joi, 7 aprilie 2016

leac pentru suflet și minte

Dacă cineva ți-ar cere să spui câteva nume de compozitori celebri, cu siguranță, între ele l-ai cita pe Piotr Ilici Ceaikovski.
Dacă, însă, ți s-ar cere să numești un om de știință: chimist și medic, ajuns un împătimit al muzicii, poate n-ai ști că acela a fost tot un rus:Alexander Borodin.
După două diplome de prestigiu științific, s-a dovedit a fi și un mare compozitor, alergând între laborator și pian. Unul dintre profesorii săi îl certa că nu va putea vâna doi iepuri în același timp.S-a înșelat. 
Alexander Borodin a făcut-o, cu multă muncă, cu talent , cu patimă.
Poate că tocmai de aceea, timpul nu prea a avut răbdare cu el.
La doar 53 de ani, murea în timpul unui dans.... trăise și marea dragoste!

Concertul de astă seară?
Două ore splendide; eleganță, solemnitate, amplitudine, distincție blândețe, armonie, duioșie în atingeri suave, ca de catifea, șoapte și susur,invizibilă graniță între realitate și vis!
O prestație de excepție a Filarmonicii noastre, sub bagheta maestruluiTiberiu Oprea, concert-maestru, Mădălin Sandu , cu participarea strălucitei pianiste Andreea Butnaru, răsplătită de public cu multă căldură. 

Piotr Ilici Ceaikovski „Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră„ -minunate solouri:`Mădălin  Sandu, vioară, Paul Oneci, violoncel.

Alexander Borodin„Simfonia nr.2 în si minor.„

Calde felicitări acestor oameni talentați, cu suflete mari, care fac din Filarmonica Pitesti un magic izvor de frumusețe!

3 comentarii:

  1. Daca exista invidie in sens pozitiv, atunci sa stiti ca va invidiez!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Crenguță, ce pot să-ți spun este că,fără să fiu calificată în deslușirea subtilităților muzicii culte, sunt o ascultătoare total fidelă.
    Două ore de concert sunt, pentru mine,trăiri cu totul- cu suflet,cu minte,cu inimă.
    Da, este un privilegiu să avem Filarmonică într-un oraș cum este al nostru, în vremuri ca astea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aseară, în timpul concertului, și după aceea, am avut o stare de mare, mare bucurie. Simțeam că vreau să-mi aștern gândurile undeva.
    Am scris direct pe fb, fără să mai fac vreo ciornă. Am scris ce am simțit. Și am postat fotografii pe care le fac cu aparatul meu, care nu este performant. ( cred că îi cam deranjez pe unii, asta e).
    Alții deranjează vorbind în timpul concertului sau uitând să-și închidă telefoanele.
    Aseară, cineva- o față ciudată, pentru că uită să-și igienizeze hainele, i-a „alungat ”pe cei din preajmă.
    Fiecare înțelege conviețuirea în felul lui.
    Altceva voiam să spun; după ce am postat pe fb, am vrut să-mi aduc gândurile și aici, a fost foarte greu, blogspot fiind cam recalcitrant. M-am cam chinuit, au rezultat mai multe tipuri de scriere.
    Am simțit că trebuie să spun asta, pentru că am observat niște reacții ale unor persoane implicate în actul concertului- eu nu scriu ce scriu , ca să intru în grațiile nimănui, o fac pentru mine și pentru cei care îmi fac viața frumoasă.
    Și sunt mulți!

    RăspundețiȘtergere