miercuri, 29 iunie 2016

plin este satul

de-aromele zeului
 ca un cuib de mirosul sălbăticiunii.
 Legi răsturnând și vădite tipare minunea
 ţâşneşte ca macu-n secară.
Cocoşi dunăreni își vestesc de pe garduri
 dumineca lungă și fără de seară.„ 
Lucian Blaga

Și de-ar fi fost să-mi fie dat să  viețuiesc  într-o altă parte a lumii și nu în  orașul cu care am tot încercat să mă împac, simt, cu  toată ființa mea, că sufletește tot satului i-aș fi rămas  fidelă. 
 Satului din inima mea- cu
 oameni care nu vorbeau niciodată despre sărăcie, dar nici despre bogăție, satului a cărui inimă, de cine știe  câte  sute de ani, de cum se topea  zăpada și  până se așternea alta, bătea în miezul  câmpului.
În satul acela, copilul era o prezență a vieții pline,adevărate, cu gene grele de somn neîmplinit,cu  dimineți scăldate în rouă, cu veri în  flori de tutun și toamne  arămii ca frunza uitată pe ram.
 Munca nu devenea nicicum pedeapsă, nici corvoadă.
Mi-am vizitat o colegă de școală, colega mea de bancă din prima clasă de liceu, la ea acasă, în locul despre care știam doar din auzite, deși, dacă  stau și mă gândesc, satul ei  este  situat destul de aproape  de satul meu.
 Nu  prea aveam noi timp în anii adolescenței să ne  vizităm,  în vacanțe, drumurile  noastre erau deplasări  cu  căruțe și cai struniți de biciul bunicilor  doar la  bâlciuri și, destul de rar, la București sau la Târgoviște.
 Anii au zburat, satele și-au păstrat harta, în bătaia  încinsă a razelor  de soare  se unduiesc  și acum lanuri, pâlpâie, sfios,  macul, pe  lângă stoluri de albăstrele și de rochița-rândunicii,  case mici, rămase de strajă în curți  năpădite  de  buruieni, își arată  acoperișurile tocite de ploi printre  semețe  case de vacanță, șerpuiesc drumurile încoace și încolo...
Lipsește  ceva.
Simți asta, de cum vezi ulița mare- răsar, ce e drept, și acum case de gospodari harnici, curți vesele și curate, cu flori  nu doar sub fereastră, ci și pe  lângă gard, râd printre straturi, mai miroase-a verde crud în  iarba pigulită cu grijă.
 Da, mai sunt case.
Nu mai sunt țărani.

Inima satului este acum crâșma.
 Bărbați și femei, frunți  întunecate, cătând îndelung spre ”legătura „de peturi și de cartoane, își fac veacul  sub umbrele pictate în  culori moderne. Curge berea la   sticlă, ori la halbă.
Ce  gust bun are alocația pentru copii!
Pe alocuri, buruienile  își ridică frunțile  până la înălțimea gardurilor, mai plânge în orbite seci câte o fântână, își pleacă  sfioasă capul câte o  căsuță cu cerdac...
Clădire modernă, săltată din fonduri europene, Căminul Cultural așteaptă să-i  deschidă careva  vreo ușă.
Și nu departe  de aici, la marginea satului,  printre ciulini și  iarbă necosită, în mormane de gunoaie s-a instalat bâlciul de Drăgaică: călușei, cireșe, turtă dulce, farfurii și tricouri,  fețe  negricioase, tunsori aiuristice, mașini luxoase țipând   grăbite, bere și mici, praf, fuste  crețe.  

 S-a rătăcit satul, săracul.
De parcă i s-ar fi stins sufletul.
Cine să-i arate  calea?



joi, 23 iunie 2016

Securitate maximă- cu ochii pe școală


Școala românească este cuprinsă de febra diverselor  examene. 
Peste câteva zile, absolvenții de gimnaziu trebuie să susțină ceea ce se numește „ Evaluare Națíonală”.( terminologia s-a schimbat de nu știu câte ori în ultimul sfert de secol, metehnele, însă, au rămas  aceleași, vorba mesajului unei fabule, că tot este ea, ca specie literară, un  posibil subiect  de abordare)
De la televizor  am aflat că, de data asta,evaluarea  lucrărilor scrise ale absolvenților se va face  de către comisii din alte județe, unde respectivele teze  vor fi transportate .
Ca profesoară care a controlat la viața ei sute, poate chiar mii de  asemenea lucrări, m-am gândit, aproape fără să vreau, cam cum va funcționa toată mașinăria asta.

