joi, 23 iunie 2016

Securitate maximă- cu ochii pe școală


Școala românească este cuprinsă de febra diverselor  examene. 
Peste câteva zile, absolvenții de gimnaziu trebuie să susțină ceea ce se numește „ Evaluare Națíonală”.( terminologia s-a schimbat de nu știu câte ori în ultimul sfert de secol, metehnele, însă, au rămas  aceleași, vorba mesajului unei fabule, că tot este ea, ca specie literară, un  posibil subiect  de abordare)
De la televizor  am aflat că, de data asta,evaluarea  lucrărilor scrise ale absolvenților se va face  de către comisii din alte județe, unde respectivele teze  vor fi transportate .
Ca profesoară care a controlat la viața ei sute, poate chiar mii de  asemenea lucrări, m-am gândit, aproape fără să vreau, cam cum va funcționa toată mașinăria asta.

  De fapt, m-am întrebat, mai ales, care ar putea fi  mesajul  educațional și civic  pe care îl primesc, la intrarea în viața reală, tinerii beneficiari ai acestui mod de evaluare a cunoștințelor.
Așadar, se adună  elevii ( care s-au înscris ) în școlile lor, cele mai multe dotate cu camere de luat vederi, se aduc subiectele  sigilate și se desfac în fațá lor. (până  aici ele vor fi  trecut prin alte câteva mâini)
Să nu uităm că în fiecare sală se mișcă doi supraveghetori, plus cei de pe coridoare, supervizați de paznicii postați la intrarea în școală.Cred că nu se mai numesc paznici, că  aceia  păzeau oile și pepenii- eu zic cum am învățat, că așa era și pe vremea  lui Caragiale (  poate le „dă„ ceva,un fragment din vreun  text de-ale Maestrului)
Elevii scriu- fiecare după puterile lui- pe tablă  s-a desenat un ceas, ale cărui arătătoare se mișcă la fiecare sfert,după fix două ore, lucrările se  depun la catedră, se numără rând cu rând, se trec, apoi,sub semnătura  autorului într-un borderou.
 Numărate, adunate, parafate, ele vor călători, păzite, bineînțeles, în județul stabilit, nu știu după care  criterii.  
Controlate la ”două mâini,( aici  rămâne  totdeauna loc de interpretare, că, deh!  mai sunt și întâmplări cu oameni neserioși )  lucrările, purtând  numere, se înregistrează/înregimentează, în alte fișe speciale, acestea  se sigilează și  pleacă ”acasă„, unde lumea-copii, mămici, tătici, bunici, unchi și mătuși,vecini( nu lipsesc femeile de serviciu) cu sufletul la gură, fie arșiță, ploaie, furtună, așteaptă afișarea.
Nemulțumiții vor contesta, desigur, notele primite, nu știu dacă lucrările  respectivilor petiționari vor mai face o excursie până în  județul de unde tocmai se întorseseră.

Și după ce se va fi terminat toată  trebușoara asta, vorba  lui Nică al lui Ștefan a(l) Petrii, se trece la pasul următor:repartiția computerizată.
Cât pe ce să  uit:dacă vezi cam care ar fi tipologia abordării textului  de la subiectul I,te  crucești. Două vorbe spun: aflat în fațá unui text  la prima vedere, elevul trebuie să folosească  OBLIGATORIU sintagmele: „în primul rând„,” în al doilea rând”, „în opinia mea...”, chestiuni pe care  săracul de el, vrând, nevrând, și le-a însușit încă din primul  semestru al clasei a VIII-a, când doamna l-a învățat cum, la o adică, s-o întoarcă din condei.

Mă întreb și eu, ca tot omul:la ce o fi folosind toată această  mașinărie?
Adică așa  se va  rade corupția?//
Tu ce zici?

6 comentarii:

  1. Un singur lucru mi-as dori,ca mama si ca dascal...seriozitate si munca atat din partea elevilor cat si al dascalilor.
    Nu cred ca ar mai trebui sa ne plangem si sa inventam atatea masuri de securitate pentru niste lucrari de clasa a VIII-a daca ,la modul cel mai serios,copilul absolvent ar avea o recomandare spre liceu sau spre o scoala profesionala,fara sa fim constransi de necesitatea unui nr.X de elevi noi ca dascali si sa adunam cantitate si nu calitate acolo unde se cere.
    Aici se produce o ruptura uriasa intre ce ar putea deveni cu adevarat copilul si care e limita lui.
    Nu stiu ,Gina,dar tare ma nemultumeste directia in care ne indreptam ca scoala,ca educatie!
    Elevi buni sunt demotivati,parintii au asteptari cu mult mai mari si sunt dispusi sa faca orice sacrificiu ca odrasla sa termine cel putin o facultate,chiar daca viitorul lui ca om e zero.

    Nu condamn,nu arat cu degetul,dar nemultumita tot sunt!
    Mark e clasa a VIII-a si ,incerc sa fiu realista...am lucrat cu el eu acasa,la scoala fiind inventate tot felul de motive ba ca e una,ba ca e alta...
    ii cunosc capacitatea intelectuala,dar sunt constienta si de lipsa de exercitiu si de motivare..."oricum intru la liceu" e vorba fiecarui tanat si pe mine 'oricum-ul "asta ma doare...
    De ce se intra "oricum " la liceu?
    Vezi,aici ar trebui sa se gandeasca si sa-si orienteze inventivitatea ...cum sa ridice nivelul de seriozitate,nu sa-l priveasca pe tanarul care abia acum da primul examen ca pe un posibil...infractor.

    Poate ca mi-am aruncat gandurile avalansa,dar tu stii citi printre randuri,poti sa sintetizezi,apoi sa te gandesti cat de bine iti este ca ai putut creste baietii asa cum ai crezut tu de cuviinta,nu cum dicteaza actuala societate...

    Pupici!



    RăspundețiȘtergere
  2. Îți înțeleg neliniștea, Angi!
    Trăim vremuri la care nu mi-am imaginat că vom ajunge vreodată. Culmea este că nimeni nu poate face mai nimic pentru îndreptarea lor- școala și-a pierdut ”busola”- copii, părinți, educatori merg în direcții aproape întâmplătoare.
    Zică oricine ce va vrea să zică, eu spun că adulții sunt vinovați, fie că sunt profesori, fie că sunt părinți.Ei sunt răspunzători pentru viitorul copiilor . De ce vă plecați capetele atunci când vi se cer nu știu câte hârtii inutile? De ce acceptați manuale care nu stimulează gândirea și creativitatea copiilor?
    De ce îi tolerați pe leneși?
    Copilul copiază ce fac cei mari- ei se fac că îi învață carte, copiii caută tot felul de mijloace de a fugi de învățătură; și ce este mai ușor? copiatul.
    Păi dacă adulțí aflați în fotolii foarte înalte nu doar că nu au fost pedepsițí atunci când și-au însușit munca altora, ba chiar s-au conceput legi care să-i apere,bineînțeles că mulți elevi aleg asta ca model.
    Și „bulgărele” se rostogolește...
    Vine tot adultul cu sancțiuni. El nu caută moduri de a-l apropia pe copil de învățătură, ci inventează modalități de a pedepsi eventuale abateri.
    Au dispărut, văd, liderii sindicali ai educatorilor, a căror menire ar trebui să fie corectarea neajunsurilor de tot felul cu care se confruntă școala.În ultimii ani, vocile lor s-au făcut auzite, mai ales, în probleme politice. Sau și-au construit „ rampe de lansare ” către posturi călduțe.
    Ne vărsăm focul, timpul fuge și copiii cresc, cum dă Dumnezeu.
    Draga mea, ajută-ți copilul să-și găsească drumul cel bun,fă tu dacă profesorii lui nu fac.Copilul trebuie să simtă că se poate baza pe cineva, iar acel cineva este totdeauna mama.
    Mult succes puștiului tău!Și ție multă încredere în el!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc,Gina,pentru incurajari si,da,sunt sprijin pentru baietii mei,doar ca sunt necajita de indiferenta cu care sunt tratati cei care urmeaza sa porneasca in viata si de modul in care ,foarte bine tu ai punctat,se rostogoleste "bulgarele".
    Dar ce fac cei care sunt capabili ,dar n-au niciun sprijin?! Ajung sa se complaca cu situtia si sa nu le pese...

    Crezi ca cineva ma intreaba daca imi convin manualele?! Mi-as fi ales o editura ce mi-e draga,dar din pacate nu este pe platforma si deci nu exista,desi de cativa ani lucrez cu caietele lor speciale ,caiete ce nu parintii le cumpara ci le primim cu sprijinul bisericii din sat. Editura e Sinapsis-ul din Cluj si indiferent de clasa(eu am 4 clase,deci trebuie sa lucrez cu toate),sunt la fel de competitive.
    Dintre toate atributiile pe care un dascal le poate avea intr-o scoala,cea mai comoda e cea de lider de sindicat fiindca nu faci mai nimic...din pacate.:(

    Aici ma opresc.
    E mult prea frumoasa ziua de azi ca sa fiu atat de negativista.
    Merg inainte,modelez oameni frumosi si ii "arunc" in jungla numita VIATA.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Educatorul adevărat nu-și pierde nicio clipă speranța.
      Te îmbrățișez cu bucurie și cu optimismul pe care îl am.( încă)

      Ștergere
  4. Intr-o zi te-am gasit pe FB si ti-am cerut prietenia.Mi-ar place sa putem putea comunica si asa,daca esti si tu de acord.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere