miercuri, 8 ianuarie 2014

de ieri si dintotdeauna

Mai tii minte iernile bogate din copilarie, cand neobosit, din inalturi, cernea cu nemiluita, troienind curtile si drumul?
In  serile lungi, ne adunam in jurul sobei- soba adevarata, proaspat varuita-patru colege de scoala, cred ca eram prin clasa a II-a. Locuiam   aproape una ce alta,  totdeauna ne aducea acasa cineva din familie.
Pe scaunele mici, rotunde, cu trei picioare, citeam .
 Pe rand.
Si la  povestit ne venea randul.
 Cartea cea mai draga a acelei ierni a fost~Povesti~, de Fratii Grimm.
 Atat a fost de citita, prin atatea maini de copii a trecut, ca  a ramas fara coperte, iar paginile i se injumatatisera.
 Mi-e tare dor de foile galbui, fosnitoare, si de lacrimile   noastre de fetite , care nu prea reuseam sa mai separam  ce era adevarat de  ce crease  mintea  autorului.
 Cartea s-a pierdut.
 Viorica, Ana si Valentina sunt in  colturi diferite de tara, ne intalnim tot mai rar..
Undeva, sub cute  de suflet, povestile sunt treze!//
O prietena de peste Ocean imi trimite, din cand in cand, niste povestioare . 
Tocmai am citit acum o traducere din limba greaca.
Dupa o viata , in care nu a facut nicio fapta buna, la capatul zilelor, o batrana ajunge in Iad.
Mult s-a intristat ingerul  pazitor, dupa ce, cautand  in cartea trecutului ei, nu a gasit nimic  care sa o salveze.
A mai scormonit.
A gasit , undeva, ceva- pe cand era si ea tanara, intr-o zi, un cersetor i-a cerut ceva de mancare.
 Manioasa, femeia  a scos  o ceapa salbatica, aruncand-o in nevoiasul trecator.
Ingerul a mers la Creator , i-a povestit intamplarea, iar  Dumnezeu i-a spus:
-Ia o ceapa salbatica si spune-i batranei  sa se prinda cu mainile de ea.  Daca va reusi sa iasa din Iad, o vei duce in Rai.
Mult s-a bucurat ingerul, si mai mult s-a bucurat batrana, care si-a infipt repede  mainile in ceapa salbatica.
S-a intamplat atunci ceva neasteptat:  zeci de osanditi  incercau sa se prinda de picioarele babei, vrand sa scape din Iad.
 Revoltata, ea ii imbrancea:
- Ceapa este a mea! Voi nu aveti parte.
In imbulzeala , ceapa s-a rupt, iar batrana si osanditii s-au pravalit ...
Trist, mai trist decat fusese vreodata, ingerul s-a indreptat singur catre poarta Raiului.//
foto: Alexandru Trebuian

2 comentarii:

  1. Mi-au placut nemaipomenit de mult povestile, tocmai pentru pildele oferite de ele, intr-un mod cu totul special, sub forma unor intamplari de viata. Asa povestea aceasta, ca si alte povesti pe care le-am citit in copilarie. Exista in lumea noastra materiala, un pricipiul al actiunii si reactiunii. Se spune ca faptele bune ti se intorc. Dar daca gandesti ori actionezi cu rautate asta ti se intoarce inzecit. Invata sa fii bun! Cam asta ar fi morala povestii.
    Noua, in copilarie, tata era cel care ne citea povesti si poezii. Sora mea, mijlocie, care avea vreo 4-5 ani pe vremea aceea, asculta si ea cu ochii plini de uimire, cum tata ne recita poezii intregi, scrise de Eminescu. Apoi aveam intrebari.
    - Eminescu a murit tanar- spunea tata.
    - Dar de ce a murit?- intreba sora mea cu o unda de tristete in glas.
    - A murit in mizerie.
    Sora mea statu o clipa pe ganduri apoi dadu glas gandurilor ei.
    - Dar nu a avut matura sa o mature?

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place ce-mi spui, Gabriela!! Stii ceva? eu pastrez niste zdrentuite carti de povesti, nu aici, le-am dus la tara, le rasfoiesc vara, imi place sa ma intorc cu ele, intr-un timp doar al meu..

    Fapte bune/fapte rele.. de ce o fi asa, de ce atata rau, cine stie??Am o mie de intrebari in minte.

    Imi place sora ta, parca o vad, netezindu-si rochita pe genunchi , in vreme ce ochii ei mari il urmaresc pe tata..
    Minunati sunt copiii, cu mirarile lor , cu tot!!

    RăspundețiȘtergere