  De fapt, m-am întrebat, mai ales, care ar putea fi  mesajul  educațional și civic  pe care îl primesc, la intrarea în viața reală, tinerii beneficiari ai acestui mod de evaluare a cunoștințelor.
Așadar, se adună  elevii ( care s-au înscris ) în școlile lor, cele mai multe dotate cu camere de luat vederi, se aduc subiectele  sigilate și se desfac în fațá lor. (până  aici ele vor fi  trecut prin alte câteva mâini)
Să nu uităm că în fiecare sală se mișcă doi supraveghetori, plus cei de pe coridoare, supervizați de paznicii postați la intrarea în școală.Cred că nu se mai numesc paznici, că  aceia  păzeau oile și pepenii- eu zic cum am învățat, că așa era și pe vremea  lui Caragiale (  poate le „dă„ ceva,un fragment din vreun  text de-ale Maestrului)
Elevii scriu- fiecare după puterile lui- pe tablă  s-a desenat un ceas, ale cărui arătătoare se mișcă la fiecare sfert,după fix două ore, lucrările se  depun la catedră, se numără rând cu rând, se trec, apoi,sub semnătura  autorului într-un borderou.
 Numărate, adunate, parafate, ele vor călători, păzite, bineînțeles, în județul stabilit, nu știu după care  criterii.  
Controlate la ”două mâini,( aici  rămâne  totdeauna loc de interpretare, că, deh!  mai sunt și întâmplări cu oameni neserioși )  lucrările, purtând  numere, se înregistrează/înregimentează, în alte fișe speciale, acestea  se sigilează și  pleacă ”acasă„, unde lumea-copii, mămici, tătici, bunici, unchi și mătuși,vecini( nu lipsesc femeile de serviciu) cu sufletul la gură, fie arșiță, ploaie, furtună, așteaptă afișarea.
Nemulțumiții vor contesta, desigur, notele primite, nu știu dacă lucrările  respectivilor petiționari vor mai face o excursie până în  județul de unde tocmai se întorseseră.

Și după ce se va fi terminat toată  trebușoara asta, vorba  lui Nică al lui Ștefan a(l) Petrii, se trece la pasul următor:repartiția computerizată.
Cât pe ce să  uit:dacă vezi cam care ar fi tipologia abordării textului  de la subiectul I,te  crucești. Două vorbe spun: aflat în fațá unui text  la prima vedere, elevul trebuie să folosească  OBLIGATORIU sintagmele: „în primul rând„,” în al doilea rând”, „în opinia mea...”, chestiuni pe care  săracul de el, vrând, nevrând, și le-a însușit încă din primul  semestru al clasei a VIII-a, când doamna l-a învățat cum, la o adică, s-o întoarcă din condei.

Mă întreb și eu, ca tot omul:la ce o fi folosind toată această  mașinărie?
Adică așa  se va  rade corupția?//
Tu ce zici?

miercuri, 22 iunie 2016

lectură de amiază

”Oricât de inteligent, harnic și entuziasmat ai fi pentru o idee, vin momente când timpul ți se pare lung. Tu râzi deseori pe tema celuilalt sex și te-am rugat adesea să n-o mai faci.

Oricât de imperfectă ți s-ar părea o fată, eu îți dau acest sfat: învață  înțelepciunea de a  fi furnică, iar de la o fată-cum să îți folosești timpul, pentru că  ea aici excelează.
 Ea nu are aceeași idee cu bărbatul   despre o muncă brută și susținută, dar e mereu ocupată, se mișcă tot timpul, iar timpul nu i se pare niciodată lung...
Da, dragul meu  înțelept, virtuozitatea firească a femeii e de necrezut. Ea dă explicații în modul cel mai interesant și mai frumos despre o problemă care a luat mințile   multor filozofie: timpul.
Problemă în legătură cu care am căuta în zadar idei în operele filozofilor și pe care ea o explică în fiecare clipă a zilei.
Ea  mai dă explicații și altor probleme într-un  mod care te-ar putea uimi profund..., pagina 107”

luni, 20 iunie 2016

vulturul

 zboară pe cer, dar își face cuibul pe pământ .”
proverb albanez.
Poate că știți mult mai multe  despre Albania, eu  am aflat dintr-un mail.
( au trecut cinci ani de atunci)

Nu m-am uitat la meciul de aseară,  am recitit  din  cartea asta; dacă nu ai citit-o,  îți spun că  merită!

