duminică, 9 iulie 2017

de undeva, dintr-un curcubeu!

Eu văd aici o Lume.
 Un Poem în neobositul mers al timpului.
Mă uit ; și mă tot uit... !
Cineva  spunea despre elefantul indian că uneori plânge...

Fotografiile  sunt un dar, între altele, de la o prietenă de pe blog. Are grijă să-mi trimită imagini de prin mai toate locurile pe care le bate cu piciorul.
”Partea mea din ce e mai bun pe această lume îmi va veni din mâinile tale: 
iată făgăduiala ta.
 De aceea strălucește lumina ta în lacrimile mele.
 Mă tem să mă las călăuzit de alții, ca să nu mă depărtez de tine, care aştepți la o cotitură a drumului să fii călăuza mea. 
Merg cu îndârjire pe drumul meu, 
până ce însăşi nebunia mea mi te va aduce la uşă.
 Căci am făgăduiala ta 
 că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
 îmi va veni din mâinile tale.„ 
Rabindranath Tagore

Un comentariu:

  1. Darpe Narghita ți-o mai amintești?

    https://www.youtube.com/watch?v=wr0QAL9YfVk

    RăspundețiȘtergere