duminică, 24 august 2014

dacă

ai ajuns în Maramureș, fă-ți timp și mergi pe malul drept al Izei, la Mânăstirea Bârsana.
Atestată  într-un document  datând  din 21iulie 1390,  când  pe locul ei  de astăzi ar fi existat ”un câmp  mănos al mânăstirii„ contemporană cu alte două minunate lăcașuri-Biserica Albă și mânăstirea de la Peri, Bârsana este un mic colț de rai!  
Suflet  din sufletul   Drăgoșeștilor,  bravi  voievozi ai Maramureșului!
Construită în   lemn,  în tradiție  locală,  ea renaște   după 600 de ani  de   la   menționare, arcuindu-se  spre cer  în limbajul nescris , subtil, curat  și  intim  al emoțiilor și al   trăirilor  lăuntrice.
Loc de odihnă  pentru   ochi, minte și suflet! 
Poezie în verde   smălțuit cu  florile cele mai alese!
Paradis simbolic și  adevărat!
Istorie, legendă, autenticitate, har, dăruire, obidă,rugăciune  și  neodihnă,  felinar  aprins  întru  luminarea  omului!

4 comentarii:

  1. Un loc unde iti poti odihni pasii si gandurile.
    Numai bine,Gina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi place curățenia Lumii de peste Carpați!
    Vine,parcă, ceva din adâncuri, căutând Lumina!

    Zile bune, Angi!

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos mai știi să ”povestești” ceea ce vezi!

    îmbrățțișări

    RăspundețiȘtergere
  4. Ana, sunt atât de frumoase locurile, că oricare dintre privitorii cu suflet în priviri ar putea fi pictor sau poet!

    RăspundețiȘtergere