duminică, 14 mai 2017

”În creierul meu plânge un nemilos taifas. ...”

„..Un haos vrea să mă ducă
De unic uitând, și de număr -
Un foșnet uscat mă usucă, 
Pe-un arbore plâng ca pe-un umăr....”
George Bacovia,
”Gol”








(pentru oarece  conformitate)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_lui_George_Bacovia_din_Bac%C4%83u

p.s.   nu știu  de ce , dar imaginea  parcă ar trimite  la versul acela  din „Dușmancele ”lui  Coșbuc:”fă  cruce, fa, să  nu-l visezi...„








3 comentarii:

  1. Decor,
    George Bacovia

    ”Copacii albi, copacii negri
    Stau goi în parcul solitar
    Decor de doliu funerar ...
    Copacii albi, copacii negri.

    În parc regretele plâng iar ...

    Cu pene albe, pene negre
    o pasăre cu glas amar
    Străbate parcul secular ...
    Cu pene albe, pene negre ...

    În parc fantomele apar ...

    Si frunze albe, frunze negre;
    Copacii albi, copacii negri;
    Si pene albe, pene negre,
    Decor de doliu funerar ...

    În parc ninsoarea cade rar ...„

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Gina! Fantomatica primavara din acest post...seamana un pic a toamna...:o-) dar e adevarat ca primavara e un pic haotica...flori, arbori, iarba, soare...de care sa te bucuri mai intai?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc mult pentru gândul bun, Irina!
    totdeauna avem alternativă:

    ”Verde crud, verde crud…
    Mugur alb, și roz și pur,
    Te mai vad, te mai aud,
    Vis de-albastru și azur. „

    RăspundețiȘtergere