituială prin lume, lui  HH îi este răpită starleta.Unde te ascunzi, Dolores Haze?De ce ascunzi, iubita mea?Mor, eu mor, Lolita Haze/De ură și de remușcare, mor.
O scrisoare- Dragă tată, îl anunță că Lolita s-a căsătorit, va fi mamă , trăiește în lipsuri și vrea un cec- 18 septembrie1952.

Era gravidă, se vedea limpede.Pântecul enorm.Parcă  i se micșorase capul și obrajii palizi, pistruiați erau scofâlciți și gambele goale, brațele își pierduseră bronzul. Era într-o  rochie  de bumbac  maro,  fără mâneci și purta  papuci  de pâslă pătați.„ Pulsul lui  avea 40 de bătăi într-un minut și  100 în cel următor.
Vreau să-l părăsești pe Dick al tău, bărbatul adus de întâmplare, și vizuina  asta îngrozitoare și să vii să trăiești cu mine  și să mori cu mine..

ești nebun. 
Nimfa mea căzută..
curând  m-am pomenit rulând prin burnița  zilei care se stingea cu ștergătoarele de parbriz în plină activitate, dar incapabil să-mi stăvilesc  șuvoiul lacrimilor.„/
Adineauri  l-am ucis pe Quilty„
Iată finalul  piesei ingenioase, mi-am spus, pe care Quilty a pus-o în scenă pentru mine.//

Unii îi acordă acestui ins circumstanțe, se lasă înduioșați, eu  nu pot să iert coruperea prin somnifere și bani  a unui copil al nimănui, pervertirea definitivă a unei pubere în ascultare  și dispoziție, spre a o duce, de fiecare dată, într-un alt  loc întunecat  și înspăimântător( o metodă era amenințarea cu școala de corecție), urmarea fiind cooperarea deplină a Lolitei, înfrângerea totală a personalității, strivirea copilăriei unei fetițe rebele, lipsită de dragostea mamei, zvârlită  în mrejele unei societăți cu imperfecțiunile și asperitățile ei..
   Lolita este o carte pe care  nu trebuie să ți-o povestească cineva, nici  să  citești ce spun unii și alții pe internet.Nici soluția de a vedea una dintre cele două ecranizări  nu cred că poate acoperi multitudinea  elementelor de compoziție, de tehnică artistică de a  construi o lume, cu toate detaliile ei  civice, fizice, morale,  prin ochii unui adult care  fuge  de propria-i  spaimă, răpind libertatea  unei fetițe nărăvașe.

  Trebuie s-o citești.
Nu se rezumă la pasiunea  bolnavă a unui bărbat copt pentru o fetiță de doisprezece ani, nimfeta, cum a botezat-o el. Nici la parabola confruntării  a două civilizații-bătrâna Europă și moderna Americă ( romanul a fost scris în 1955)./
Este un  laborios roman psihologic, o autoanaliză din perspectiva unei conștiințe pe care apasă o dramă- absența mamei, dar și ruperea brutală a unei iubiri adolescentine -  eșecul unui rafinat intelectual, HH- îmi plac inițialele astea, poate că ascund  și ele o simbolistică,( la fel ca și  cele trei silabe Lo LI Ta)- doborât de tromboză conoraniană, cu câteva zile înainte  de procesul  în care  ajunsese, pentru că  l-a ucis pe  cel care i-a furat-o pe  nimfeta Lolita.
Povestea începe în  1910, când un nor de căldură i-a furat mama, într-un trăsnet. Avea trei ani..
Soarta l-a încredințat surorii mamei, devenită amanta cumnatului văduv. Nici ea nu va trăi prea mult.
La vârsta la care alți adolescenți aveau cui  să se plângă și pe cine să consulte,  el se îndrăgostește. Bogatul său tată își  plimba prin lume iubita și pe fiica ei.
El și  Annabel  trăiesc o  divină poveste poveste de iubire, o iubire platonică - doi copii, o fotografie în ultima zi a unei vacanțe, așa se încheie cel mai frumos capitol din  viața  lui HH, pentru că   fata moare  de ifos . Lolita a început cu Annabel.
Viața lui nevăzută se oprește aici.Timpul și mintea  vor primi semnele timpului. Puterea de a iubi  rămâne stopată în  adolescență..Gândurile  și parfumul pudrei ei  vor pluti toată  viața  prin  gândurile lui.//
 Dacă ar fi  să-i acorzi  înțelegere/compasiune/credit viitoarei brute de aici  ar trebui să înceapă, zic eu-contopirea noastră spirituală și fizică a atins perfecțiunea, ceea ce este de neînțeles  pentru tinerii prozaici.
Lolita ar putea servi ca manual de educație pentru toate mamele egoiste care  invidiază  bolnăvicios  farmecul și frumusețea copilelor  pe care le-au adus pe lume, uitând  că sunt responsabile  de viața lor.
Morală sau nu, Lolita aduce în fața  lumii partea ei întunecată, pe care, din nefericire televiziunile  și ziarele o vând pe tarabă.
Personajele cărții- toate, fără excepție, sunt triste.
Să  citești cartea dacă ești educator/părinte  de fată sau de  băiat!

