marți, 19 august 2014

fântână fără izvor, Ruginoasa Apusenilor


După   câteva dimineți  cețoase,  stropite  în plesnet  de bici   mocănesc, soarele  s-a înălțat fără  pată, dincolo de culmile proaspăt  îmbăiate ale  brazilor.

Drumul  păstrează  ceva  din  curățenia  binefăcătoare  a ploii,  care  i-a  mai descrețit fruntea brăzdată  de  riduri adânci..la  câți   bușteni transportă  camioanele   zi și   noapte,  nu este de   mirare că s-a îndoit  așa… 

Pornim  în  drumeția atât  de mult  așteptată.

Nu prea am  luat  în seamă   numele  locului,   mi-am pregătit,însă, cu  grijă  încălțările  potrivite,  am pus  în rucsac bidonelul   cu apă, câteva pătrățele  de ciocolată   și  un   măr  mare, roșu.

Autocarul  a  rămas, cuminte, la baza  muntelui, în vreme  ce  uriașul  grup-  vreo nouăzeci  de  copii și  doisprezece adulți- în mare parte   doamne- a primit dezlegare  de  la șef să-l  urmeze. Nimeni   nu  trebuia   să-l  depășească,  nici  să   părăsească drumul  marcat, o potecă  șireată, printre  șiruri   de  brazi, 
însoțită   curtenitor   de   susurul     răcoros   al  unui  pârâiaș  zglobiu.

Deocamdată, nimic  spectaculos,  verde   sănătos, răzlețe   flori  albe și aurii, ferigi  stufoase.

Brusc,  poteca   se ascunde, colți ascuțiți  de pietre  ies   de  niciunde, raze piezișe  lunecă plăpând  printre  brazi  și  rădăcini, bolovani  uriași  stau   de-a  curmezișul, lumină  filtrată printre frunze  și  crengi, un petic de  cer, arbori tot mai  rari,  urcuș  tot  mai  abrupt,  nu ai vreme  să  te întrebi   ce este  cu  tine,  ce vrei  tu, de  fapt, de  unde vii, încotro  te   îndrepți. 
 Escaladare prudentă este tot   ce  contează.  
 Exiști  dincolo   de lume, simți, urci, cauți  puteri,  nu există  teamă, doar   grija  să   nu pui  piciorul   greșit, un  colț   de piatră, fire și   crengi, printre   vârfuri  de brazi, o palmă   de cer, susură  îngânat  izvorașul, gândirea   include raționamente  simple, emoție, da,  n-o  să-ți   vină  să   crezi,  ceva  mi-a trecut prin   minte,  i-am spus cuiva ,  mi  se  părea  cunoscut drumul,  așa  văzusem  eu,cândva  cu  ochii   minții urcușul Agripinei, îi trăiam  fioroasa-i   măreție.

Nici  nu știu  cum și  când a dispărut  oboseala,  poteca s-a  domolit, așternându-se blândă  la  drum, în arcuiri de felină, câteva zvârlituri ,  din    nou  teren  drept , îți   tragi  sufletul,   o înghițitură   de  apă, un cubuleț   de   ciocolată,  ochiul   se  obișnuiește   cu  basmaua smălțuită în  verde,  margarete răzlețe,  tufe  de  frăguțe, smocuri  de afine  aromate.

    O   poieniță   de  vis- mulți turiști,  cauți  ceva, de ce-ai  venit până aici??/  

 În dreapta- genune fără  margini,  fântână  fără apă,  pasagere fâșii de  pământ, necuprinsul  cuprins, rădăcini de abis, spațiu   fizic   croncănind  amenințător, umbră și vis,  cer imens   deasupra,  gol  dedesubt, cremene  și  zid,  rugină și   brazi, poezie și  spaimă, columne   de cremene orânduite în  vremi, straturi de  ere- Pietrele  Galbenei, Cetatea Ponorului,   Platoul  Padiș.

Roșu sticlos, atracție și  spaimă, un  copac  doborât, limpede boltă de  un albastru  nesfârșit, splendoare și  derută, porți   de paradis, extaz și  curiozitate.

Care să  fie diferența dintre   genune  și vis?

 Du-te și   vezi!//
 Groapa Ruginoasa este situată în Munţii Bătrâna, pe teritoriul comunei Pietroasa, din judeţul Bihor, cam la 1km de localitatea Vârtop,( unde se  află  o  renumită  pârtie  de schi)  comuna Arieşeni, judeţul Alba. Pornești  din  Arieşeni, pe șoseaua  principală, spre Vârtop,continuând  drumul  spre Ștei.
Dacă  citești informațiile  înscrise  pe  un  panou, aflat  la vedere, o să afli că  urcușul   măsoară  vreo 800 de metri, pe care  ar urma  să-i  parcurgi în  20 de minute. 
Rămâne  să te convingi!
 

8 comentarii:

  1. Ai trecut la un pas de mine!!!
    Intre Stei si Vascau existe scris Moneasa ,iar in satucul ferit de ochii trecatorului,imi duc eu traiul.Cat de aproape am fost una de alta! Mi-e si ciuda ca nu ne-am intalnit!:(

    In muntii aceia culeg eu ghioceimcreste "lan" de ghiocei aproape de drumul ce duce la Ruginoasa,aici imi culeg leurda,iar in comuna Pietroasa,dar pe drumul spre Pestera Ursilor,dincolo de muntele pe care voi l-ati cutreierat am lucrat eu 18 ani,in Pietroasa ,ultimul sat cand mergi spre Padis.

    Ma bucur ca te-ai umplut de frumosul zonei mele!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Angi,
    Chiar m-am gândit la tine.
    Niciodată, când plec ce acasă, nu iau laptopul, și nici nu folosesc internetul. Mă gândeam că, dacă aș fi avut numărul de telefon, ar fi fost altfel...
    Găsim noi o posibilitate să vin chiar în frumosul tău sat. La școala ta!

    Cu mare drag, G

    RăspundețiȘtergere
  3. Încântat să-ţi redescopăr blogul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Toma Constantin20 august 2014, 23:01

    Sunt fascinat cat de usor "curg" figurile de stil din tocul tau !

    RăspundețiȘtergere
  5. Adică să îndrăznesc să „scrijelesc ”” și vreo poezie?

    RăspundețiȘtergere
  6. Toma Constantin21 august 2014, 22:54

    Incertitudini : da, numai sa nu ramana rani prea adanci ! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Răni,suferință- există; suferi că ai, suferi că nu...tot suferință se cheamă. Indiferent de particularități, suferința( pentru omul întreg) țíne de minte, de nimic altceva.
    Se zice că nu trebuie să construiești pe piatră, să construiești pe nisip, dar să o faci, ca și cum, ai zidi pe piatră!

    RăspundețiȘtergere