luni, 30 mai 2016

în rândul patru

”Mai întâi îţi strângi umerii,
 mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
 închizi ochii refuzi auzul.
 Îţi spui în sine: 
acum voi zbura. 
Apoi zici: Zbor. 
Şi acesta e zborul.„
Nichita Stănescu

4 comentarii:

  1. Ce amintiri frumoase aveti! Ador fotografiile alb-negru, pentru ca vorbesc despre alte vremuri. Cu aparatele digitale de azi se poate obtine acest efect, dar farmecul nu e acelasi. Peste ani sper sa rasfoiesc la fel de emotionata caietul de amintiri de la finalul clasei a 8-a si carnetul de note din liceu, pe ale carui ultime file colegii mei si-au lasat amprenta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Peste nu prea multe zile, mă văd cu foștii colegi de liceu. Este un eveniment special.
    Cu toată nepriceperea mea în materie de tehnică electronică, mi-am impus să fac singură un filmuleț. Am lucrat până la un punct- text, ales muzică/fotografii, plasare. Apoi, clar, nu am mai avut„ loc de întors„, așa că am apelat la un specialist.
    Lucrez cu fratele unui fost elev. Amândoi au fost extraordinari.
    Cu acest prilej, am revăzut cu ochii sufletului o mulțime de poze din liceu.
    Amintirile sunt ceva organic, pentru că nu doar le ducem cu noi, ele sunt depozitate în cele mai tainice locuri.
    Pupici și gânduri bune, Crenguța!

    RăspundețiȘtergere
  3. vai,Gina!
    De cateva zile,pe grupul nostru,al colegilor de liceu,tot postam poze ,alb- negru.Sunt amintiri de neuitat,chiar si dupa ....25 de ani.:)
    Ma intreb cum sunt amintirile dupa 50 de ani?:)
    Sigur o sa-ti surprinzi colegii cu filmuletul.
    Eu am noroc cu Teddy ca se pricepe.:)
    Te pup si iti doresc o reintalnire plina de amintiri frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aș zice,dragă Angi,că amintirile nu au vârstă.Cât despre filmuleț, sper să aducă bucurie și încântare!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere