Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus
"...Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor, cîând altul se bălăceşte, încă, în viciul său.
Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi.
Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră
încât ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum
succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.
Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea
vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de
ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu
modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie
daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în
suferinţă şi-n păcat.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot
mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă
mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru câ, în ziua următoare,
înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă
de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a
orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia
rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a
exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor,
ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei
din jur.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia,
pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima
înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a
vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.
Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău,
căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi
taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo
unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o
relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le
vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse
minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O
înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste
respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului.
Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi
incapacităţle noastre.
Acum știu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă
de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul
grației și gingășiei unui menuet de Mozart... este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea,
jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice
căutătura rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul. Acum știu, am aflat și eu... "
Părintele Nicolae Steinhardt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu