Buclele voit rebele se asortau cu imprimeul rochiei de voal în culorile grădinii pictate doar în crizanteme Și cu unghiile bine lustruite.
Nimeni nu-i spunea tovarășa, poate doar elevii, la clasă, și inspectorul ăla arogant care a făcut-o să plângă în batista ei parfumată.
Doamna R.D. se pensiona.
34 de ani, pe unde se vor fi ascuns, cine mai știe?
Pe atunci, eu eram cea mai tânără profesoară din catedră, poate chiar din școală.
-”Dragă, eu m-am dus de multe ori nemâncată la școală, cu unghiile neîngrijite, niciodată.”
Profesoară fără excese profesionale,atât cât să nu intre în conflict cu „superiorii”.Ce grade, dragă? definitivatul și atât!
Auzi, prea multă oboseală face rău inimii, citesc ce vreau, asta le spun și elevilor, cine vrea învață, cine nu...
Trecutul ei? amestec nedeslușit; iubiri, plecări, alte iubiri, mereu de la capăt, călătorii prin diverse părți ale lumii, bijuterii delicate, poșete, ah, ce poșete!
Un singur băiat, farmacist.
O vreme, am făcut naveta cu el. Aud că nu mai este. Nici soția lui...ce crudă este viața.
Nu doar uneori.//
Iarna trecută și-a rupt un picior, operație dificilă, boală lungă, rude nu are, aflu de la o vecină că n-a mai ieșit din casă, nici nu vrea să vadă pe nimeni, vine o femeie de două ori pe zi.
Câte toamne își vor fi risipit frunzele și florile din ziua aceea când a promis răsăritul!
Chiar s-a ținut de cuvânt.
Chiar s-a ținut de cuvânt.
De multe ori, în drum spre școală sau dinspre oraș, îi zăream eșarfele mereu altele, fluturând în poienița de la poalele pădurii.
” Dragă, am eu o poză, clipește complice cu dreptul, o vreau cu mine, pe lumea ailaltă, și niște scrisori,le păstrez de-o veșnicie...„
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu