nu e nevoie de imaginatie..
Satul se povesteste- cuminte, la locul lui, nimic strident, un spectacol de tinut minte.
Prin aer trece , asa, o adiere, ca o fereastra deschisa.
As vrea sa pastrez misterul.
Si tihna.
Obraz prins
intr-o fotografie graitoare.
Imaginile-mi sunt ca de-a casă, aducându-mi aminte de-o copilărie în care Argeşul aducea în revărsare-i de primăvară peşte "alb", de dincolo de baraje. Peste toate, drumul, ce odată era neasfaltat, îmi aduce aminte de pietrele ce scăpărau în urma noastră, a copiilor, ce alergam cu folos după vaci, ori, în clipele de joacă, după o minge veşnic dezumflată. Iar verdele...e verde şi acum, doar ochi-s mai puţin plecaţi spre el, căci treburile-s multe.
RăspundețiȘtergereNu stiu cand si de ce m-am deprins cu proverbele, poate ca, de fapt, mai intai am vazut lucruri, si abia apoi am inteles cum altii, cu mult inainte, pricepandu-le rostul, le-au randuit in cugetari.
RăspundețiȘtergereZice astfel cineva ca trebuie sa-ti faci prieteni doar dintre cei care muncesc, si sa ai rabdare cu lucrurile de tot felul, iar seara, sa dormi linistit, pentru ca Dumnezeu este vesnic treaz!