    ”Ca și alte state europene, Albania  s-a zvârcolit decenii întregi  sub cruda dictatura stalinistă.
Astăzi,  are cea mai promițătoare economie din Europa, singura, de altfel , care a crescut realmente.
        Este uluitor, nu?
Să afli asemenea lucruri despre Albania!
Toate acestea,  dintr-o publicație americană de referință, 
pentru analizele economice și politice pe care le avansează societății, Steve Forbes, editorul șef și proprietarul faimoasei publicații cu același nume, fondată în 1917, cu  sediul principal la New York.
Primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a fost invitat in birourile Forbes pentru a prezenta cifre si informații de altă natură privind miracolul numit Albania .
În 1992, venitul pe cap de locuitor era de doar 200 de dolari. Astăzi el depășește 3.500 de dolari.
Și este în plină ascensiune.
Țara se schimbă cu repeziciune. 
Cum Dumnezeu s-a întâmplat această minune ? 
Si de ce nu se întâmplă și la noi ? 
De ce Albania a decolat și se înalță în ritm amețitor, în timp ce România , după zece ani de creștere, s-a prăbușit? 
Unde este diferența?
        În Albania exista o taxă unică de impozitare. De numai 10%. și, atenție! Aceasta taxa de numai 10 la suta este atât pe veniturile personale, cât și pe cele din afaceri.
Și un singur impozit pe salarii. Care s-a micșorat de la 35 la 15 la sută.
În România , pentru un salariu de 1.000 de lei mai plătești, tu salariat și tu intreprindere, statului, încă 680 de lei. 
În Albania plătești doar 150 de lei. Asta, evident, contribuie, pe de o parte, la creșterea consumului, pe de alta parte, la dinamizarea activităților economice, la lărgirea bazei de impozitare si, nu in ultimul rând, la eliminarea muncii la negru și la diminuarea evaziunii fiscale.
În Albania TVA-ul este de 10 la sută.
În România TVA-ul este de 24 la sută, unul dintre cele mai mari din Europa. Mai ales dacă ținem cont de faptul că limita maximă admisă în Uniunea Europeana este de 25 la sută.
În Albania, sistemul judiciar este independent. Independența este garantată. Acum patru ani, a intrat în vigoare  o lege  care obligă toate construcțiile noi, inclusiv stațiile de benzină, să aibă incluse echipamente ce folosesc energii regenerabile: panouri solar-termale, panouri fotovoltaice, pompe de căldură, instalații eoliene etc.
și mai exista o diferența.
În Albania s- a rezolvat definitiv problema proprietății. Ceea ce a fost de restituit s-a restituit și o lege specială garantează acum toate drepturile,  derivând din calitatea de proprietar.
  Albania nu a recurs la sprijinul FMI.„//

”Este doar o minge; trebuie să o ai”. Johan Cruff, filozoful fotbalului.
p.s. ce părere ai?

sâmbătă, 18 iunie 2016

de Moși, cei adormiți se duc la Valea cu Dor


Zorii își scutură storurile albastre de rouă.Mai harnic ca de obicei, soarele se răsfață în jocul dimineții sfioase. O împodobește  generos cu salbe de raze peste pletele-i verzi. Guguștiuci harnici  își dau binețe în graiul lor de neobosiți strigători.
Prin fereastra larg deschisă, las  vară  să vină în casă, cu  tot alaiul ei de  frumusețe și de  amintiri.
De fiecare dată, când pregătesc ce cred eu pentru  Ziua moșilor  de vară, emoții calde mă înfășoară. 
Mi-e dor  de  mine, fata și nepoata cuiva! 
 Mi-e dor  de  niște mâini bătătorite oprindu-mi-se pe  obraji, în păr, pe  suflet!
Mi-e drag  să găsesc undeva, într-un colț de suflet, freamătul acela matinal: rude, vecine,  nași, verișoare, mătuși, cu  ochi  vioi și mers sprinten, bătând pe la porțí...
Pregătite  de cu seară, coșurile împletite așteaptă cuminți pe masa  din camera  bună: străchini smălțuite,farfurii cu chenare înflorate, castronele  pictate, pahare  fără picior, linguri de lemn lucrate  de tot mai puținii rudari, ceșcuțe, griș sau orez cu lapte, colarez, furculițe,turtă dulce,lingurițe, colivă, covrigi cu sare, covrigi dulci, napolitane, colaci, cireșe, căpșuni, albăstrele, bomboane,  trandafiri, Mâna Maicii Domnului, în buchețele   inundate de cel mai pur parfum.
Tradiție,  vechi și nou, candele și luminițe, miros de tămâie, frunze de nuc, crenguțe de tei, ochi zâmbitori,flori și arome, frunți emoționate, gesturi simple, cuminți.
Pâlpâie, încrezătoare, lumânările.
Plutește în aer un strop de magie!
Sunt Moșii de vară.
Pentru o clipă, lumea se rupe  de toată  obositoarea goană. Simte
 eternitatea clipei!  Cumva,  sufletele celor duși,trezite de  vocea adâncurilor,  se regăsesc laolaltă cu viii.
Ieri și  mâine, într-o nemuritoare  clipă!
Să  îndrăznesc să te întreb despre amintirile tale copil, din Ziua Moșilor  de Vară?

miercuri, 15 iunie 2016

Inteligență și experianță

- stau în raportul în care  stă râul cu moara, vaporul cu mașina  de vapor.

Cine ar zice  că apa-i cauza morii sau moara cauza apei sau că mașina-i cauza vaporului sau vaporul cauza mașinei?
 Din contra, construcția mecanică a morii dă o însemnătate  specială, deosebită. complicată, puterii simple a apei, precum mașina de vapor dă o însemnătate foarte complicată și plină de intenții puterii cumplit de simple a aburului.  Aceasta se și vede de acolo că se  constată că în natură nu este decât un singur lucru, simplu și deosebit după grade- mișcarea....
Această mișcare , una ș-aceeași în universul întreg,  se prezentează deja în MOARA NOASTRĂ INTELECTUALĂ sub cinci forme deosebite, specific deosebite după natura cu totul individuală a fiecăruia dintre cele cinci simțiri.
Astfel dar, apa pune în mișcare, aduce la evidență calitățile specifice ale morii, 
mișcarea  în natură pune în mișcare,
pune în evidență calitățile specifice ale MECANISMULUI  NOSTRU INTELECTUAL:”
OPERE;  III, Publicistică,pagina 926

MIHAI EMINESCU,15 ianuarie 1850/ 15 iunie 1889.

marți, 7 iunie 2016

Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere

Chiar dacă tu, Dunăre, te-ai face neagră cerneală. și, eu, ca un vrăjitor dintr-o necrezută poveste, aș avea putere să strâng nesfârșita pânză albastră a cerului și s-o schimb  în fâșii de hârtie și să mă așez aici, pe malul tău, și aș ști să scriu.și aș scrie întruna o mie și mai bine  de nopți, întingându-mi pana în cerneala ta, tot n-aș reuși să povestesc oamenilor ce am de povestit....
Zaharia Stancu

Dacă vei ajunge vreodată la Oravița- sfatul meu  este  să-ți dorești să ajungi -nu rata o croazieră pe  Dunăre. 
În dreptul  golfului Mraconia, acolo unde  fluviul  are o adâncime de 120 de metri,
pe  stânci,  ochiului i se oferă   un „tablou„  care încântă, atrage, impresionează  prin  grandoare, dar și prin forța de  sugestie. 
Unii spun  că ar fi o extravaganță, alții  apreciază lucrarea, încadrând-o între marile opere de artă.
Este cea mai înaltă  sculptură în piatră din Europa.
 Decebal, scrutând  timpul și nemărginirea!
55 m înălțime,25 m lățime.
Peste un milion de dolari l-ar fi costat pe omul de afaceri, Iosif Constantin Drăgan, acest uriaș monument. Lucrările au fost conduse de sculptorul  Florin  Cotarcea, care a coordonat  munca unei  echipe de  doisprezece sculptori -alpiniști,vreme de zece ani, 1994/2004.
 O impozantă statuie , ca o replică celei de pe malul sârbesc- placa memorială ”Tabula Traiana”-  simbol al  victoriei  romanilor în războiul din 105, prin care Dacia a devenit provincie romană.
Munte și piatră, apă și cer, omul și istoria!

luni, 6 iunie 2016

de vorbă cu timpul

”Cineva din mine, care nu se lasă corupt de glorii deșarte are, cu tot mai multă îndărătnicie, șaptesprezece ani.”
 Geo Bogza