 Nu este o carte didactică, este o carte care  pune probleme. Vorbește despre anormalitate  într-un limbaj absolut extraordinar.
 Mi-e greu să identific motivele pentru care mi-a plăcut Lolita.
 Mi-a plăcut!


un dar de suflet, de la Rory!!



30 de comentarii:

  1. Asa cum ai prezentat-o sigur o sa fie una din cartile viitoare.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      Sigur o să-ți placă, dacă reușești să depășești prima sută de pagini.
      Seară bună1

      Ștergere
  2. Am citit această capodoperă în urmă cu doi ani, am şi postat despre ea pe WP, am admirat-o deşi am avut dificultăţi să o citesc (îmi este greu să-mi imaginez anumite lucruri) dar este tipul de lectură pe care n-aş mai repeta-o (aproape) sub nici-un motiv.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tibi,
      Îți împărtășesc starea.
      O bună lectură ajunge!

      Ștergere
    2. Multe lucruri sunt dincolo de rațiune.

      Ștergere
  3. Lolita...am citit-o la 14 ani, imediat dupa ziua mea. Tin minte ca aveam o vecina care imi daruia de ziua mea carti, multe, vechi si noi, in fiecare an. Totusi nu cred ca avea un criteriu, nu se orienta , nu se interesa ce fel de carti sunt...
    Am citit-o pe bucati. Tin minte ca m-a socat, intelesesem ceva ici pe colo, dar nu pe deplin. Am recitit-o dupa cativa ani...E o carte care nu m-a lasat indiferenta...E o carte care trebuie citita la timpul potrivit...
    E o carte pe care ati descris-o grozav!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prea devreme prima lectură, Vera!

      Da, aceeași carte produce impresii diferite în momente diferite, cred că este firesc- se acumulează experiență, lumea se schimbă, gustul este altul.

      Mulțumesc frumos pentru gândul tău!

      Ștergere
  4. Mulțúmesc mult ! mă topesc după Hrușcă!!

    Am vorbit foarte serios când am spus că mi-a plăcut „Lolita„.
    Pentru că ai sugerat o asemănare, m-am gândit la o carte a lui Zola„Doctorul Pascal„, am citit-o în urmă cu un sfert de secol, am căutat-o prin bibliotecă, trebuie s-o găsesc!
    Tot feminizare timpurie, dar nu brutală.

    RăspundețiȘtergere
  5. Și dacă facem , cu îngăduință, niște pași către noi, ajungem la Hortensia- Papadat -Bengesu și la scriitoarea mea preferată, Henriette Yvonne-Stahl, cu la ei„putere fără iertare a senzualității”- clasă, carismă, cultură!
    ”Holbări reciproc-feerice„- ești tare!

    Cu și mai mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. Este mereu o mare plăcere să te „ascult”!
    Să ai o săptămână bună și frumoasă!!

    RăspundețiȘtergere
  7. MI-a placut descrierea cartii si a povestii. Intradevar, socant subiect si poveste de viata. Merita sa o citesc. Cat despre recomandarea muzicala a fost una incantatoare. Ii stiam piesele lui Hrusca pe dinafara. Aveam in adolescenta ''caiete cu cantece.''
    Sa ai o seara frumoasa, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabriela,
      „Lolita” se citește la pas ( întins și bătătorit). Nu este o carte de citit pe bucățele, trebuie să ai timp, s-o guști în toată complexitatea ei.
      Povestea în sine te poate determina s-o abandonezi..
      Hrușcă, da, frumos, melancolic și tandru!

      Să ai o săptămână bună!

      Ștergere
  8. Nu am citit cartea. Asadar, nu stiu ce sa zic. Poate, cine stie, daca imi va trece prin mana...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,
      dar dacă vreți să o citiți, sigur o găsiți!

      Ștergere
  9. Trebuie sa ai si stare pentru anumite carti...nu am putut citi pana la capat "Maestrul si Margareta",despre care cineva spunea mai in gluma mai in serios,ca ai trait degeaba de nu ai citit-o! (autorul?)
    Am reusit insa cu "Lupul de stepa" a lui Herman Hesse,grea, dar evident foarte buna!Nemtii sunt cu frazeologii,iar mie astea imi plac,si filozofie multa!
    Cred ca trebuie sa ai si anumite afinitati cu un anumit gen,stil.Stresul este cel mai mare inamic! Ce ne facem Gina cu el? !
    Ai auzit ca depresia este boala secolului,se estimeaza!
    Ceva pastile contra ai?

