luni, 2 martie 2015

în suavă stare

de nehotărâre, primăvara își ivește firul printre dimineți obosite de așteptare. Anticar și colecționar, drumul trăiește iluzia schimbării. Dealuri incolore, păduri speriate, sate, mașini, toate spălate de ploaia nopții încep, ținându-se de mână, o  nouă  săptămână .
 Ajungem repede în bătrânul orășel voievodal, prima capitală a Țării Românești.
 Impunătoare, demnă, tăcută, mânăstirea îmi pare, de fiecare dată, altfel.
 Poate pentru că și soarele își arată mereu altă față. Dacă nu ai avut ocazia să ajungi pe locul unde i s-a ridicat orgoliosului Negru Vodă ”monastire naltă/cum n-a mai fost altă...  ,vino și vezi!

(citește și aici:)
http://incertitudini2008.blogspot.ro/…/…/mit-si-legenda.html


6 comentarii:

  1. Bună seara, doamna Gina.
    Eu n-am ajuns până acum la mănăstirea Curtea de Argeş, am vizitat doar câteva mănăstiri din Nordul Moldovei şi Maramureş. Nici nu ştiu dacă am să ajung vreodată pe acolo, deşi tare mi-ar plăcea.
    Metaforele dumneavoastră doamna Gina mi-au mers la suflet. Doamne ce frumos. Mulţumesc mult pentru hrana spirituală.
    O seară superbă vă doresc, doamna Gina. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Ștef, niciodată nu se știe..mi-ar plăcea să-ți fiu gazdă și ghid!!
    Ești invitata mea. cu mare plăcere!

    RăspundețiȘtergere
  3. Au inmugurit copacii. Doamne, ce o fi cu mine? Pana acum ii vedeam ca pe niste ghemotoace de sarma ghimpată!
    De multe ori vedem altfel lumea de la un schit, ori de la o manastire. Acelea sunt momente de realitate!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt magnolii!
    absolut superbe! deși nu era chiar cald..

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-ar placea mult sa merg si sa simt locul despre care ati povestit atat de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nimic nu este imposibil, atunci când vrei..
    Te aștept cu mare drag, Vera!

    RăspundețiȘtergere