luni, 22 iunie 2015

Voi deveni faimos!


la început, voi suferi mult, dar voi deveni faimos, îi va spune  mamei sale. 
motto:„Viața  fiecărui om este un basm  scris cu  degetele lui Dumnezeu.
Hans Christian Andersen

 Adunate în cerc, sprijinite pe niște  piciorușe ceva mai înalte decât două palme de om mare, trei scăunele de lemn gălbui, lustruite de câtă odihnă dăruiseră, erau locul  nostru cel mai drag în acea vacanță  de iarnă.
Valentina și Ana se mândreau cu fratele lor, care lucra undeva, într-un oraș mare. La nouă ani, nu prea înțelegeam eu cât de departe poate fi departe.
De Crăciun, Aurel le adusese surorilor lui o carte  cu scoarțe albe, o carte cum nu mai văzusem până atunci. Prima poveste ne-a citit-o chiar el:”Prințesa  și bobul de mazăre„.
Ghemuite pe scăunelele rotunde ca niște farfurii, zi de zi, citeam pe rând, câte o poveste. 
Ce minunății am descoperit noi între foile aspre, cu scris  mare, ilustrate în alb/negru!
  Ce lume minunată se perinda în acele zile de iarnă bogată, prin fața ochilor noștri  de copii uimiți!
”Micuța sirenă„,Fetița cu chibrituri„ „Degețica„, „Crăiasa zăpezilor„, „Hainele  noi ale  împăratului,”Klaus cel mic și Klaus cel mare„,„Privighetoarea„...
Nu-mi trecea nicicum prin minte, atunci, că  basmele sunt scrise de cineva care are o viață. Ele trăiau așa, pur și simplu.Gustam fascinația unei lumi vrăjite Nu-mi păsa că dincolo de  poveste  ar fi o ființă cu viața ei, cu griji, cu necazuri, cu bucurii și întrebări.//
 Au fugit în mers nestingherit anii, eu și Valentina ne vedem rar de tot, cartea  de povești și-a rătăcit foile, nici căsuța cu verandă nu mai este. Undeva, într-un colț de suflet, păstrez ceva din mersul meu pe ulița albă către lumea poveștilor lui Andersen.//
 În primăvara asta, a venit, așa, pe neașteptate, un dar, o excursie în țara lui, a inegalabilului  vrăjitor. 
În dimineața de mai,în piața mare din Copenhaga, bătea un vânt aspru. Din soclul lui, povestitorul  privea îngăduitor  lumea în mersul ei grăbit, danezii  pedalau care încotro. M-am gândit atunci la el, la viața lui.
 Nu se știe dacă ar fi avut sânge albastru, l-a celebrat regalitatea  țării lui, talentul a făcut din copilul dislexic, sărac, abuzat, silit să muncească de mic, o „Comoară națională„, un rege  al copiilor de pretutindeni, care se vor bucura mereu citindu-l-poveștile lui au fost traduse în peste 150 de limbi-mereu vor plânge și vor râde cu el copiii.
 Acea figura tragică, trimisă  pe scena lumii ca să arate întruchiparea supremă a iubirii,Hans Christian Andersen, nu și-a scris  biografia, convins fiind că ea s-a scris de la sine în ”Rățușca cea  urâtă.„//

p.s. îți place să te mai  refugiezi, măcar așa, din când în când, în lumea  poveștilor?

7 comentarii:

  1. Am un cult pentru Andersen..il ador!Interesant,"Ratusca cea urata" este preferatul meu basm de la el...
    Cat despre refugiu in basme,povesti.toata viata mea am apelat la ele...inventez povesti uneori inainte de a adormi!
    Acum ca este si nepotelul meu aici,am o gramada de spus!

    ps; Imaginatia de poveste ...nu stiu ce ma faceam fara ea...am nevoie de asemenea proiectii...acolo exista rezultanta de suflet mult asteptata,speranta,bucurie.
    Pentru mine Imaginatia e tot o realitate...vitala!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vezi cum este lumea asta rostuită? el, un copil nefericit, mult prea trist, apoi, un adult neîmplinit ca om, a adus și aduce bucurii nemărginite miilor de suflete!!
    Îl priveam acolo, scrutând, într-un fel lumea, care nu i-a adus fericire, dar căreia el i s-a dăruit total. Am recit câteva basme, câtă imaginație, ce construcții de lumi paralele!!
    Genial!

    Și m-am gândit la cărticica noastră în care l-am descoperit; de fapt, atunci m-am îndrăgostit de carte, de lumea de dincolo de mine!

    P.s. citește-i-l nepoțelului tău pe marele Andersen!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le-a vazut de n ori prin desene,(ci citite de parinti uneori) si cu toate astea le-am revazut iarasi zilele trecute!M-am reintors astfel si eu in copilarie !

      Eu dintr-un film artistic despre viata lui,stiu ca s-a declarat fericit!Traia in lumea lui ,se simtea un privilegiat !Ii era de ajuns!
      Asa am retinut...in ciuda unor necazuri familiare!

      Ștergere
  3. ”Să fii de folos în lume este singura cale spre fericire”.
    Hans Christian Andersen

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde...in anumite cazuri vrei asta si nu este cu putinta!!!!
      Uneori vrei sa iubesti si ti se intoarce spatele!
      Uneori ajuti si esti uitat!
      etc,etc

      Ștergere