    RăspundețiȘtergere
  10. Chiar așa!
    Pentru că merg des cu trenul, am niște cărți lejere, îmi place să citesc, mă opresc, mă uit pe fereastră, este chiar plăcut.
    Am încercat la fel și cu „Lolita„. N-a mers deloc. Se citește pe îndelete, eu fac și notări, este cartea mea, revin asupra un or însemnări.
    „Maestrul și Margareta„- Bulgakov, uite că rămânem tot în sfera marilor prozatori ruși. O să-ți fac o mărturisire. am cumpărat romanul, împreună cu alte trei, de la ultimul t=rg ”Gaudeamus„, la care am fost. Am început s-o citesc vara trecută. Tot felul de evenimente,plus vacanța m-au oprit.
    Cartea era pe noptieră, așa că nu mi-a fost deloc greu, am luat-o, mă gândesc s-o iau de la capăt, nu este un roman ușor, trebuie să-l citesc!
    Ca o „picanterie„ ultimele corecturi au fost făcute pe patul de moarte, prin dictare. Elena Sergheevna , soția lui , i-a servit ca muză în crearea personajului Margareta.
    Stres? sincer, nu am, am găsit „medicamentul„, nu voi deveni celebră, dar îl „probez „pe propria-mi piele- exclud „personajele „ care mă încarcă negativ, ascult zilnic guguștiucul de dincolo de fereastră, uite Hrușcă , și-mi încep ziua cu albastru!
    Și o cafea amăruie.
    Dimineața are gust de primăvară!( totuși)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hrusca , are o voce din care rasuna bunatatea sufletului! Si mie imi place foarte mult!
      Albastru? de-ar fi ci cerul astfel,tu nu vezi ce gri plumburiu este,si inca de atat vreme!Ma apuca zau stari bacoveniene,nu minulesciene!
      Si uite asa se naste dorinta de a evada prin imaginatie pentru a fura zilei baremi o scanteie de fericire.

      Ștergere
  11. Am un leac- se numește Ana Blandiana, știu că-țí place, astăzi este ziua ei.
    Și pentru că-ți place și Margareta, să asculți

    Lasa-mi, toamna...
    Lasa-mi, toamna, pomii verzi, Uite, ochii mei ti-i dau. Ieri spre seara-n vantul galben Arborii-n genunchi plangeau. Lasa-mi, toamna, cerul lin. Fulgera-mi pe frunte mie. Asta-noapte zarea-n iarba Incerca sa se sfasie. Lasa, toamna-n aer pasari, Pasii mei alunga-mi-i. Dimineata bolta scurse Urlete de ciocarlii. Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi Fructele si lasa Ursii neadormiti, berzele neduse, Ora luminoasa. Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai Plange-n soare fum. Insereaza-ma pe mine, Ma-nserez oricum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de gandul tau!
      Eu ador acest cantec!Si cand ma gandesc ca nu l-am postat pe blog...de prea special ce este pentru mine,nu am gasit momentul potrivit de a-i oferi spatiul virtual dorit!
      Acum,trebuie sa astept toamna,nu?ca sa-mi revin..haha

      Ștergere
    2. Si am uitat.."La multi ani Anei Blandiana!"...da, imi place mult sa o ascult ,ma relaxeaza si ma bucura nespus.Are un sarm al ei,imi place vocea,stilul ei de a vorbi,cu bucurie si candoare,...si poezia,dar si mai mult as zice,persoana ei!

      Ștergere
    3. De, aici”drumurile noastre se despart„hi! hi! mie îmi place doar poezia sărbătoritei.

      Ștergere
    4. Mai tie ti s-a aplecat odata ,precum lui Mihai pestele.!Va propun sa mai incercati,si sa savurati si,si!!!....

      Ștergere
    5. N-o să mă obligi să-mi placă respectiva doamnă, că nu reușești. Îmi este suficientă poezia ei.
      p.s. scuze că nu te-am invitat la pește prăjit..mai sunt „dezlegări”!

      Ștergere
    6. Am papat si eu!!!...cu mult musdei!...sa crezi tu ca astept dezlegari!!!..haha

      Ștergere
    7. Ai grijă,dezlegările au și ele rostul lor!

      Ștergere
  12. Cum crezi, important este să crezi că va veni primăvara!
    Și că într-o bună zi, totul va fi verde!

    RăspundețiȘtergere
  13. Citind "recenzia" facuta de dv, cred este o carte extraordinara! Cu siguranta va aparea in lista lecurilor mele viitoare. Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna seara, doamna Gina.
    Va multumesc mult pentru recomandare. Trebuie sa recunosc ca recenzia facuta de dumneavoastra mi-a starnit curiozitate si pofta de-a o citi. Sper sa reusesc s-o citesc si eu.. .
    O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Ștef,
    Nu va fi o lectură ușoară, dar sigur îți vei îmbogăți viziunea despre complexitatea speciei umane.

    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere